ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2043/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2043/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând asupra

recursului declarat de Statul Roman prin Agenția Națională de Administrare

Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt împotriva deciziei

penale nr. 65 din 6 martie 2012 constată următoarele:

Prin Sentința penală

nr. 149 de la 18 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul cu nr.

2152/104/2011, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea 241/2005 modificată

cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și înlăturarea art. 37 lit. a)

C. pen., a fost condamnat inculpatul M.D. recidivist - la pedeapsa principală

de 5 ani închisoare, iar în baza art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005

modificată, raportat la art. 65 alin. (2) și (3) C. pen. și art. 53 alin. (2)

lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

(dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice,

dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și

dreptul de a ocupa sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate

de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea

infracțiunii respectiv aceea de comerciant, asociat, administrator al unei

societăți comerciale, persoană fizică autorizată), pe durata de 5 ani.

S-a constatat că

infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze este concurentă cu infracțiunile

pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului M.D. prin: Sentința penală nr.

269 din 11 aprilie 2006 pronunțată de Judecătoria Reșița definitivă la data 06

iunie 2006 prin neapelare; Sentința penală nr. 748 din 12 aprilie 2006

pronunțată de Judecătoria Oradea, definitivă la data de 08 decembrie 2006 prin

Decizia penală nr. 473/A/2006 pronunțată de Tribunalul Bihor; Sentința penală

nr. 147 din 11 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Arad definitivă la data 04

mai 2007 prin neapelare; Sentința penală nr. 377 din 05 septembrie 2007

pronunțată de Tribunalul Vaslui definitivă la data de 05 noiembrie 2007 prin

neapelare.

S-au descontopit

pedepsele rezultante de: 3 ani închisoare aplicată inculpatului M.D. prin

Sentința penală 748 din 12 aprilie 2006, pronunțată de Judecătoria Oradea, în

pedepsele componente: 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.

215 alin. (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și 3 luni

închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art.

37 lit. b) C. pen.; 12 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. aplicate aceluiași inculpat prin

Sentința penală nr. 377 din 05 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui,

în pedepsele componente de: 12 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de

art. 215 alin. (1), 4 și 5 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37

lit. b) C. pen.; 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală

nr. 269 din 11 aprilie 2006 pronunțată de Judecătoria Reșița; 3 ani închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen. și 3 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de

art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., ambele aplicate prin

Sentința penală nr. 748 din 12 aprilie 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea,

toate aceste pedepse fiind repuse în individualitatea lor.

În baza art. 36 alin.

(1) și (2) C. pen. raportat la art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1)

lit. b) C. pen., art. 35 alin. (2) și (3) C. pen., s-au contopit pedepsele de:

- 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen. (Sentința penală nr. 269 din 11 aprilie 2006 pronunțată de Judecătoria

Reșița); - 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2)

și (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; - 3 luni închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

(Sentința penală 748 din 12 aprilie 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea); -

12 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b)

și c) C. pen. (pedeapsă complementară) pe o perioadă de 3 ani, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. (Sentința penală

nr. 147 din 11 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Arad); - 12 ani închisoare

și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C.

pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. (Sentința penală nr. 377

din 05 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui); - 5 ani închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a, b) și c) C. pen., pe durată de 5 ani pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005

modificată, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. (prezenta sentință)

și s-a aplicat inculpatului M.D., în final, spre executare, pedeapsa principală

cea mai grea de 12 ani închisoare, în regim de detenție, conform art. 57 C.

pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a), b) și c) C. pen. (dreptul de a alege și a fi ales în autoritățile

publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând

exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa sau de a exercita o

profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit

condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii respectiv aceea de comerciant,

asociat, administrator al unei societăți comerciale, persoană fizică

autorizată), pe o durată de 7 ani.

