ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 748/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Prin cererea înregistrată la data de 12 februarie 2016, reclamantul A. a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei Societatea B. S.R.L. la plata sumei de 11.000 RON, conform facturii seria x nr. x din 18 februarie 2012 (ce urmează a se actualizată până la data plății efective în funcție de rata inflației), compusă din suma de 11.000 RON, aferentă perioadei 18 februarie 2012, reprezentând debit principal, datorat de pârâtă conform facturii seria x nr. x din 18 februarie 2012 și actualizarea sumei până la data plății efective în funcție de rata inflației, debit rezultând din contravaloarea facturii seria x nr. x din 18 februarie 2012.

Prin sentința civilă nr. 2180 din 13 septembrie 2016 pronunțată de Judecătoria Rădăuți, în dosarul nr. x/2016, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Rădăuți și, în consecință, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

În argumentarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut în esență că, reclamantul poate beneficia de dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. doar contra pârâtului care este subiect al raportului juridic civil, însă în speță vânzător este S.C. Olint Com S.R.L., societate care însă nu a fost chemată în judecată, pârâta invocând de altfel excepția lipsei calității sale de parte în raportul juridic obligațional ce formează obiectul litigiului.

Prin urmare, văzând și dispozițiile art. 12 din O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorului, precum și art. 12 și 17 din Legea nr. 296/2004 privind Codul consumatorului, prima instanță a stabilit că, în speță, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Ploiești, declinând în consecință dosarul către această instanță.

Prin sentința civilă nr. 951 din 6 februarie 2017, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Ploiești, invocată de reclamant și, în consecință, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rădăuți. Totodată, a fost constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Ploiești și Judecătoria Rădăuți, iar în temeiul art. 134 C. proc. civ. s-a dispus suspendarea judecății și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență că, în raport cu dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei aparține instanței de la domiciliul reclamantului, având în vedere că obiectul litigiului este reprezentat de repararea pagubei produsă unui consumator.

În plus, s-a reținut că, în speță, calitatea procesuală a pârâtei este o problemă subsecventă stabilirii competenței teritoriale a insanței ce urma a fi soluționată tocmai de instanța competentă general, material și teritorial.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 1 martie 2017, stabilindu-se termen de judecată astăzi când instanța a hotărât următoarele:

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rădăuți, pentru următoarele considerente:

Instanța reține că obiectul litigiului este reprezentat de acțiunea vizând repararea pagubei produsă unui consumator.

Regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, potrivit căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Conform art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în afară de instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, mai este competentă "instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".

Înalta Curte reține că reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, astfel cum rezultă din art. 116 C. proc. civ.

Pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamanților, opțiune susținută de art. 116 C. proc. civ.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Societatea B. S.R.L., în raport de care Judecătoria Rădăuți a stabilit că, în speță competența ar aparține instanței de la sediul societății care ar fi trebuit să figureze în litigiu ca pârâtă, Înalta Curte constată că, în mod corect a reținut Judecătoria Ploiești că soluționarea acestei excepții este subsecventă excepției vizând competența teritorială.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rădăuți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rădăuți.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2017.