ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 506/2020

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 28 august 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în temeiul art. 23 alin. (3) din Decizia-cadru a Consiliului U.E. din 13.06.2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI) și art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost prelungit termenul pentru predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Italia, predarea urmând să aibă loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

S-a prelungit arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A., arestat în baza Mandatului de arestare în vederea predării nr. 33 EAW din data de 02.07.2020, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 31.08.2020 și până la data de 29.09.2020, inclusiv.

Au fost respinse solicitările apărării privind înlocuirea măsurii arestării în vederea predării.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, prima instanță de reținut că prin Sentința penală nr. 123/F/02.07.2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus punerea în executare a trei mandate europene de arestare din 08.06.2020, emise de Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel Ancona - Italia (Mandat de executare a pedepsei închisorii SIEP nr. 176/2018 din 29.01.2019, în urma contopirii pedepselor dispuse prin Sentința penală nr. 2220/2017 din data de 06.11.2017, irevocabilă la data de 13.05.2018, a Curții de Apel Ancona, Sentința penală nr. 526/2015 din data de 15.06.2015, irevocabilă la data de 05.07.2015, a Tribunalului din Ascoli Piceno și Sentința penală nr. 543/2011 din data de 03.10.2011, irevocabilă la data de 18.09.2012, a Tribunalului din Lanciano), pe numele persoanei solicitate A.

S-a luat act de consimțământul la predare al persoanei solicitate A. și s-a dispus predarea acestuia către autoritățile italiene cu condiția respectării regulii specialității.

De asemenea, s-a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 02.07.2020 până la data de 31.07.2020, inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată provizoriu în vederea predării, începând de la data de 18.06.2020 la 02.07.2020.

Pentru a hotărî astfel, în esență, Curtea a constatat că nu există niciunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării, prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004 rep. și art. 2 și art. 3 din Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI, fiind îndeplinite condițiile pentru a se pune în executare mandatele europene de arestare.

Prin încheierea dată în cauză la 15.07.2020 s-a dispus prelungirea termenului de predare și, de asemenea, a fost menținută măsura arestării în vederea predării pe o perioadă de 30 de zile, de la 01.08.2020 până la 30.08.2020, inclusiv.

Prin Adresa nr. x din data de 27.08.2020 a Biroului Național Sirene, înaintată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, s-a comunicat formularul M primit de Biroul Național Sirene Italia prin care autoritățile judiciare ale acestui stat au informat cu privire la imposibilitatea realizării misiunii de preluare a persoanei solicitate A. în luna august din cauza restricțiilor impuse în contextul epidemiei de COVID- 19, fiind solicitată prelungirea termenului de predare până la data de 30.09.2020, întrucât au fost întâmpinate și probleme privind procurarea biletelor de avion pentru zborurile directe România - Italia.

În acest context, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională a solicitat în temeiul prevederilor art. 113 și art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, actualizată, prelungirea măsurii arestării preventive.

Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva termenului pentru predarea persoanei solicitate, Curtea a constatat următoarele:

În conformitate cu art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

Același principiu este stipulat și în norma europeană, în art. 23 alin. (1) - alin. (3) din Decizia-cadru 2002/584/JAI, arătându-se că persoana căutată este predată în cel mai scurt timp, la o dată convenită între autoritățile implicate. Aceasta este predată în termen de cel mult 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare.

În cazul în care predarea persoanei căutate în termenul prevăzut la alin. (2) este împiedicată de un caz de forță majoră în oricare dintre statele membre, autoritatea judiciară de executare și autoritatea judiciară emitentă iau imediat legătura una cu cealaltă și convin asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de zece zile de la noua dată convenită.

Dispozițiile art. 23 alin. (1) - alin. (3) din Decizia-cadru 2002/584/JAI au făcut obiectul unei trimiteri preliminare în fața Curții de Justiției a Uniunii Europene, fiind pronunțată Hotărârea din 25 ianuarie 2017 în cauza C 640/15, B.

S-a reținut în parag. 21 - 24 ale Hotărârii din 25 ianuarie 2017 în cauza C 640/15, B., că, în ceea ce privește, în special, ultima etapă a procedurii de predare, art. 23 alin. (1) din Decizia-cadru prevede că persoana căutată este predată în cel mai scurt timp, la o dată convenită între autoritățile implicate.

Acest principiu este concretizat la art. 23 alin. (2) din Decizia-cadru, care prevede că persoana căutată este predată în termen de cel mult 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare.

