ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față, constată următoarele:

a) Prin Sentința penală nr. 1074 din 23 mai 2018 pronunțată în primul ciclu procesual de Judecătoria Târgu Jiu, în Dosarul nr. x/2017, printre altele, s-au dispus următoarele:

A fost admisă cererea inculpaților de judecare a cauzei în baza dispozițiilor art. 375 C. proc. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 48 alin. (2) C. pen. raportat la art. 64 lit. a) din O.U.G. nr. 23/2008, art. 48 alin. (2) C. pen. raportat la art. 64 lit. h) din O.U.G. nr. 23/2008 și art. 48 alin. (2) C. pen. raportat la art. 64 lit. l) din O.U.G. nr. 23/2008 și art. 65 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 23/2008.

În baza art. 396 alin. (2) și 10 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 1800 RON amendă (60 zile amendă x 30 RON), pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 48 alin. (2) C. pen. raportat la art. 64 lit. i) din O.U.G. nr. 23/2008 și pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării dreptului de a pescui, pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 38, art. 39 și art. 45 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului A. în pedeapsa cea mai grea, de 2.400 RON amendă, care a fost sporită cu 600 RON, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală de 3.000 RON amendă penală (echivalentul a 100 zile amendă) și pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării dreptului de a pescui, pe o perioadă de 1 an de la rămânerea definitivă a hotărârii, conform art. 66 alin. (1) lit. g), art. 67 alin. (2), art. 68 alin. (1) lit. a) C. pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 63 C. pen.

În temeiul art. 107 alin. (2) raportat la art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a aplicat măsura de siguranță a confiscării speciale de la inculpatul A..

În temeiul art. 397 alin. (3) raportat la art. 255 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul A. a următoarelor bunuri: 2 mănunchiuri de nailon cu lungimile de 10 m și 4 m, 3 bărci pneumatice, 3 bucăți miniciog, un acumulator auto, două vâsle, un dispozitiv electronic, prevăzut cu 2 conducători electrici de culoare albastră și 1 conducător de culoare verde.

Prin aceeași hotărâre au fost pronunțate soluții și cu privire la inculpații B. și C..

b. Prin Decizia penală nr. 1549 din 13 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu și, printre alții, de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 1074 din 23 mai 2018, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, s-a desființat hotărârea atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Judecătoria Târgu Jiu, menținându-se actele procedurale îndeplinite până la data de 23 mai 2018.

c. Prin Sentința penală nr. 525 din 21 martie 2019, pronunțată în rejudecarea cauzei de Judecătoria Târgu Jiu în Dosarul nr. x/2017, s-au dispus, printre altele, următoarele:

A fost admisă cererea inculpaților de judecare în baza art. 375 C. proc. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 48 alin. (2) C. pen. raportat la art. 64 lit. a) din O.U.G. nr. 23/2008, art. 48 alin. (2) C. pen. raportat la art. 64 lit. h) din O.U.G. nr. 23/2008, art. 48 alin. (2) C. pen. raportat la art. 64 lit. l) din O.U.G. nr. 23/2008 și art. 65 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 23/2008.

În baza art. 48 alin. (2) raportat la art. 64 lit. i) din O.U.G. nr. 23/2008 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1.800 RON amendă (60 zile amendă x 30 RON).

În baza art. 64 din O.U.G. nr. 23/2008, art. 66 alin. (1) lit. g), art. 67 alin. (2), art. 68 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării dreptului de a pescui pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 64 lit. i) din O.U.G. nr. 23/2008 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2400 RON amendă (80 zile amendă x 30 RON).

În baza art. 64 din O.U.G. nr. 23/2008, art. 66 alin. (1) lit. g), art. 67 alin. (2), art. 68 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării dreptului de a pescui pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. c) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului A. în pedeapsa cea mai grea, de 2.400 RON amendă, care a fost sporită cu 600 RON, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3000 RON amendă penală (echivalentul a 100 zile amendă).

