ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2617/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SA a solicitat anularea Hotărârii nr. 625 din 16 decembrie 2015 emisă de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Prin Sentința nr. 97/CA/2016 - P.I. din 17 mai 2016, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, SC A. SA, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea instanței de fond fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 137/2000, respectiv cu încălcarea dispozițiilor art. 15 ale actului normativ.

Decizia intimatului prin care s-a reținut în sarcina sa manifestarea unui comportament discriminatoriu este excesivă, fiind prin urmare greșită, având în vedere că ulterior postării comentariilor a întreprins o serie de demersuri de ordin tehnic pentru filtrarea mesajelor postate de către cititorii site-ului. Astfel, arată recurenta că a acționat ca un formator de opinie corect și responsabil, nicidecum ca vânători de senzațional și audiențe.

Subliniază recurenta că, toate comentariile sancționate au apărut cu referire la articole de interes public, scrise de o manieră deontologică, nediscriminatorii la adresa etniei maghiare sau reprezentanților ei, ba dimpotrivă, favorabilă manifestărilor ei. De asemenea, niciunul dintre comentarii nu îl vizează pe petent, iar, pe de altă parte, cei vizați de comentariile respective nu au formulat o sesizare la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Mai arată recurenta că, în mod greșit, instanța a apreciat că nu prezintă relevanță apărarea potrivit căreia comentarii ofensatoare au fost publicate și de către cetățenii de etnie maghiară vis-a-vis de cei de etnie română, apărare de natură a justifica reacția persoanelor care au postat comentariile, precum și contextul în care au fost acestea scrise.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și a normelor legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate, în condițiile art. 93 alin. (3) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, Hotărârea nr. 625 din 16 decembrie 2015 pronunțată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin care i-a fost aplicată o amendă în cuantum de 2.000 RON în temeiul art. 2 alin. (1) și (6) și al art. 15 raportat la art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

Totodată s-a instituit în sarcina reclamantei SC A. SA obligația de a publica pe site un rezumat al hotărârii și de a elimina comentariile cu caracter discriminatoriu ale cititorilor postate la o serie de articole de presă publicate pe portalul on-line www.x.ro editat de reclamantă.

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a fost sesizat de petentul B. care reclamă o serie de comentarii de natură a aduce atingere conviețuirii pașnice între români și maghiari, comentarii postate la o serie de articole de presă publicate pe un portal de știri, identitatea persoanelor care au postat nefiind cunoscută, existând doar un ID de utilizator.

În esență, intimatul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a reținut prin hotărârea contestată faptul că în prezenta cauză nu au fost analizate articole publicate de către jurnaliști, ci comentariile postate de utilizatori, în subsolul unor articole de presă. Reiterând că libertatea de exprimare este valoarea fundamentală a unei societăți democratice, intimatul arată însă că aceasta nu trebuie să încalce anumite limite care țin de protecția reputației și drepturilor celorlalți. În concluzie, colegiul director al Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a reținut că o serie dintre postările analizate au caracter discriminator potrivit art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 15 din O.G. nr. 137/2000 privind sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată.

Curtea de apel a analizat detaliat situația de fapt relevată de comentariile postate pe portalul on-line www.x.ro, ajungând la concluzia că sancțiunea aplicată este legală.

Concluzia curții de apel este corectă, fiind însușită de instanța de control judiciar pentru că reflectă aplicarea judicioasă a cadrului normativ la situația de fapt ale cărei coordonate relevante nu sunt supuse contestării.

Prin recursul exercitat se susține, în esență, că tocmai necenzurarea comentariilor postate de către cititori pe site-ul său a demonstrat că nu a făcut nicio deosebire, nu a afirmat vreo preferință și nu a exclus sau restricționat persoanele de etnie maghiară în raport cu persoanele de etnie română, în scopul de a le restrânge drepturile ori libertățile fundamentale, aspect cu privire la care instanța de fond nu s-a pronunțat.

Contrar celor susținute de recurenta-reclamantă se constată că judecătorul fondului a subliniat că pretinsa faptă de discriminare nu a fost săvârșită prin conținutul vreunui articol de presă publicat de reclamantă pe site-ul pe care îl editează, ci prin comentariile postate de utilizatori cu privire la articolele publicate, arătând că în materia comentariilor postate în mediul virtual, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza Delfi AS contra Estoniei că editorul portalului on-line este răspunzător de conținutul comentariilor, raportat la caracterul insultător al acestora, având în vedere că editorul nu a împiedicat expunerea lor.

Totodată, în cauza Magyar Tartalomzolgaltatok Egyesulete și Index.hu Zrt contra Ungariei, CEDO a statuat că un sistem de disclaimer și de eliminare la cerere a comentariilor ofensatoare constituie instrumente adecvate pentru păstrarea echilibrului între libertatea de exprimare și dreptul la reputație al persoanelor vizate de mesajele calomnioase ale cititorilor. Totuși, Curtea arată în mod explicit că în situația în care comentariile cititorilor intră în categoria așa-numitului limbaj al urii sau în categoria mesajelor care incită la violență, măsurile de cenzură a acestui tip de mesaje trebuie să fie unele sporite (parag. 64 Hotărârea CEDO din 2 februarie 2016).

În acord cu opinia instanței de fond, comentariile care au făcut obiectul sesizării intră în categoria "limbajului urii", iar publicarea acestora pe un site public nu poate fi justificată prin invocarea libertății de exprimare și nici nu au avut rolul de a informa publicul.

De asemenea, conduita invocată de recurentă în apărarea sa, anume aceea de a permite publicarea atât a mesajelor discriminatorii la adresa comunității maghiare cât și a celor venite din partea unor membrii ai acestei comunități la adresa naționalității române nu este de natură a o exonera de răspundere, având în vedere că în acest fel a fost permisă propagarea în spațiul public a mesajelor de ură între cele două comunități.

Totodată, nici împrejurarea că recurenta a luat măsuri care îi permiteau cenzurarea unor astfel de comentarii nu poate conduce la exonerarea de răspunderea contravențională, pentru că deși avea această posibilitate, a adoptat o conduită pasivă permițând producerea faptei de discriminare la adresa unei întregi comunități.

Legat de titularul sesizării, Înalta Curte apreciază că este lipsită de relevanță împrejurarea că titularul nu era afectat direct de conținutul mesajelor cuprinse în comentariile postate, atâta timp cât făcea parte din comunitatea maghiară, iar în astfel de situații oricum intimatul se putea sesiza și din oficiu.

Pentru considerentele expuse, reținând că sentința atacată este legală, nefiind identificate motive de reformare, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SA împotriva Sentinței nr. 97/CA/2016 - P.I. din 17 mai 2016 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 mai 2019.

GGC - CP