ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1511/2019

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 21 noiembrie 2018, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, revizuentul A., în contradictoriu cu intimații Liceul Tehnologic Turceni, Consiliul de Administrație al Liceului Tehnologic Turceni și Inspectoratul Școlar Județean Gorj, a solicitat revizuirea Deciziei nr. 2357 din 14 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul susținând că decizia supusă revizuirii încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 1939 din 14 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, motiv pentru care a solicitat anularea deciziei atacate.

Revizuentul A. a învederat că, prin considerentele Deciziei civile nr. 1939 din 14 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, s-a reținut că, în cursul anului școlar 2016 - 2017 nu se putea modifica componența Consiliului de Administrație al Liceului Tehnologic Turceni și nu se impunea adaptarea componenței consiliului de administrație la prevederile art. 96 alin. (2) lit. c)

1

) din Legea nr. 1/2011.

Pe de altă parte, în cuprinsul deciziei supuse revizuirii, s-a reținut că, în cursul anului școlar 2016 - 2017 se impunea modificarea componenței Consiliului de Administrație al Liceului Tehnologic Turceni și că această componență trebuia să fie conformă prevederilor art. 96 alin. (2) lit. c)

1

) din Legea nr. 1/2011.

În concluzie, revizuentul a apreciat că cele două hotărâri sunt potrivnice, oferă soluții antagonice și, din acest motiv, se impune revizuirea celei de-a doua hotărâri, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 15 martie 2019, intimații Consiliul de Administrație al Liceului Tehnologic Turceni și Liceul Tehnologic Turceni au solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate admisibilitatea cererii de revizuire, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Cererea ce face obiectul prezentei cauze a fost întemeiată de revizuentul A. pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Din textul de lege anterior indicat rezultă că, pentru a opera acest caz de revizuire, trebuie îndeplinită condiția existenței unor hotărâri definitive potrivnice, pronunțate în litigii distincte, precum și existența triplei identități de elemente care definesc cele două pricini, respectiv părți, obiect și cauză juridică.

Totodată, întrucât revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă constatarea cu întârziere a autorității de lucru judecat, Înalta Curte reține existența unei condiții implicite și anume ca autoritatea de lucru judecat să nu fi fost invocată în cel de-al doilea proces, ori, dacă a fost invocată, să nu fi fost soluționată de instanța de judecată. O interpretare contrară ar conduce la repunerea în discuție a unor aspecte tranșate definitiv de instanța competentă și la crearea unei căi de atac suplimentare, respectiv un "recurs la recurs".

În ceea ce privește obiectul cauzelor înregistrate sub nr. x/2017 și y/2017, Înalta Curte reține că, în primul dosar, reclamantul A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 122 din 3 februarie 2017, emisă de pârâtul Consiliul de Administrație al Liceului Tehnologic Turceni, precum și a Deciziei nr. 9 din 6 februarie 2017, emisă de pârâtul Liceul Tehnologic Turceni, în timp ce, prin cererea de chemare în judecată formulată în al doilea litigiu, reclamantul A. a solicitat anularea Deciziei nr. 15 din 24 februarie 2017, emisă de pârâtul Liceul Tehnologic Turceni și a Hotărârii nr. 124 din 1 martie 2017, emisă de pârâtul Consiliul de Administrație al Liceului Tehnologic Turceni.

La o analiză amănunțită, se constată că, în cadrul cererii înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat anularea actelor administrative prin care s-a constituit comisia de disciplină ce urma să desfășoare cercetări cu privire la faptele imputate acestuia, iar în cadrul cererii înregistrată pe rolul aceleiași instanțe sub nr. x/2017, a solicitat anularea actului administrativ prin care s-a constituit Consiliul de Administrație al Liceului Tehnologic Turceni și a celui prin care a fost aplicată reclamantului sancțiunea disciplinară a desfacerii contractului individual de muncă.

Așadar, cele două litigii au avut aceleași părți, dar un obiect diferit, reclamantul solicitând anularea unor acte administrative distincte. Prin obiectul cererii se înțelege pretenția concretă dedusă judecății, iar în speță pretențiile depuse judecății în cele două pricini au fost diferite, astfel încât nu se poate reține existența triplei identități de părți, obiect și cauză, cerință obligatorie pentru admisibilitatea cererii de revizuire.

Prin cererea de revizuire, revizuentul A. a susținut că încălcarea autorității de lucru judecat se manifestă sub forma contrarietății între considerentele celor două hotărâri, dar Înalta Curte apreciază că o contrarietate la nivelul considerentelor nu poate conduce la incidența cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât, potrivit art. 513 alin. (4) teza a II-a C. proc. civ., în ipoteza admiterii revizuirii, soluția este aceea de anulare a celei din urmă hotărâri, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Aceasta înseamnă că instanța învestită cu cererea de revizuire nu reanalizează cauza soluționată prin cea din urmă hotărâre, ci anulează hotărârea pronunțată, tocmai în considerarea ipotezei avută în vedere de legiuitor în reglementarea cazului de revizuire, a soluționării pentru a doua oară a unui litigiu cu același obiect, purtat între aceleași părți.

Înalta Curte reține că, în cauză, nu este îndeplinită nici condiția ca autoritatea de lucru judecat să nu fi fost invocată/soluționată de instanța care a pronunțat hotărârea atacată cu revizuire.

Astfel, prin recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 51 din 12 ianuarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017 de Tribunalul Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal și, ulterior, prin cererea înregistrată la data de 30.10.2018, în dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a invocat autoritatea de lucru judecat a considerentelor Deciziei nr. 1939 din 14 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017.

Autoritatea de lucru judecat invocată de reclamant a fost analizată prin Decizia nr. 2357 din 14 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, în cadrul examinării motivelor de recurs, instanța de control judiciar indicând, in extenso, argumentele pentru care apreciază a nu fi incident un caz de autoritate de lucru judecat.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte constată că, prin prezenta cerere de revizuire, revizuentul a urmărit să repună în discuție un aspect definitiv tranșat de instanța de judecată, scop ce nu concordă cu voința legiuitorului, care, prin reglementarea cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu a intenționat să creeze o cale de atac suplimentară în favoarea părților, ci să reglementeze un mijloc procedural de îndreptare a situației excepționale în care instanța de judecată nu a analizat incidența autorității de lucru judecat, ceea ce a dus la existența a două hotărâri pronunțate între aceleași părți, având același obiect și cauză, dar cuprinzând soluții distincte, ce nu pot fi conciliate.

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de A., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 2357 din 14 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibilă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 martie 2019.

GGC - MM