ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 19/2020

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Beiuș sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A., să dispună rezilierea contractului de asociere în vederea executării activităților miniere de exploatare a calcarului încheiat cu pârâta la 18 martie 2014, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința nr. 18/C/2016 din 17 iunie 2016, Curtea de Apel Oradea a stabilit competența materială de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Bihor, secția a II-a civilă. La 1 noiembrie 2016, Direcția pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului (D.P.A.P.S.) a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat admiterea în principiu a cererii, iar pe fond a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a contractului de asociere în vederea executării activităților miniere de exploatare a calcarului, încheiat la 18 martie 2016, între reclamanta S.C. A. S.A. și pârâta S.C. A. S.A.

Prin sentința nr. 121 din 20 iunie 2017, Tribunalul Bihor a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A., având ca obiect reziliere contract. A admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de D.P.A.P.S. și a constatat nulitatea absolută a contractului de asociere în vederea executării activităților miniere de exploatare a calcarului, încheiat la 18 martie 2016, între reclamanta S.C. A. S.A. și pârâta S.C. A. S.A.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel S.C. A. S.A.

Prin încheierea din 25 octombrie 2018, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a suspendat soluționarea apelului formulat de apelanta S.C. A. S.A., ce face obiectul dosarului nr. x/2015, în contradictoriu cu intimatele S.C. A. S.A. și D.P.A.P.S. împotriva sentinței nr. 121 din 20 iunie 2017, precum și a încheierilor de ședință din 4 octombrie 2016, 11 octombrie 2016, 1 noiembrie 2016, 15 noiembrie 2016 și 21 februarie 2017, pronunțate de Tribunalul Bihor, până la soluționarea definitivă a recursului formulat de apelantă împotriva măsurii de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE).

Din cuprinsul încheierii din 25 octombrie 2018 reiese că, la termenul respectiv, apelanta S.C. A. S.A. a formulat cerere de sesizare a CJUE, raportat la dispozițiile art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Deliberând asupra cererii de sesizare a CJUE, pornind de la dispozițiile art. 267 TFUE, Curtea de Apel Oradea a reținut, în esență, că judecătorul național este singurul competent a decide asupra conținutului întrebărilor preliminare și daca acestea sunt relevante pentru soluționarea litigiului. S-a mai reținut că prin maniera de formulare a solicitărilor apelantei se tinde, în realitate, să se obțină o decizie de îndrumare în soluționarea în concret a cauzei de către instanța națională, din partea CJUE, ceea ce este inadmisibil întrucât excedă competențelor acesteia. În concluzie, Curtea de Apel a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a CJUE.

Împotriva încheierii din 25 octombrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au formulat recurs S.C. A. S.A., S.C. A. S.A și D.P.A.P.S. Cererile de recurs au fost înregistrare pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2015.

Recursul S.C. A. S.A. vizează soluția de respingere ca inadmisibilă de către instanța de apel a cererii de sesizare a CJUE. În esență, recurenta S.C. A. S.A. a arătat că instanța de apel nu a înțeles mecanismul aplicării întrebării preliminare în dosarul dedus judecății atunci când a respins solicitarea sa ca inadmisibilă. Partea a formulat și argumente în susținerea admisibilității căii de atac a recursului împotriva refuzului de sesizare a CJUE, întemeiate pe principiile cooperării loiale, echivalenței și efectivității, făcând un paralelism între procedura invocării excepției de neconstituționalitate în fața instanței și procedura trimiterii preliminare, astfel cum este prevăzută de art. 267 TFUE.

Recursurile S.C. A. S.A. și D.P.A.P.S. vizează măsura suspendării soluționării apelului până la soluționarea definitivă a recursului formulat verbal de S.C. A. S.A. în ședința publică de la 25 octombrie 2018 împotriva soluției de respingere ca inadmisibilă de către instanța de apel a cererii de sesizare a CJUE. Recurentele au solicitat anularea încheierii de suspendare, cu consecința directă a continuării soluționării apelului. În motivarea recursurilor formulate, ambele recurente au susținut, în esență, că încheierea de suspendare din 25 octombrie 2018 a fost pronunțată de Curtea de Apel Oradea cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Astfel nu sunt întrunite condițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., temei invocat de instanța de apel, deoarece nu există o cauză până la soluționarea căreia instanța de apel să poată dispune suspendare cauzei, atât timp cât această instanță a decis să nu sesizeze CJUE. În plus, recursul formulat de S.C. A. S.A. nu este supensiv de executare și nu este expres reglementat nici de legislația națională, nici de cea europeană.

