ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4014/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 13 februarie 2018, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în temeiul art. 1064 alin. (4) din C. proc. civ., restituirea cauțiunii în cuantum de 21.667 Ron, achitată cu recipisa de consemnare nr. x/8.12.2017 emisă de B., aferentă soluționării cererii de suspendare a executării formulată în cadrul dosarului nr. x/2017.

Prin încheierea din 01 martie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de restituire a cauțiunii formulată de SC A. SRL, ca prematur formulată.

În esență, a reținut că, deși alin. (4) al art. 1064 C. proc. civ. nu repetă mențiunea prevăzută la alin. (1), referitoare la rămânerea definitivă a soluției privind suspendarea executării, această condiție este prevăzută în mod general, atât pentru ipoteza admiterii cererii de suspendare cât și pentru cea a respingerii cererii. Singura derogare prevăzută de alin. (4) este cea referitoare la posibilitatea instanței de a dispune din oficiu restituirea cauțiunii, măsură care are efecte numai după rămânerea definitivă a hotărârii.

Față de împrejurarea că Sentința nr. 4909 din 13 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată cu privire la cererea de suspendare a executării actelor administrative deduse judecății nu a fost motivată și comunicată părților, nu se poate reține că procesul a fost soluționat prin hotărâre definitivă, așa încât, cererea de restituire a cauțiunii este prematur formulată.

Împotriva încheierii din 01 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta SC A. SRL, solicitând casarea ei și, în rejudecare, admiterea cererii de restituire a cauțiunii, invocând generic dispozițiile art. 483 și următoarele din C. proc. civ.

În motivare, recurenta a arătat că instanța a făcut o aplicare greșită a prevederilor art. 1063 alin. (1) C. proc. civ., apreciind că cererea de restituire a cauțiunii ar fi fost admisibilă doar la momentul rămânerii definitive a hotărârii.

Recurenta a arătat că art. 1063 alin. (1) C. proc. civ. are în vedere numai ipoteza admiterii cererii de suspendare, și nu pe cea a respingerii, cum este cazul de față.

Or, în speță, este incidentă ipoteza prevăzută la alin. (4) al art. 1063 C. proc. civ., care statuează expres că, în cazul respingerii cererii de suspendare, instanța restituie cauțiunea.

Examinând încheierea atacată în raport cu prevederile legale incidente și față de unicul motiv de nelegalitate invocat, care se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta referindu-se la încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, respectiv la neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de restituire a cauțiunii, Înalta Curte reține că recursul este fondat.

În mod greșit prima instanță a respins ca prematur formulată cererea de restituire a cauțiunii în sumă de 21.667 RON, prin raportare la dispozițiile art. 1064 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 1064 din C. proc. civ.: "(1) Cauțiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluționarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauțiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus.

(2) Cauțiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauțiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviințarea măsurii pentru care aceasta s-a depus.

(...)

(4) Dacă cererea pentru care s-a depus cauțiunea a fost respinsă, instanța va dispune din oficiu și restituirea cauțiunii."

În raport cu aceste prevederi legale, se observă o diferență de reglementare a procedurii de restituire a cauțiunii, după cum cererea de suspendare a executării a fost admisă [alin. (1) și (2), sau respinsă (alin. (4)].

Astfel, dacă în situația admiterii cererii de suspendare se solicită îndeplinirea unui cumul de condiții pentru a se putea dispune restituirea cauțiunii (existența unei cereri a persoanei îndreptățite; cauza să fie definitiv soluționată; inexistența unei cereri pentru plata despăgubirilor formulată de partea în defavoarea căreia s-a dispus măsura suspendării, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii), în ipoteza respingerii cererii de suspendare, dispozițiile art. 1064 alin. (4) C. proc. civ. nu prevăd îndeplinirea prealabilă și necesară a vreunei condiții, instanța având obligația să dispună restituirea cauțiunii din oficiu.

În speță, cauțiunea în cuantum de 21.667 RON, achitată cu recipisa de consemnare nr. x/8.12.2017 emisă de B., a fost stabilită de instanța de judecată pentru soluționarea cererii de suspendare a executării Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/04.10.2017 emisă de DGRFP Ploiești - AJFP Argeș și a procesului-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr. x/12.10.2017 emis de Direcția Regională a Finanțelor Publice-București - Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii, precum și a actelor subsecvente, formulată de recurenta-reclamantă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Cererea de suspendare a fost respinsă prin Sentința nr. 4909 din 13 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată.

Prin urmare, față de soluția de respingere a cererii de suspendare a efectelor actelor administrative atacate, Înalta Curte constată că cererea de restituire a cauțiunii se soluționează în raport de dispozițiile art. 1064 alin. (4) C. proc. civ., fără a mai fi necesară verificarea îndeplinirii celorlalte condiții, cu atât mai mult cu cât părțile adverse nu au suferit nici o pagubă și, prin urmare, nu se pune problema despăgubirii lor din suma consemnată drept cauțiune, astfel încât, se impunea restituirea cauțiunii aferente cererii de suspendare.

Pentru considerentele expuse, găsind fondat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta SC A. SRL, va casa încheierea recurată și, rejudecând, va dispune restituirea cauțiunii aferentă soluționării cererii de suspendare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva încheierii din 1 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea recurată și rejudecând, admite cererea formulată de reclamanta SC A. SRL.

Dispune restituirea cauțiunii achitată cu recipisa de consemnare nr. x/8.12.2017 emisă de B.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2018.

GGC - GV