ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2900/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/28.08.2015 întocmit de către pârâtă prin care s-a reținut în sarcina sa încălcarea regimului juridic al incompatibilităților, conform art. 87 alin. (1) lit. d) și g) din Legea 161/2003, deoarece a deținut concomitent cu funcția de primar al comunei (...) în mandatul 2012 - 2016 și funcția de administrator al SC "A." SRL, precum și calitatea de comerciant persoană fizică. Exercitarea mandatului de primar a început la data de 18.06.2012, în timp ce calitatea de administrator al societății comerciale a fost deținută în perioada 19.08.2004 - 20.11.2014, iar calitatea de comerciant, persoană fizică a fost deținută din 16.11.2011 până la data de 19.07.2015.

Reclamantul a susținut că Raportul de evaluare contestat se fundamentează pe interpretarea eronată a dispozițiilor legale, întrucât suspendarea activității societății comerciale, începând cu 30.03.2012 și până la radierea societății în data de 20.11.2014, cât și a comerciantului persoană fizică începând cu data de 20.07.2012 și până la 19.07.2015, înlătură situația de incompatibilitate reținută în sarcina sa.

Prin Sentința nr. 36/2016 din data de 23 februarie 2016, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de către reclamantul B., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre, constatând legalitatea și temeinicia raportului de evaluare contestat, prima instanță a apreciat că acțiunea reclamantului nu este fondată, având în vedere următoarele considerente:

Suspendarea activității societății comerciale nu echivalează cu suspendarea calității de administrator și, chiar dacă ar avea această valoare, suspendarea nu are aceleași consecințe juridice precum renunțarea. Renunțarea presupune o atitudine subiectiv neechivocă, asupra căreia nu se revine, în timp ce suspendarea activității societății comerciale ori a activității comerciantului persoană fizică are caracter temporar, activitatea putând fi reluată.

Având în vedere scopul instituirii prin lege a incompatibilităților, prima instanță a considerat că pentru a se constata incompatibilitatea este suficientă simpla deținere cumulativă a celor două funcții, fiind lipsit de relevanță faptul că societatea comercială nu a înregistrat activitate, că reclamantul nu a fost remunerat pentru deținerea calității de administrator ori nu a efectuat acte ca și comerciant persoană fizică, atât timp cât nu a respectat cerințele imperative ale legii și nu a renunțat la funcțiile deținute în termenul prevăzut de lege.

Împotriva Sentinței nr. 36/2016 din data de 23 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul B. invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat a susținut că hotărârea primei instanțe este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material aplicabile cauzei, respectiv a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) și g) din Legea nr. 161/2003.

Consideră că deținerea funcției de primar simultan cu calitățile de administrator- mandatar al profesionistului și de profesionist persoană fizică, în condițiile în care activitatea acestora a fost suspendată cu respectarea procedurilor prevăzute de lege (asigurarea opozabilității față de terți) nu atrage incidența cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 87 alin. (1) lit. d) și g) din Legea 161/2003.

Relevă, în analiza cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea 161/2003, considerentele unei hotărâri judecătorești prin care s- apreciat că "pe perioada suspendării nu era posibilă desfășurarea unei activități economice în condițiile reglementărilor impuse de noul C. civ. coroborat cu prevederile legale cuprinse, în O.U.G. nr. 44/2008, definiția dată profesionistului și implicit determinarea calității de comerciant se face după sistemul obiectiv, adică "principalul element care determină calitatea de comerciant este natura faptelor (actelor) pe care le săvârșește acel comerciant". O persoană are calitatea de comerciant numai în situația în care desfășoară în mod direct și permanent acte sau fapte de comerț (...) (Curte de Ape Cluj, Sentința civilă nr. 559/21.11.2014).

În concluzie, cum activitatea societății A. SRL, precum și a persoanei fizice autorizate B. au fost suspendate, nu se putea vorbi despre o exercitare a atribuțiilor specifice de profesionist, recurentul reclamant a susținut că judecătorul fondului a dat o interpretare restrictivă normei legale aplicate.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate.