Pe baza cererilor de recurs și a întâmpinărilor depuse de către părți, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat.

Prin încheierea din 17 aprilie 2019, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurenta S.C. A. S.A. a depus punct de vedere cu privire la raport prin care a solicitat modificarea raportului în sensul admisibilității recursului.

Prin încheierea din 6 noiembrie 2019, a fost admisă excepția inadmisibilității recursului declarat de recurenta S.C. A. S.A. împotriva încheierii din 25 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și au fost admise în principiu recursurile declarate de recurentele S.C. A. S.A. și D.P.A.P.S. împotriva aceleiași încheieri. S-a fixat termen de judecată la 15 ianuarie 2020, în vederea soluționării recursurilor în ședință publică și în vederea discutării cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 304/2004, raportat la dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, cerere formulată de recurenta S.C. A. S.A.

Examinând încheierea atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Referitor la recursul declarat de recurenta S.C. A. S.A., se reține că prin încheierea din 6 noiembrie 2019, Curtea a admis excepția inadmisibilității recursului declarat de aceasta, excepție invocată din oficiu.

Înalta Curte a avut în vedere, ca temei al admiterii excepției inadmisibilității, faptul că legislația nu prevede nicio cale de atac împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de sesizare a CJUE.

Prevederile art. 129 din Constituție și ale art. 457 C. proc. civ. consacră principiul legalității căilor de atac în conformitate cu care hotărârile judecătorești sunt supuse numai căilor de atac prevăzute de lege.

Căile de atac împotriva hotărârilor luate de instanțele de judecată în ceea ce privește admiterea sau respingerea cererilor de sesizare a CJUE sunt reglementate de legislația națională, respectiv de C. proc. civ.

Temeiul de drept invocat de recurenta S.C. A. S.A., respectiv art. 29 din Legea nr. 47/1992, se referă la soluțiile pronunțate de instanțe cu privire la cererile de sesizare a Curții Constituționale, iar nu la sesizarea CJUE, iar legislația națională nu cuprinde un text actual, special, care să reglementeze posibilitatea atacării distincte a respingerii solicitării de sesizare a CJUE.

În ceea ce privește aplicarea principiilor rezultate din TFUE, recurenta face considerații pur teoretice, inspirate în ce mai mare parte din doctrină, fără referire concretă la speța în cauză și fără indicarea unor texte de lege care să reglementeze expres calea de atac a recursului, considerații ce nu pot fi avute în vedere de către Curte în aprecierea asupra admisibilității prezentului recurs.

Referitor la recursurile formulate de recurentele S.C. A. S.A. și D.P.A.P.S., acestea sunt fondate, urmând a fi admise pentru următoarele considerente:

Prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. sunt aplicabile în situația în care dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

În baza acestor prevederi, Curtea de Apel Oradea a apreciat că soluționarea apelului cu care a fost învestită depinde de soluționarea definitivă a recursului formulat de S.C. A. S.A. împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a CJUE. Instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în cauză nefiind îndeplinite condițiile suspendării judecății, deoarece nu există un drept care să facă obiectul unei alte judecăți și care să influențeze în vreun fel soluționarea apelului.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 497 teza I C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta S.C. A. S.A. și va admite recursurile declarate de recurentele S.C. A. S.A. și D.P.A.P.S. împotriva încheierii din 25 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, va casa încheierea atacată și va trimite cauza pentru continuarea judecății Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta S.C. A. S.A.

Admite recursurile declarate de recurentele S.C. A. S.A. și D.P.A.P.S. împotriva încheierii din 25 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă. Casează încheierea atacată și trimite cauza pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 ianuarie 2020.