ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 518/2019
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 518/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, la 6 decembrie 2018, sub Dosar nr. x/2018, petenta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Brașov în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L. a solicitat strămutarea dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Prin încheierea din 10 decembrie 2018, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței funcționale a instanței și a dispus transpunerea cauzei pe rolul secției Civile din cadrul Curții de Apel Brașov, reținând că Dosarul nr. x/2018 ce face obiectul cererii de strămutare a fost înregistrat în primă instanță la un complet specializat în litigii cu profesioniștii având ca obiect "pretenții", apreciind astfel că litigiul este unul civil.
La Curtea de Apel Brașov, secția civilă, cauza a fost înregistrată la 10 decembrie 2018, sub nr. x/2018*.
Prin Sentința civilă nr. 76/F/CC din 17 decembrie 2018, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a admis necompetenței materiale procesuale a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența materială de soluționare a cererii de strămutare formulată de petenta CNAIR S.A. cu privire la Dosarul civil nr. x/2018 înregistrat la Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, precum și a cererii de suspendare a judecății cauzei menționate, în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Brașov.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, față de temeiul de drept al cererii ce face obiectul dosarului de strămutare - art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, de obiectul cererii și față de dispozițiile instanței de fond, conform cărora procedura urgentă, fără etapa regularizării este aplicabilă numai litigiilor prevăzute la art. 50 din Legea nr. 101/2016, care prin coroborare cu art. 53 alin. (1) la care a făcut trimitere instanța se soluționează de secția de contencios administrativ a Tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.
Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență ivit între Curtea de Apel Brașov, secția civilă și Curtea de Apel Brașov - contencios administrativ și fiscal, s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 22 ianuarie 2019, pentru soluționarea conflictului de competență.
Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov, secția civilă, pentru următoarele considerente:
Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de strămutare, Înalta Curte constată că, Dosarul nr. x/2018 - a cărui strămutare se solicită, a fost înregistrat la 20 noiembrie 2018 pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Față de acest aspect, Înalta Curte reține că Dosarul nr. x/2018 a fost înregistrat în primă instanță la un complet specializat în litigii cu profesioniștii având ca obiect pretenții, aspect ce atrage competența de soluționare a cauzei de către un complet care judecă în materie civilă.
Se observă că în dosarul de fond, aflat pe rolul Tribunalului Brașov nu a fost sesizată o eventuală necompetență a completului specializat în litigii cu profesioniștii, litigiul fiind pe rolul acestui complet în momentul formulării cererii de strămutare în cadrul căreia s-a ivit conflictul negativ de competență.
Fiind în prezența soluționării cererii de strămutare, instanța civilă nu poate aprecia asupra naturii litigiului (ca aparținând sferei contenciosului administrativ sau a litigiilor cu profesioniștii).
Instanța sesizată cu cererea de strămutare, corespondentă cu specializarea completului învestit cu soluționarea fondului cauzei, este obligată să analizeze motivele care fundamentează această solicitare, fără a face aprecieri ce ar putea determina consecințe asupra competenței instanței de fond.
Se subliniază că instanța ce a sesizat conflictul de competență nu este învestită cu aspecte ce țin de fondul cauzei (și care ar putea, eventual, să determine o apreciere asupra propriei competențe) ci doar cu un incident - strămutarea judecării cauzei.
În acest context, competența funcțională revenind unui complet specializat în materie civilă se impune concluzia că și competența pentru soluționarea cererii de strămutare aparține secției specializate corespunzătoare completului specializat ce urmează a soluționa fondul cauzei, respectiv secției civile din cadrul Curții de Apel Brașov.
Față de această situație, Înalta Curte constată că nu există niciun temei legal pentru ca instanța de contencios administrativ din cadrul curții de apel să soluționeze o cerere de strămutare într-un litigiu înregistrat în primă instanță la un complet specializat în litigii cu profesioniștii având ca obiect pretenții.
Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov, secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov, secția civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2019.