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării dreptului de a pescui pe o perioadă de 1 an de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, conform art. 66 alin. (1) lit. g), art. 67 alin. (2), art. 68 alin. (1) lit. a) C. pen.

S-a atras atenția inculpatului A. asupra prevederilor art. 63 C. pen.

În temeiul art. 107 alin. (2) raportat la art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a aplicat măsura de siguranță a confiscării speciale față de inculpatul A., dispunându-se confiscarea de la acesta a următoarelor bunuri: o plasă din fir textil cu lungimea de 120 m, lățimea de 2, 20 m și ochiul la plasă de 6 x 6 cm; o plasă multifilament cu lungimea de 115 m, lățimea 3,40m și ochiul la plasă de 5x5 cm; o plasă multifilament cu lungimea de 79 m, lățimea de 3,40 m și ochiul de plasă de 6 x 6 cm; o plasă multifilament cu lungimea de 70 m, lățimea 2,95 m și ochiul la plasă de 7 x 7 cm; o plasă monofilament cu lungimea de 62 m, lățimea 1,80 m și ochiul la plasă de 3 x 3 cm; o plasă monofilament cu lungimea de 52 m, lățimea de 2 m și ochiul la plasă de 3 x 3 cm; o plasă monofilament cu lungimea de 105 m, lățimea 2,10 m și ochiul la plasă de 4 x 4 cm; o plasă din fir textil cu lungimea de 32 m, lățimea 2,5 m și ochiul la plasă de 8 x 8 cm.; o plasă din fir textil cu lungimea de 60 m, lățimea de 2 m și ochiul la plasă de 4 x 4 cm; o plasă din fir textil cu lungimea de 9 m, lățimea de 1m și ochiul la plasă de 4 x 4 cm; o plasă din fir textil cu lungimea de 13 m, lățimea de 2 m și ochiul la plasă de 5 x 5 cm; o plasă din fir textil cu lungimea de 15 m, lățimea de 1m și ochiul la plasă de 3 x 3cm; o plasă din fir textil cu lungimea de 35 m, lățimea de 1,20 m și ochiul la plasă de 1 x 1cm; un năvod cu lungimea de 45 m, lățimea de 5,30 m. și ochiul la plasă de 3 dimensiuni, respectiv 10 x 10 cm, 5 x 5 cm și 1x1 cm; un năvod cu lungimea de 40 m, lățime de 5 m. și ochiul la plasă de 2 x 2 cm.; un năvod cu lungimea de 100 m, lățimea de 6 m și ochiul la plasă de 1, 5 x 1,5 cm; o plasă monofilament cu lungimea de 110 m, lățimea de 2 m și ochiul la plasă de 4 x 4 cm; 4 plase monofilament deteriorate cu lungimea de 10 m, lățimea de 1 m și ochiul la plasă de 4 x 4 cm, bunuri aflate la camera de corpuri delicte a Poliției Rovinari, conform Dovezii seria x nr. x din 2 martie 2017.

În temeiul art. 397 alin. (3) raportat la art. 255 alin. (1) C. proc. pen. s-au restituit către inculpatul A. următoarele bunuri: 2 mănunchiuri de nailon cu lungimile de 10 m și 4 m, 3 bărci pneumatice, 3 bucăți miniciog, un acumulator auto, două vâsle, un dispozitiv electronic prevăzut cu 2 conducători electrici de culoare albastră și 1 conducător de culoare verde.

S-a luat act că nu există constituire de parte civilă în cauză.

Prin aceeași hotărâre au fost pronunțate soluții și cu privire la inculpații B. și C.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu și, printre alții, inculpatul A. pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

d. Prin Decizia penală nr. 1 din 7 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-au respins ca nefondate apelurile declarate, printre alții, de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu și inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 525 din 21 martie 2019, pronunțată de Judecătoria Târgu - Jiu.

*****

Împotriva deciziei penale nr. 1 din 7 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs în casație, în termen legal, inculpatul A.

