ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 234/2020

Asupra contestației în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele

Prin decizia nr. 1272 din 11 iunie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a admis excepția lipsei calității de reprezentat a administratorului special A. și, în consecință, a anulat recursul declarat de recurenta-relamantă COMPANIA DE TRANSPORT FEROVIAR S.A., prin administrator special A., împotriva deciziei civile nr. 1249 din 14 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă și a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA DE TRANSPORT FEROVIAR S.A., prin lichidator judiciar B. împotriva aceleiași decizii.

Împotriva acestei decizii Compania de Transport Feroviar S.A. prin administrator special A. și prin lichidator judiciar B. a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

În argumentarea motivului de contestație în anulare invocat, contestatoarea a susținut, în esență, că hotărârea este netemeinică și nelegală întrucât, din cercetarea dosarului rezultă faptul că, administratorul special A. a avut calitate procesuală atât la fond, cât și în apel, fiind împuternicit de către lichidatorul judiciar Tănasă și Asociații SPRL să reprezinte interesele societății în fața instanțelor de judecată în cadrul acestui dosar.

Contestatoarea susține că instanța a nesocotit dispozițiile art. 82 alin. (1) C. proc. civ. și, fără a acorda un nou termen de judecată, a anulat cererea de recurs.

Totodată, consideră că făcând aplicabilitatea art. 82 alin. (1) C. proc. civ. la prezenta speță dedusă judecății și având în vedere că toate cererile și actele existente la dosarul cauzei sunt semnate de administratorul special A., rezultă că instanța de control judiciar a făcut o aplicabilitate greșită a dispozițiilor legale, neavând posibilitatea să conteste calitatea de administrator special și reprezentant al societății Compania de Transport Feroviar S.A. direct în calea de atac a recursului.

Pentru aceste motive, contestatoarea a solicitat admiterea contestației cu consecința anulării deciziei nr. 1272 din 11.06.2019 și, în rejudecare, admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. a solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă.

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate raportate la temeiului de drept invocat, Înalta Curte va respinge contestația în anulare pentru considerentele ce urmează:

Contestatoarea și-a întemeiat în drept calea extraordinară de atac pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., susținând, în esență, că instanța de control judiciar a făcut o aplicabilitate greșită a dispozițiilor art. 82 alin. (1) C. proc. civ. la prezenta speță, având în vedere că toate cererile și actele existente la dosarul cauzei sunt semnate de administratorul special A..

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se solicită instanței care a pronunțat hotărârea atacată în cazurile și în condițiile prevăzute de lege să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o noua judecată.

Date fiind consecințele juridice ale desființării unei asemenea hotărâri, dispozițiile legale ce reglementează această cale de atac sunt de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinse la alte situații decât cele avute în vedere de legiuitor.

Raportând aceste considerente la situația dedusă judecății, se constată că susținerile contestatoarei sunt nefondate ca temeiuri de anulare a deciziei contestate.

Astfel, potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. (a cărui incidență a fost invocată), hotărârea poate fi atacată cu contestație în anulare când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

În sensul acestei norme, eroarea materială vizează greșeli legate de aspecte formale ale judecării recursului, greșeli involuntare și nu de judecată, deci nu de interpretare a dispozițiilor legale, de apreciere a probelor administrate ori de apreciere asupra necesității administrării de noi probe.

Conform celor mai sus-arătate, solicitând anularea hotărârii pronunțată de instanța de recurs contestatoarea a învederat că soluția de respingere a recursului rezultă din interpretarea eronată a înscrisurilor ceea ce a condus, în opinia contestatoarei, la stabilirea unei stări de fapt neconformă cu realitatea și, pe cale de consecință, la interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 82 alin. (1) C. proc. civ.

Or, se constată că aceste susțineri nu se constituie în evidențierea vreunei erori materiale în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. mai sus evocat, ci în veritabile critici de netemeinicie și nelegalitate care, vizând o hotărâre definitivă, nu pot fi primite.

În consecință, se constată că dezlegarea dată recursului, prin decizia a cărei anulare se solicită, nu este rezultatul unei erori materiale, iar prezenta contestație în anulare nu poate duce la retractarea deciziei contestate din perspectiva dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 508 C. proc. civ. va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea COMPANIA DE TRANSPORT FEROVIAR S.A. prin administrator special A. și prin lichidator judiciar B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea COMPANIA DE TRANSPORT FEROVIAR S.A. prin administrator special A. și prin lichidator judiciar B. împotriva deciziei nr. 1272 din 11 iunie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 ianuarie 2020.