În baza art. 71 C.

pen., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe durata executării pedepsei

principale; s-a constatat că, prin Sentința penală nr. 377 din 05 septembrie

2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui, s-au anulat mandatele de executare a

pedepsei închisorii emise în baza Sentințelor penale nr. 269 din 11 aprilie

2006 pronunțată de Judecătoria Reșița și nr. 748 din 12 aprilie 2006 pronunțată

de Judecătoria Oradea și emiterea unor noi forme de executare potrivit

Sentinței penale nr. 377 din 05 septembrie 2007.

S-au anulat mandatele

de executare a pedepsei închisorii și formele de executare a pedepsei

complementare emise în baza Sentinței penale nr. 377 din 05 septembrie 2007

pronunțată de Tribunalul Vaslui și a Sentinței penale nr. 147 din 11 aprilie

2007 pronunțată de Tribunalul Arad și s-a dispus emiterea unui nou mandat de

executare a pedepsei închisorii și a formelor de executare a pedepsei

complementare, corespunzător dispozițiilor prezentei sentințe, după rămânerea

definitivă a acesteia.

În baza art. 14 și

art. 346 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 998, 999 C. civ., s-a admis

în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor

Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin reprezentant Direcția

Generală a Finanțelor Publice Olt - și a fost obligat inculpatul M.D. la plata

către bugetul consolidat al statului a sumei de 110.564,07 RON (1.105.640.732

ROL) reprezentând impozit pe profit, plus majorări de întârziere și penalități

de întârziere calculate conform art. 119 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură

fiscală cu modificările și completările ulterioare, până la data executării

integrale a acestor obligații bugetare datorate statului.

În baza art. 13 alin.

(1) din Legea 241/2005 modificată, la data rămânerii definitive a prezentei

hotărâri, copia dispozitivului acesteia s-a dispus a se comunica Oficiului

Național al Registrului Comerțului, în vederea efectuării mențiunilor

corespunzătoare; conform art. 4 și 6 din O.G. nr. 75/2001 modificată, privind

organizarea și funcționarea cazierului fiscal, după rămânerea definitivă a

prezentei hotărâri, copia dispozitivului acesteia s-a dispus a se transmite și

Ministerului Finanțelor Publice și Direcției Generale a Finanțelor Publice Olt.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul M.D. la plata sumei de 900

RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat pe parcursul procesului

penal, stabilite astfel: 400 RON cheltuieli judiciare din cursul urmăririi

penale, 500 RON din cursul judecății, din care, 200 RON onorariu apărător din

oficiu avansat conform art. 189 C. proc. pen. din bugetul Ministerului

Justiției, către Baroul Olt, pentru asigurarea asistenței juridice a

inculpatului.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Judecătoria Slatina nr. 3923/P/2006, în temeiul dispozițiilor art. 262

pct. 1 lit. a), pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 11 pct. 1 lit. b)

și art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii

penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului M.D.,

pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1)

lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) și b) C.

pen., constând în aceea că inculpatul - administrator al SC M. SRL Slatina (în

prezent radiată) - a cumpărat în perioada 12 - 30 noiembrie 2004 de la SC A.V.

SA Arad repere din tablă de diferite dimensiuni conform facturilor ...........

din 12 noiembrie 2004, ........... din 22 noiembrie 2004, ........... din 9

noiembrie 2004, ........... din 25 noiembrie 2004 și ........... din 30

noiembrie 2004, în valoare totală de 5.262.849.882 ROL, pe care nu le-a

evidențiat în contabilitate. Ulterior, mărfurile au fost transportate în

diferite localități din județul Galați, de unde au fost reîncărcate și

transportate către destinații necunoscute, inculpatul M.D. sustrăgându-se de la

plata impozitului pe profit și producând astfel bugetului consolidat al

statului un prejudiciu în cuantum 130.864,61 RON.