În motivare, și-a reiterat susținerile formulate în prima instanță, în sensul că simpla deținere a unor funcții private este suficientă pentru a atrage starea de incompatibilitate, nefiind necesară îndeplinirea atribuțiilor specifice acestora.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 06 februarie 2019.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor intimatului-pârât invocate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În cadrul controlului de legalitate exercitat, prima instanță a constatat legalitatea Raportului de evaluare nr. x/28.08.2015 întocmit de către pârâtă, prin care s-a reținut în sarcina reclamantului B. încălcarea regimului juridic al incompatibilităților, conform art. 87 alin. (1) lit. d) și g) din Legea 161/2003, deoarece a deținut concomitent cu funcția de primar al comunei (...) în mandatul 2012 - 2016 și funcția de administrator al SC"A." SRL, precum și calitatea de comerciant persoană fizică.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul reclamant a susținut că hotărârea primei instanțe este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material aplicabile cauzei, respectiv a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) și g) din Legea nr. 161/2003, întrucât deținerea funcției de primar, simultan cu calitățile de administrator, mandatar al profesionistului și de profesionist persoană fizică, în condițiile în care activitatea acestora a fost suspendată cu respectarea procedurilor prevăzute de lege (asigurarea opozabilității față de terți), nu atrage incidența ipotezei cazului de incompatibilitate reținut.

Potrivit art. 87 alin. (1) lit, d) și g) din Secțiunea a 4-a (Incompatibilități privind aleșii locali), Capitolul III (Incompatibilități), Titlul IV (Conflictul de interese și regimul incompatibilităților în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice) din Legea nr. 161/2003, "Funcția de primar și viceprimar (...) este incompatibilă cu: (...) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice; (...)"calitatea de comerciant persoana fizică (...)".

Societatea A. SRL, potrivit informațiilor furnizate de Oficiul Național al Registrului Comerțului, figurează cu stare firmă întrerupere temporară de activitate din data de 30.03.2012 până în data de 30.03.2015 .

De asemenea, potrivit Rezoluției nr. 503229/23.07.2012 a Directorului Oficiului Național al Registrului comerțului s-a admis cererea formulată de B. Persoană Fizică autorizată și s-a dispus înregistrarea în registrul comerțului a mențiunilor privind suspendarea activitate firmă de la 20.07.2012 până la 19.07.2015 .

Înalta Curte observă, în acord cu cele reținute de prima instanță, că într-adevăr recurentul-reclamant nu a făcut dovada renunțării la mandatul de administrator și nici la calitatea sa de persoană fizică autorizată, în termenii și condițiile prevăzute de art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, însă această renunțare ar fi fost necesară, având în vedere scopul urmărit de legiuitor prin reglementarea regimului incompatibilităților, numai în situațiile în care întreprinderile în cadrul cărora acesta deținea funcțiile private erau în funcțiune.

În cauză, deținerea formală a unor funcții private în cadrul unor întreprinderi inactive din punct de vedere economic și financiar, fără a exercita în fapt atribuțiile specifice acestora, nu este aptă să influențeze exercitarea funcției publice în condiții de imparțialitate și transparență decizională.

În acest context, Înalta Curte observă că intimata-pârâtă nu a înlăturat prezumția care se asociază faptului că atât societatea cât și persoana fizică autorizată aveau activitatea suspendată, conform înscrierilor în registrul comerțului, prezumție în virtutea căreia funcțiile private deținute de către recurentul reclamant nu puteau fi în mod obiectiv exercitate.

Înscrisurile administrate confirmă starea de întrerupere temporară a întreprinderilor, societatea nu a depus situații financiare, recurentul-reclamant B. nu a realizat alte venituri decât cele din salarii și nu a fost înregistrat ca fermier pentru a beneficia de subvenții agricole, astfel că nu pot fi identificate acte de exercitare a atribuțiilor aferente funcției de administrator statutar sau a calității de persoană fizică autorizată deținute de către recurentul reclamant.

În consecință, Înalta Curte apreciază că hotărârea primei instanțe este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) și g) din Legea nr. 161/2003, întrucât simpla deținere a unor funcții private în cadrul unor întreprinderi care se află în întrerupere temporară de activitate și fără a exercita în fapt atribuții specifice funcțiilor deținute, nu este aptă să atragă starea de incompatibilitate cu funcția publică, așa fiind, este incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. art. 488 alin. (1), (8) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivul de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1), (8) C. proc. civ. este întemeiat, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul declarat de reclamantă, va casa sentința atacată și rejudecând, urmează să admită acțiunea formulată, cu consecința anulării raportului de evaluare nr. x/28.08.2015, emis de pârâta Agenția Națională de Integritate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant B., împotriva Sentinței nr. 36 din 23 februarie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2015.

Casează sentința atacată și rejudecând, admite acțiunea formulată de reclamantul B. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Anulează Raportul de evaluare nr. x/28.08.2015, emis de pârâta Agenția Națională de Integritate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 mai 2019.

GGC - GV