VIEIRA c. FRANCE

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 16317/06 prezentată de Miguel VIEIRA împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 25 septembrie 2008 într-o cameră compusă din Peer Lorenzen, președinte, Rait Maruste, Jean-Paul Costa, Volodymyr Butkevych, Renate Jaeger, Isabelle Berro-Lefevre, Mirjana Lazarova Trajkovska, judecători și Claudia Westerdiek; graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 14 aprilie 2006, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei, După ce a intenționat acest lucru, face următoarea decizie DE FAPT pe reclamant, dl Miguel Vieira, este un cetățean francez, născut în 1963 și rezident în Caen. El este reprezentat în fața Curții de către dl Miguel Vieira. Blanchard, un avocat din Caen. Guvernul francez (adică, l'e's a fost reprezentat de agentul său, dl E. Belliard, director al afacerilor juridice la Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura penală și detenția provizorie La 23 octombrie 2004, judecătorul pentru libertăți și deținerea Tribunalului de Mare Instanță din Alençon pronunțând arestarea provizorie a reclamantului pus sub acuzare cu premeditare a șefului de omor voluntar. Din ordonanța luată de judecător rezultă că această arestare provizorie a fost motivată în special de faptul că reclamantul a fost în stare de arest. intenționat a dat moartea cu premeditare soțului fostului său partener și astfel a încălcat o regulă socială fundamentală; că acest asasinat cu armă de foc comis în fața soției victimei și a fiului ei a tulburat grav ordinea publică, presa regională făcând, de altfel, ecoul acestei infracțiuni la 30 septembrie 2005, reclamantul a fost interogat de judecătorul de instrucție. La 20 octombrie 2005, măsura de reținere provizorie a fost prelungită pentru o perioadă de șase luni. La 20 aprilie 2006, măsura de detenție provizorie a fost prelungită pentru o nouă perioadă de șase luni. Ordonanța judecătorului pentru libertate și detenție a preluat termenii ordonanțelor anterioare și a prevăzut încheierea anchetei în termen de o lună, dosarul fiind comunicat procurorului Republicii pentru decontare. La 5 mai 2006, judecătorul de instrucție care se ocupa de acest caz a ordonat punerea sub acuzare a reclamantului în fața Curții a Ornei pentru omor prin imprudență. La 4 octombrie 2006, instanța de asediu l-a condamnat pe reclamant la 20 de ani de condamnare penală. Prin hotărârea pronunțată la 21 noiembrie 2006, camera de cercetare a Curții de Apel din Caen și-a respins cererea și, la 24 noiembrie 2006, reclamantul a formulat un recurs în casație. Corespondența dintre recurentul deținut și grefa Curții la 14 aprilie 2006, reclamantul a înaintat o cerere în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Prin scrisoarea din 29 mai 2006, reclamantul a informat grefa Curții cu privire la faptul că autoritățile penitenciare din casa de arestare a Alençon i-au deschis o scrisoare din partea Curții la 28 aprilie 2006, precum și cu mai multe scrisori din partea avocatului său. La 26 iunie 2006, reclamantul a trimis grefei trei atestate pe onoarea colegilor săi deținuți care au demonstrat că o scrisoare a Curții, precum și mai multe scrisori ale avocatului său și ale judecătorului de instrucție fuseseră deschise de către membrii personalului penitenciar. La 9 iulie 2006, reclamantul a trimis grefei plicul unei a doua scrisori a Curții la data de 5 iulie 2006 pe care se aplica mențiunea "încuiată din greșeală" urmată de semnătura valmestrului. GRIFS invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge de instrucțiunea diligentă împotriva sa, în special de durata sa. Invocând în esență dispozițiile art. 5 alin. (3) din Convenție, reclamantul se plânge de durata detenției sale provizorii și de respingerea cererii sale de eliberare. Invocând art. 8 din Convenție, se plânge de deschiderea a două scrisori ale grefei Curții, precum și de corespondența avocatului său și a judecătorului de instrucție. Invocând această dispoziție, se plânge de publicarea printr-o revistă a numelui său și a adresei mamei sale. ÎN DREPT la 24 iulie 2008, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație: Edwige Belliard, agent al guvernului francez, declară că guvernul francez oferă domnului Miguel Vieira suma de 2 000 EUR (două mii de euro) în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care a generat cererea menționată anterior în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă va fi scutită de orice impozit aplicabil, iar plata sa va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În lipsa decontării în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Prezenta declarație nu implică recunoașterea de către Guvernul Franței a unei încălcări a Convenției europene a drepturilor omului în speță. La 17 iulie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamantă, subsemnată de dl Bernard Blanchard, avocat, nota că guvernul francez este pregătit să plătească domnului Miguel Vieira suma de 2 000 EUR (două mii de euro) în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care a generat cererea menționată anterior în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă va fi scutită de orice impozit aplicabil, iar plata sa va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. În lipsa decontării în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Reclamantul acceptă această propunere și renunță, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva Franței cu privire la faptele care au stat la baza cererii menționate, declarând cazul soluționat definitiv. Prezenta declarație se înscrie în cadrul regulamentului amiabil la care au ajuns guvernul și reclamantul. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile și consideră că acesta se inspiră din respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție și de protocoalele sale și nu percepe niciun motiv de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] Prin urmare, cauza rolului trebuie eliminată. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine cererea de rol. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Modulul Președinte

CINQUIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

16317/06

présentée par Miguel VIEIRA

contre la France

La Cour européenne des droits de l'homme (cinquième section), siégeant le 25 septembre 2008 en une chambre composée de

:

Peer Lorenzen,

président,

Rait Maruste,

Jean-Paul Costa,

Volodymyr Butkevych,

Renate Jaeger,

Isabelle Berro-Lefèvre,

Mirjana Lazarova Trajkovska,

juges,

et de Claudia Westerdiek,

greffière de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 14 avril 2006,

Vu les déclarations formelles d'acceptation d'un règlement amiable de l'affaire,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant, M. Miguel Vieira, est un ressortissant français, né en 1963 et résidant à Caen. Il est représenté devant la Cour par M

e

B.