Legiuitorul Uniunii a permis însă anumite derogări de la această regulă prevăzând, pe de o parte, că autoritățile implicate convin asupra unei noi date a predării în anumite situații menționate la articolul 23 alin. (3) și (4) din Decizia- cadru și, pe de altă parte, că predarea persoanei căutate are loc în acest caz în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

Mai exact, prima teză a art. 23 alin. (3) din Decizia-cadru prevede că autoritatea judiciară de executare și autoritatea judiciară emitentă convin asupra unei noi date a predării în cazul în care predarea persoanei căutate în termenul prevăzut la art. 23 alin. (2) din Decizia-cadru este împiedicată de un caz de forță majoră în oricare dintre statele membre.

Întrucât predarea persoanei solicitate A. nu s-a putut realiza din motive logistice, în contextul evoluției situației epidemiologie internaționale determinată de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2 la nivelul a peste 150 de țări (relevanță prezentând sub acest aspect și dispozițiile H.G. nr. 476/2020, modificată prin H.G. nr. 511/2020), Curtea a apreciat că acesta reprezintă un motiv independent de voința autorităților române și ale statului emitent, în accepțiunea art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, articol interpretat în contextul și cu obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziție (asigurarea unui spațiu de libertate, securitate și justiție, întemeiat pe gradul ridicat de încredere care trebuie să existe între statele membre).

Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, a prelungit termenul pentru predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Italia, aceasta urmând să aibă loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită cu autoritatea competentă a statului emitent.

În continuare, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva măsurii arestării în vederea predării persoanei solicitate, Curtea a apreciat că instituția incidentă este cea a prelungirii, în absența unei dispoziții exprese sub acest aspect, instituția prelungirii măsurii preventive permițând a se dispune asupra măsurii preventive de la o dată ulterioară.

În acest context, Curtea a decis asupra măsurii arestării în vederea predării- măsură sub puterea căreia se află persoana solicitată A. - în conformitate cu art. 6 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitoare la dreptul la libertate și la siguranță.

În cauză, reținând că procedura de predare a fost efectuată într-un mod suficient de diligent, iar durata detenției nu are caracter excesiv. Totodată, s-a constatat că durata totală a arestării persoanei solicitate nu a depășit termenul maxim de 180 de zile, fiind respectate exigențele art. 104 alin. (10) teza finală din Legea nr. 302/2004.

Așa fiind, Curtea a constatat că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a persoanei solicitate, motive pentru care a prelungit arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A., arestat în baza Mandatului de arestare în vederea predării nr. 33 EAW din data de 02.07.2020, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 01.08.2020 și până la data de 30.08.2020, inclusiv.

Solicitările apărării privind înlocuirea măsurii arestării cu o altă măsură preventivă nu au fost primite prin raportare la exigențele art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 modificată, singura măsură preventivă ce poate fi dispusă după ce se decide definitiv predarea- ipoteză incidentă în cauza de față- fiind arestarea.

Împotriva acestei încheieri persoana solicitată a formulat contestație A., solicitând înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai ușoară, respectiv măsura controlului judiciar sau măsura arestului la domiciliu, având în vedere situația sa familială, este tatăl unui copil minor în vârstă de 12 ani pe care îl îngrijește singur, precum și o mamă care este o persoană încadrată în grad de handicap, iar până la momentul izbucnirii pandemiei lucra cu contract de muncă în Anglia unde își câștiga existența în mod cinstit. A mai invocat și condițiile precare de la locul de deținere precum și perioada excesivă a arestului.

Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor invocate dar și prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că este nefondată contestația formulată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeași lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

În conformitate cu art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

Același principiu este stipulat și în norma europeană, în art. 23 alin. (1) - alin. (3) din Decizia-cadru 2002/584/JAI, arătându-se că persoana căutată este predată în cel mai scurt timp, la o dată convenită între autoritățile implicate. Aceasta este predată în termen de cel mult 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare.

În cauză, se reține că față de persoana solicitată s-au emis trei mandate europene de arestare din 08.06.2020, emise de Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel Ancona - Italia (Mandat de executare a pedepsei închisorii SIEP nr. 176/2018 din 29.01.2019, în urma contopirii pedepselor dispuse prin Sentința penală nr. 2220/2017 din data de 06.11.2017, irevocabilă la data de 13.05.2018, a Curții de Apel Ancona, Sentința penală nr. 526/2015 din data de 15.06.2015, irevocabilă la data de 05.07.2015, a Tribunalului din Ascoli Piceno și Sentința penală nr. 543/2011 din data de 03.10.2011, irevocabilă la data de 18.09.2012, a Tribunalului din Lanciano), pe numele persoanei solicitate A.

Prin Sentința penală nr. 123/F/02.07.2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și, în consecință, a dispus predarea persoanei solicitate autorităților judiciare emitente, precum și arestarea acesteia, în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu 02.07.2020 până la data de 31.07.2020, inclusiv.

