ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 960/2017

Asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara, secția a II-a civilă la data de 28.07.2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L.,în contradictoriu cu pârâta B. CURIER RAPID S.R.L. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei totale de 24.825 RON compusă din suma de 8.711,30 RON reprezentând contravaloarea chiriei pe perioada ianuarie - februarie 2016, suma de 13.230,55 RON reprezentând contravaloarea cheltuielilor privind utilitățile aferente lunilor ianuarie - februarie 2016 și suma de 2.883,14 RON reprezentând daune interese moratorii calculate până în data de 22.07.2016 și acordarea de daune interese moratorii până la data plății întregului debit principal restant, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 11638/14.11.2016 pronunțată de Judecătoria Timișoara, secția a II-a civilă s-a admis excepția necompetentei teritoriale și în consecință s-a declinat în favoarea Judecătoriei Sibiu competența de soluționare a acțiunii civile formulate de reclamantă împotriva pârâtei, reținând în esență că raportat la dispozițiile art. 107 C. proc. civ., Judecătoria Sibiu este instanța competentă în soluționarea cererii, având în vedere faptul că potrivit art. 9 din contractul de închiriere nr. x/12.03.2015, contractul a încetat prin ajungerea la termen, respectiv la data de 31.12.2015, neputând fi reținut art. 35 din contract, conform căruia în caz de litigii neconciliabile pe cale amiabilă acestea se vor soluționa de către instanțele competente de la sediul locatorului, respectiv Judecătoria Timișoara.

La primul termen de judecată cu părțile legal citate după primirea cauzei prin declinare, în fața Judecătoriei Sibiu reclamanta a invocat în scris și verbal excepția necompetenței teritoriale a instanței.

Prin sentința civilă nr. 1689/2017 din 23 martie 2017 Judecătoria Sibiua admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara. Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență și a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea conflictului.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Timișoara competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanța reține că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă acțiunea prin care reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. CURIER RAPID S.R.L. la plata sumei totale de 24.825 RON compusă din suma de 8.711,30 RON reprezentând contravaloarea chiriei pe perioada ianuarie - februarie 2016, suma de 13.230,55 RON reprezentând contravaloarea cheltuielilor privind utilitățile aferente lunilor ianuarie - februarie 2016 și suma de 2.883,14 RON reprezentând daune interese moratorii calculate până în data de 22.07.2016 și acordarea de daune interese moratorii până la data plății întregului debit principal restant.

Între părți s-a încheiat contractual de închiriere nr. 50/12.03.2015 având ca obiect imobilul situat în localitatea Ghiroda, str. x, jud. Timiș în schimbul unei chirii de 5 euro/mp + TVA la cursul BNR de la data încheierii facturii începând cu data de 01.01.2015 până la data de 31.12.2015.

Regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Conform dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: "instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract", iar potrivit art. 113 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.: "instanța locului unde se află imobilul, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locațiune a imobilului."

Înalta Curte mai observă că, prin art. 35 din Contractul de închiriere nr. 50 din 12 martie 2015, încheiat de părți, a fost inserată clauza compromisorie potrivit căreia, "Eventualele litigii care s-ar putea ivi în legătură cu acest contract vor fi soluționate pe cale amiabilă, iar dacă părțile nu cad de acord, vor fi soluționate de instanțele de judecată competente de la sediul Locatorului, respective Judecătoria Timișoara".

În mod corect, Judecătoria Sibiu a apreciat că în cauză operează tacita relocațiune, producând efecte această clauză privind alegerea de competență în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Înalta Curte reține că în speță este vorba de o competență teritorială alternativă, fiind aplicabil art. 116 C. proc. civ. potrivit căruia:

"reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".

Având în vedere obiectul litigiului, raportat la temeiurile de drept invocate de reclamantă, competența teritorială este una alternativă, de ordine privată, reclamantei revenindu-i alegerea dintre mai multe instanțe deopotrivă competente, opțiunea reclamantei fiind, în speță, Judecătoria Timișoara.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2017.