Blanchard, avocat à Caen. Le gouvernement français («

le Gouvernement

») est représenté par son agent, M

me

E. Belliard, directrice des affaires juridiques au ministère des Affaires étrangères.

Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.

A.

Procédure pénale et détention provisoire

Le 23 octobre 2004, le juge des libertés et de la détention du tribunal de grande instance d'Alençon prononça la mise en détention provisoire du requérant mis en examen du chef d'homicide volontaire avec préméditation. Il résulte de l'ordonnance prise par le juge que cette mise en détention provisoire était notamment motivée par le fait que le requérant avait «

volontairement donné la mort avec préméditation au mari de son ex-compagne et ainsi enfreint une règle sociale fondamentale

; que cet assassinat par arme à feu commis sous les yeux de l'épouse de la victime et de son fils a très gravement troublé l'ordre public, la presse régionale se faisant d'ailleurs l'écho de ce crime

».

Le 30 septembre 2005, le requérant fut interrogé par le juge d'instruction.

Le 20 octobre 2005, la mesure de détention provisoire fut prorogée pour une durée de six mois.

Le 20 avril 2006, la mesure de détention provisoire fut prorogée pour une nouvelle durée de six mois. L'ordonnance du juge de la liberté et de la détention reprenait les termes des ordonnances précédentes et prévoyait la clôture de l'instruction dans un délai d'un mois, le dossier ayant été communiqué au procureur de la République pour règlement.

Le 5 mai 2006, le juge d'instruction en charge de cette affaire ordonna la mise en accusation du requérant devant la cour d'assises de l'Orne pour homicide volontaire avec préméditation.

Le 4 octobre 2006, la cour d'assises condamna le requérant à vingt ans de réclusion criminelle.

Le requérant interjeta appel de ce jugement.

Le 9 octobre 2006, le requérant forma une demande de mise en liberté.

Par un arrêt rendu le 21 novembre 2006, la chambre de l'instruction de la cour d'appel de Caen rejeta sa demande et, le 24 novembre 2006, le requérant forma un pourvoi en cassation.

B.

La correspondance entre le requérant détenu et le greffe de la Cour

Le 14 avril 2006, le requérant introduisit une requête devant la Cour européenne des Droits de l'Homme.

Par courrier en date du 29 mai 2006, le requérant informa le greffe de la Cour de ce que les autorités pénitentiaires de la maison d'arrêt d'Alençon lui avaient remis ouvert un courrier de la Cour en date du 28 avril 2006, ainsi que plusieurs courriers de son avocat.

Le 26 juin 2006, le requérant adressa au greffe trois attestations sur l'honneur de ses codétenus témoignant de ce qu'un courrier de la Cour, ainsi que plusieurs courriers de son avocat et du juge d'instruction avaient été ouverts par des membres du personnel pénitentiaire.

Le 9 juillet 2006, le requérant adressa au greffe l'enveloppe d'un second courrier de la Cour en date du 5 juillet 2006 sur laquelle était apposée la mention «

ouvert par erreur

» suivie de la signature du vaguemestre.

GRIEFS

Invoquant l'article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de l'instruction diligentée à son encontre, notamment de sa durée.

Invoquant en substance les dispositions de l'article 5 § 3 de la Convention, le requérant se plaint de la durée de sa détention provisoire et du rejet de sa demande de mise en liberté.

Invoquant l'article 8 de la Convention, il se plaint de l'ouverture de deux lettres du greffe de la Cour, ainsi que de courriers de son avocat et du juge d'instruction. Invoquant cette même disposition, il se plaint de la publication par un magazine de son nom et de l'adresse de sa mère.

EN DROIT

Le 24 juillet 2008, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante

:

«

Je soussignée, M

me

Edwige Belliard, agent du gouvernement français, déclare que le gouvernement français offre de verser, à M. Miguel Vieira la somme de 2

000 EUR (deux mille euros) en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l'homme.

Cette somme sera exempte de tout impôt éventuellement applicable et son versement vaudra règlement définitif de l'affaire. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l'article 37

La présente déclaration n'implique de la part du Gouvernement de la France aucune reconnaissance d'une violation de la Convention européenne des droits de l'homme en l'espèce.

»

Le 17 juillet 2008, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par la partie requérante

:

«

Je soussignée, M

e

Bernard Blanchard, avocat, note que le gouvernement français est prêt à verser à M. Miguel Vieira la somme de 2

000 EUR (deux mille euros) en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l'homme.

Cette somme sera exempte de tout impôt éventuellement applicable et son versement vaudra règlement définitif de l'affaire. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l'article

37

Le requérant accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l'encontre de la France à propos des faits à l'origine de ladite requête. Il déclare l'affaire définitivement réglée.

La présente déclaration s'inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et le requérant sont parvenus.

»

La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s'inspire du respect des droits de l'homme tels que les reconnaissent la Convention et ses Protocoles et n'aperçoit par ailleurs aucun motif d'ordre public justifiant de poursuivre l'examen de la requête (article 37 § 1

in fine

de la Convention). En conséquence, il convient de rayer l'affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Claudia Westerdiek

Peer Lorenzen

Greffière

Président