ÎCCJ, Decizia nr. 154/2020

Asupra apelului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 44 din data de 4 martie 2020, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 459 din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 6 din data de 13 ianuarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Suceava.

Împotriva sentinței penale nr. 44 din data de 4 martie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, revizuentul A. a formulat contestație.

Prin decizia nr. 378 din data de 25 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 44 din data de 4 martie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Pentru a dispune astfel, instanța supremă a reținut că potrivit art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, "Hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale."

Astfel, s-a constatat că petentul a formulat contestație împotriva unei sentințe care este definitivă, împotriva acesteia legea neprevăzând nicio cale de atac ordinară sau extraordinară.

De asemenea, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.

În considerentele hotărârii apelate s-a reținut și faptul că legea procesual penală reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

În acest context, s-a reținut că prin sentința penală nr. 44 din data de 4 martie 2020, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 459 din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 6 din data de 13 ianuarie 2020 a Curții de Apel Suceava, astfel că petentul a formulat contestație împotriva unei sentințe definitive, care a fost pronunțată în temeiul art. 459 alin. (5) și (7) teza a II-a din C. proc. pen.

Or, potrivit dispozițiilor art. 459 alin. (7) teza a II-a din C. proc. pen., " . . . . . . . . . .Sentința prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea."

Pe cale de consecință, s-a apreciat că revizuentul a contestat o sentință care nu este suspusă niciunei căi de atac, astfel încât din această perspectivă contestația declarată de revizuent este inadmisibilă.

Nu în ultimul rând, s-a făcut referire la dispozițiile art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., conform cărora calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres (...), astfel încât o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Împotriva deciziei nr. 378 din data de 25 iunie 2020, pronunțate de secția Penală a Înaltei Curți în dosarul nr. x/2020, contestatorul A. a formulat, la data de 27 iunie 2020, apel, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2020, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 21 septembrie 2020, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Examinând apelul declarat, cu prioritate în ceea ce privește aspectul admisibilității, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători constată calea de atac ca fiind inadmisibilă, urmând a o respinge, în baza următoarelor considerentele:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a apelului este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Conform dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispozițiilor art. 8 din aceeași lege "Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."

Potrivit dispozițiilor art. 4251 alin. (7) din C. proc. pen., contestația se soluționează prin decizie care nu este supusă niciunei căi de atac, iar în conformitate cu dispozițiile art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel.

Raportând dispozițiile legale incidente la cauza dedusă judecății, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție reține că a fost sesizat cu apelul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 378 din data de 25 iunie 2020, pronunțate de secția Penală a Înaltei Curți în dosarul nr. x/2020, hotărâre definitivă, prin care a fost soluționată anterior contestația formulată de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 44 din data de 4 martie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

În condițiile în care calea de atac a apelului a fost exercitată împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, o asemenea procedură este inadmisibilă.

În consecință, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, a principiului unicității căilor de atac reglementate de lege și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, și din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În ceea ce privește cererea de introducere în cauză a altor persoane, în raport cu caracterul inadmisibil al căii de atac exercitate, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători consideră că nu se mai impune analizarea acesteia.

Pentru aceste considerente, și având în vedere faptul că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecător va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 378 din data de 25 iunie 2020, pronunțate de secția Penală a Înaltei Curți în dosarul nr. x/2020, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., apelantul contestator va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 378 din data de 25 iunie 2020, pronunțată de secția Penală a Înaltei Curți în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. obligă apelantul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2020.