ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 740/2020

Asupra contestației de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 949 din 3 septembrie 2020, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de condamnatul A. lui B., născut la 10 martie 1984, în prezent deținut în Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin, împotriva Deciziei penale nr. 136 din data de 15 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2007.

Pentru a hotărî în acest sens, a reținut că prin Sentința penală nr. 223 din 21 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. x/2007 inculpatul A. a fost condamnat la 23 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. a) din C. pen., pedeapsă principală și 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) din C. pen., pedeapsă complementară, la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de armă letală fără drept prev. de art. 136 din Legea nr. 295/2004, la 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și munițiilor prev. de art. 279 alin. (3) lit. a), la) 14 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) raportat la art. 217 alin. (4) din C. pen. și la 14 ani închisoare pentru săvârșirea infrac. de furt calificat prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. e) din C. pen.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) din C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 23 ani închisoare - pedeapsă principală și 8 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) din C. pen.

În baza art. 71 din C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b), c) din C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 350 din C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 din C. pen. s-a dedus arestul preventiv începând de la 20 noiembrie 2006.

A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. și în baza art. 14 și 346 din C. proc. pen. raportat la art. 998 - 999 din C. civ., inculpatul a fost obligat la 139.100 RON despăgubiri civile, din care 100.000 RON daune morale și 39.100 RON daune materiale.

În baza art. 118 alin. (1) lit. f) din C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a 3 cartușe calibrul 7,65 model 1974, lot x, aflate în camera de corpuri delicte a Tribunalului Olt.

Inculpatul a fost obligat și la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către partea civilă C. și la 400 RON cheltuieli judiciare statului.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, inculpatul și partea civilă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, prin Decizia penală nr. 136 din data de 15 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2007, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, inculpatul A. și partea civilă C. împotriva Sentinței penale nr. 223 din 21 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. x/2007; a fost desființată sentința sub aspectul laturii penale; au fost descontopite pedepsele, înlăturând aplicarea prevederilor art. 33 și 34 din C. pen., au fost reduse pedepsele aplicate inculpatului: - de la 14 ani închisoare la 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) raportat la art. 217 alin. (4) din C. pen.- de la 14 ani închisoare, la 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208, 209 alin. (1) lit. e) din C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) din C. pen. au fost recontopite pedepsele, în pedeapsa cea mai grea, de 23 ani închisoare, sporită cu 4 ani închisoare, inculpatul urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 27 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) din C. pen. au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței, precum și starea de arest a inculpatului și s-a dedus în continuare detenția de la 21 decembrie 2007, la zi.

Recursul formulat împotriva acestei decizii a fost respins de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia penală nr. 638 din 23 februarie 2009.

Or, în raport, cu motivele contestației la executare formulate și decizia a cărei lămurire se solicită, în ceea ce privește executarea sa, se constată că aceasta este inadmisibilă, astfel încât în temeiul art. 597 și următoarele din C. proc. pen. urmează a o respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., poate fi formulată contestație împotriva executării hotărârii penale când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. de la 1969, prevede că în caz de concurs de infracțiuni se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează: când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

Se observă, astfel, că legea descrie modul în care se realizează concursul de infracțiuni, în practică regăsindu-se, atât modalitatea în care se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător se poate adăuga un spor de până la 5 ani, precum și modalitatea în care judecătorul aplică pedeapsa cea mai grea, fără a fi sporită până la maximul ei special, pentru ca la această pedeapsă să adauge sporul de până la 5 ani, cum este cazul de față.

Tehnica de realizare a concursului de infracțiuni în ambele forme, a fost apreciată ca legală și temeinică, regăsindu-se în practica judiciară, fără a putea constitui un motiv de nelegalitate a hotărârii judecătorești.

De altfel, critica adusă de către contestator sub aspectul existenței unei nelămuriri cu privire la executarea pedepsei nu se poate regăsi în cazul invocat de către acesta, în condițiile în care se critică însuși aplicarea legii în hotărârea pusă în executare, critică ce poate forma obiectul căilor de atac anume reglementate de lege, excedând cadrului procesual al contestației la executare.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație la executare, condamnatul A..

În motivarea contestației a invocat ca temei de drept dispozițiile art. 598 lit. c) din C. proc. pen., arătând că nu au fost respectare regulile impuse de art. 33 și 34 din C. pen. vechi în ceea ce privește contopirea pedepselor.

Astfel, prin modul în care au fost stabilite pedepsele, în mod greșit s-a dispus acordarea unui spor ce se adaugă pedepsei celei mai grele aplicate, deși instanța era datoare să stabilească pedepsele pentru faptele săvârșite orientate spre maximul special de pedeapsă și numai în condițiile în care acest maxim era neîndestulător se impunea aplicarea unui spor.

Examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată contestația ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Contestația la executare este un procedeu jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează exclusiv incidente prevăzute limitativ de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive, cu scopul de a se asigura legalitatea executării hotărârilor judecătorești, fără a se putea, însă, modifica soluția pronunțată, care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută.

Regimul juridic al contestației la executare este acela al unui mijloc procesual prin care se asigură punerea în executare și executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și drept procesual penal care se referă exclusiv la executarea unei condamnări penale.

Așadar, prin contestația la executare nu se poate analiza legalitatea sau temeinicia hotărârii penale, ci doar aspectele de nelegalitate constatate în procedura punerii în executare a hotărârii penale definitive.

Critica contestatorului, întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 598 lit. c) din C. proc. pen., vizează, în esență, faptul că la pedepsele contopite potrivit art. 34 lit. b) din C. pen. de la 1969 i s-a aplicat un spor de 4 ani închisoare, spor care, în opinia contestatorului, nu a fost legal stabilit.

Potrivit art. 34 lit. b) din C. pen. de la 1969, în caz de concurs de infracțiuni se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte, iar când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

În acest context, se observă că, pedeapsa cea mai grea stabilită prin Sentința penală nr. 223 din 21 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. x/2007, inculpatului A. a fost de 23 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. a) din C. pen., pedeapsă ce a fost menținută prin Decizia penală nr. 136 din data de 15 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova la care instanța de apel a adăugat un spor de 4 ani.

În această ordine de idei, Înalta Curte constată, pe de o parte, că pedeapsa aplicată contestatorului este stabilită conform textului legal, iar pe de altă parte, că motivul invocat nu poate fi circumscris vreunei nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută, în înțelesul dat acestei sintagme prin dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei nr. 949/2020 din data de 3 septembrie 2020 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei nr. 949/2020 din data de 3 septembrie 2020 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 12 noiembrie 2020.

Procesat de GGC - LM