În motivarea căii de atac, recurentul inculpat a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în argumentarea căruia a susținut, în esență, că faptele reținute în sarcina sa și încadrate juridic în prevederile art. 64 lit. i) din O.U.G. nr. 23/2008, atât sub forma autoratului, cât și a complicității, nu sunt prevăzute de legea penală.

În acest sens, recurentul inculpat a arătat că norma de incriminare sus-menționată sancționează deținerea sau folosirea uneltelor de pescuit comercial, activități pe care el era îndreptățit să le desfășoare în baza certificatului de absolvire a cursului pentru pescuit comercial care îi acorda acest drept, astfel cum, de altfel, rezultă și din adresa Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură atașată cererii.

În concluzie, recurentul inculpat a susținut că, fiind posesorul unui certificat de absolvire a cursului pentru pescuit comercial, avea dreptul de a deține unelte pentru pescuit comercial, motiv pentru care nu putea fi condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 64 lit. i) din O.U.G. nr. 23/2008 în niciuna din formele de participație reținute în sarcina sa.

Constatând că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. este introdusă în termenul prevăzut de lege și respectă condițiile prevăzute de art. 434, art. 436, art. 437 și art. 438 C. proc. pen., prin încheierea din data de 24 iulie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, judecătorul de filtru, a admis-o în principiu și a dispus trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond a căii de atac.

La termenul acordat pentru dezbaterea recursului în casație, respectiv 2 octombrie 2020, deși legal citat, recurentul inculpat nu s-a prezentat, concluziile formulate de Ministerul Public cu privire la calea extraordinară de atac fiind detaliat redate în partea introductivă a prezentei decizii.

*****

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalității, pe de o parte, și principiul respectării autorității de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casație permite cenzurarea legalității unei categorii limitate de hotărâri definitive și numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, dispozițiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În egală măsură, recursul în casație nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanțele de fond, Înalta Curte de Casație și Justiție nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată ca atare în hotărârea atacată. Aceasta deoarece calea extraordinară de atac analizată nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului, printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În cauza de față, recurentul inculpat A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Sintagma "nu este prevăzută de legea penală", regăsită în cuprinsul normei de procedură penală evocate, privește situațiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau în privința lor a operat dezincriminarea. În calea extraordinară de atac a recursului în casație, analiza acestor ipoteze se realizează exclusiv prin raportare la starea de fapt reținută, cu titlu definitiv, în decizia instanței de apel, instanța supremă nefiind abilitată să reevalueze, în acest cadru procesual, temeinicia faptelor reținute ori suportul lor probatoriu.

În cauza de față, starea de fapt valorificată prin decizia recurată constă, în esență, în aceea că, la data de 22 februarie 2017, inculpatul A. a permis coinculpaților B. și C. să pescuiască în corpul de apă deținut de SC D. SRL, folosind 12 plase de pescuit din categoria uneltelor de pescuit comercial, deși cei doi inculpați nu dețineau autorizația prevăzută de lege. Totodată, recurentul A. a deținut fără autorizație, în imobilul proprietatea sa din orașul Turceni, jud. Gorj, setci, plase și năvoade din categoria uneltelor de pescuit comercial.

Invocând incidența motivului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., recurentul inculpat a criticat, în esență, pretinsa omisiune a instanțelor de fond și de apel de a lua în considerare faptul că el deținea un certificat de absolvire a cursului pentru pescuit, care îi conferea, în opinia sa, și dreptul de a deține unelte de pescuit comercial.

Criticile recurentului inculpat A. sunt nefondate.

Potrivit art. 64 lit. i) din O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura (în forma în vigoare începând cu data de 1 februarie 2017), constituie infracțiune și se pedepsește cu amendă și interzicerea dreptului de a pescui pe o perioadă cuprinsă între un an și 3 ani "producerea, importul, comercializarea, deținerea sau folosirea la pescuit de către persoanele neautorizate a năvoadelor, voloacelor, prostovoalelor, vârșelor, vintirelor, precum și a altor tipuri de unelte de pescuit comercial".