Pentru a hotărî astfel, în esență, s-a reținut că nu există niciunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării, prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004 rep. și art. 2 și art. 3 din Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI, fiind îndeplinite condițiile pentru a se pune în executare mandatul european de arestare. În atare condiții, se constată că s-a dispus în mod corect arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 zile, aceasta reprezentând singura măsură oportună pentru buna desfășurare a procedurii de executare și recunoaștere a mandatului european de arestare.

În ceea ce privește legalitatea sau regularitatea detenției, Înalta Curte reține că arestarea preventivă a unei persoane și menținerea acestei măsuri se face în conformitate cu normele de fond și de procedură prevăzute de legea națională care, la rândul lor, trebuie să fie compatibile cu dispozițiile Convenției și să asigure protejarea individului împotriva arbitrariului.

Înalta Curte constată că prelungirea măsurii arestării provizorii a fost luată cu respectarea prevederilor legale și, în acord cu instanța de fond, apreciază că nu se impune a fi înlocuită cu o măsură preventivă mai ușoară, prin raportare la exigențele art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 modificată, singura măsură preventivă ce poate fi dispusă după ce se decide definitiv predarea - ipoteză incidentă în cauza de față - fiind arestarea.

În cauză, însă, prin Adresa nr. x din data de 27.08.2020 a Biroului Național Sirene, înaintată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, s-a comunicat formularul M primit de Biroul Național Sirene Italia prin care autoritățile judiciare ale acestui stat au informat cu privire la imposibilitatea realizării misiunii de preluare a persoanei solicitate A. în luna august din cauza restricțiilor impuse în contextul epidemiei de COVID- 19, fiind solicitată prelungirea termenului de predare până la data de 30.09.2020, întrucât au fost întâmpinate și probleme privind procurarea biletelor de avion pentru zborurile directe România - Italia.

Potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (4) din Decizia-cadru nr. 584/2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI): în mod excepțional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existența unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viața sau sănătatea persoanei căutate. Executarea mandatului european de arestare are loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe. Autoritatea judiciară de executare informează de îndată autoritatea judiciară emitentă despre acest aspect și convine cu aceasta asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de 10 zile de la noua dată astfel convenită.

Drept urmare, având în vedere că nu s-a putut realiza predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare italiene având în vedere contextul actual al evoluției epidemiei de Covid-19 în statele din Europa, în contextul evoluției situației epidemiologie internaționale determinată de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2 la nivelul a peste 150 de țări (relevanță prezentând sub acest aspect și dispozițiile H.G. nr. 476/2020, modificată prin H.G. nr. 511/2020), Înalta Curte apreciază că acesta reprezintă un motiv independent de voința autorităților române și ale statului emitent, în accepțiunea și art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 și art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, articole interpretate contextual și de obiectivele urmărite de reglementarea din care fac parte aceste dispoziții (asigurarea unui spațiu de libertate, securitate și justiție, întemeiat pe gradul ridicat de încredere care trebuie să existe între statele membre), astfel încât se reține că sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și, în mod corect, în temeiul art. 113 alin. (2) din aceeași lege, a prelungit măsura arestării persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 31.08.2020 și până la data de 29.09.2020, inclusiv.

Prin urmare, în condițiile în care persoana solicitată A. a fost arestată în vederea predării începând cu data de 18.06.2020 rezultă că măsura în discuție se încadrează în dispozițiile legale anterior menționate, fiind în mod corect prelungită de către prima instanță.

De asemenea, Înalta Curte reține că în cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, în cazul unei soluții de admitere, prin sentința prin care instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziție fiind în concordanță cu natura acestui mijloc specific de cooperare internațională. Predarea, ca o consecință directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reținerea și remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant. De asemenea, instituțiile implicate în procedurile de predare au obligația luării tuturor măsurilor necesare pentru a asigura sănătatea persoanelor în cauză.

În acest sens, se constată că în prezent autoritățile italiene și române nu au convenit la o dată ulterioară a predării, fiind incidente dispozițiile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată conform cărora dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

Totodată, se constată că nu există o imposibilitate absolută de executare a mandatului european de arestare având în vedere că, deși circulația aeriană nu este permisă, în situația coronavirus COVID-19 există "culoare verzi" care permit libera circulația între statele membre europene a mărfurilor și a persoanelor, astfel încât rămâne la latitudinea autorităților judiciare italiene alegerea unei modalități care să permită punerea în executare a hotărârii de predare a persoanei solicitate A.

De asemenea, se observă că măsura arestării provizorii a fost dispusă la data de 18.06.2020, astfel că nu s-a depășit durata rezonabilă a acesteia raportat la dispozițiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora durata totală a arestării provizorii este de maxim 180 de zile.

Pe cale de consecință, pentru motivele arătate, Înalta Curte, constatând legală și temeinică încheierea penală atacată, neexistând motive pentru reformarea acesteia, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din 28 august 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii F/DL din data de 28 august 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 03 septembrie 2020.

GGC - NN