Conform art. 2 pct. 183 și 27 din același act normativ, expresia pescuit comercial se referă la "activități de exploatare comercială a resurselor acvatice vii din habitatele piscicole naturale", iar noțiunea pescar comercial desemnează persoana autorizată să desfășoare astfel de activități de exploatare comercială a resurselor acvatice vii.

În fine, potrivit art. 2 pct. 28 - 30 din O.U.G. nr. 23/2008, autorizația de pescuit reprezintă "actul administrativ prin care se autorizează o persoană fizică sau juridică să exercite activitatea de pescuit", documentul individual prin care se atestă dreptul de pescuit fiind permisul de pescuit (pentru persoanele fizice), respectiv, licența de pescuit (atunci când titularul dreptului de pescuit utilizează nave/ambarcațiuni de pescuit comercial).

Interpretarea coroborată a dispozițiilor pertinente astfel configurate conduce la concluzia că deținerea sau folosirea legală la pescuit a năvoadelor sau setcilor, de tipul celor identificate cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în imobilul aparținând recurentului A., respectiv, a celor folosite la pescuit de coinculpații B. și C., ar fi implicat în mod necesar preexistența unor autorizații, licențe sau permise de pescuit comercial acordate, potrivit legii, atât inculpatului A. (care a deținut unelte de pescuit comercial, săvârșind acest segment al activității infracționale în calitate de autor), cât și celor doi coinculpați (care au folosit, cu acordul recurentului, astfel de unelte pentru a pescui în corpul de apă aparținând SC D. SRL, activitate la care recurentul inculpat a contribuit în calitate de complice).

Or, prin decizia definitivă recurată în speță, s-a reținut că nici inculpatul A., nici cei doi coinculpați anterior menționați nu erau autorizați să exercite activitatea de pescuit comercial și, cu toate acestea, ei au deținut sau, după caz, au folosit năvoade și setci care fac parte din categoria uneltelor de pescuit comercial, valorificându-se probator, sub acest aspect, elementele factuale regăsite în procesele-verbale de constatare și de percheziție domiciliară, precum și constatările și concluziile expertului formulate în obiecțiunile la raportul de expertiză tehnică judiciară.

Contrar susținerilor recurentului A., documentele invocate și atașate cererii de recurs în casație, respectiv, Certificat de absolvire a cursului de calificare în meseria pescar în ape de interior și de coastă, eliberat la data de 28 mai 2015 și Adresa nr. x din 24 februarie 2016 emisă de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură au fost avute în vedere de către instanțele ordinare, ele regăsindu-se la filele x ale Dosarului nr. x/2017 al Judecătoriei Târgu Jiu. Aceste înscrisuri atestă doar faptul că recurentul inculpat a absolvit un curs de calificare în meseria de pescar, fără a evidenția însă, concomitent, împrejurarea esențială pentru întrunirea conținutului tipic obiectiv al infracțiunii, și anume că acesta ar fi fost titularul unei autorizații emise în condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 23/2008, care să îi confere dreptul de a desfășura activitatea de pescuit comercial și, implicit, să dețină în mod legal setci, năvoade sau alte unelte de pescuit comercial.

Din această perspectivă, Înalta Curte concluzionează că în cauză sunt realizate toate cerințele de conținut tipic obiectiv specifice infracțiunii prevăzute de art. 64 lit. i) din O.U.G. nr. 23/2008, reținută în forma autoratului în sarcina inculpatului A.

În mod asemănător, sunt întrunite și cerințele de tipicitate proprii complicității la infracțiunea anterior menționată - reținută în sarcina aceluiași recurent, ca parte a pluralității de infracțiuni sub forma concursului real - de vreme ce esențial pentru reținerea acestei forme de participație secundară este dacă înșiși autorii activității ilicite - iar nu complicele - au deținut sau nu autorizația prevăzute de lege, în speță fiind necontestat că B. și C. nu erau autorizați să practice pescuitul comercial.

Pentru considerentele expuse, constatând neîntemeiate criticile recurentului inculpat, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1 din data de 7 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1 din data de 7 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 octombrie 2020.

Procesat de GGC - LM