Tribunalul a apreciat

relevante sub acest aspect: notele de comandă emise de inculpat - reprezentant

al SC M. SRL Slatina, facturile fiscale și avizele de însoțire a mărfii emise

de SC A.V. Arad urmare a respectivelor note de comandă, declarațiile martorilor

D.S.R., R.D.L. și Z.V., din care a rezultat că inculpatul M.D. s-a prezentat ca

administrator SC M. SRL Slatina, a întocmit note de comandă pentru

achiziționarea mărfurilor menționate de la SC A.V. SA Arad. Aceste aspecte au

fost constatate în mod direct de martorii D.S.R. și R.D.L., ambii salariați la

SC A.V. Arad, care au purtat discuții în acest sens cu inculpatul și au primit

note de comandă din partea acestuia, martora D.R.S. eliberându-i și facturile;

martorul Z.V. a declarat că la solicitarea telefonică a inculpatului M.D. s-a

deplasat cu autoutilitara pe care o deținea, la SC A.V. Arad, de unde a

încărcat tablă în greutate de aproximativ 20.000 kg, pe care ulterior conform

indicației inculpatului a transportat-o în zona orașului Galați.

Din raportul de

expertiză grafică nr. 11718 din 25 octombrie 2010, efectuată pe parcursul

urmăririi penale, a rezultat că semnătura de la rubrica „director financiar

contabil" de pe comanda nr. 201 din 30 noiembrie 2004, a fost executată de

către M.D., aceasta fiind una dintre comenzile pentru achiziționarea de mărfuri

de la SC A.V. SA Arad, iar din raportul de expertiză contabilă efectuat pe

parcursul urmăririi penale, a rezultat că societatea administrată de inculpat,

SC M. SRL Slatina, în urma relațiilor comerciale pe care le-a derulat cu SC

A.V. SA Arad, a produs bugetului de stat un prejudiciu în sumă totală de

130.864,61 RON, din care: impozit pe profit - 110.564,07 RON; majorări de

întârziere aferente impozitului pe profit - 15.346,29 RON; penalități

întârziere impozit pe profit -4.954,25 RON.

Taxele și impozitele

datorate bugetului consolidat al statului de inculpat în calitate de

administrator al SC M. SRL, au fost stabilite inițial prin Procesul-verbal de

inspecție fiscală nr. 5580 din 22 septembrie 2005 încheiat de DGFP Olt, Autoritatea

de Inspecție Fiscală, însă acesta cuprinde verificări referitoare la

operațiunile comerciale derulate de SC M. SRL și cu alte societăți comerciale

față de SC A.V. SA Arad, respectiv cu SC C. SRL, SC C.O. SA și SC L. SRL

Slatina. Acestea din urmă nu au putut fi avute în vedere, întrucât exced

obiectului sesizării instanței, acesta fiind - conform art. 317 C. proc. pen. -

limitat la faptele din actul de sesizare - respectiv cele privind operațiunile

comerciale cu SC A.V. SA Arad.

Astfel, instanța de fond

a constatat că, în drept, faptele inculpatului M.D., astfel cum au fost

descrise anterior, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de

evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005

modificată, pentru care a fost condamnat la pedeapsa închisorii prevăzută de

textul legal incriminator, iar la individualizarea pedepsei, s-au avut în

vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv: dispozițiile

părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de legea

specială (Legea nr. 241/2005 modif.), persoana făptuitorului, gradul de pericol

social al faptelor săvârșite și împrejurările care agravează sau atenuează

răspunderea penală.

S-a ținut seama de

circumstanțele concrete în care a acționat inculpatul, așa cum au fost

prezentate, de natura infracțiunii comise, consecințele acesteia-prejudiciul

semnificativ produs bugetului consolidat al statului (impozit pe profit în

cuantum de 110.564,07 RON, respectiv 1.105.640.700 ROL la nivelul anului 2004,

la care se adaugă majorări și penalități de întârziere), amploarea fenomenului

infracțional, antecedentele penale ale inculpatului-atât starea de recidivă

postexecutorie cât și celelalte condamnări ale inculpatului potrivit fișei de

cazier judiciar și sentințelor penale atașate, una dintre acestea (Sentința

penală nr. 147 din 11 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Arad) privind chiar

condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune

calificată prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., în dauna

părții civile SC A.V. SA Arad, pentru emiterea a 4 file CEC fără acoperire

pentru plata contravalorii reperelor de tablă achiziționate, potrivit

comenzilor menționate anterior, atitudinea manifestată de inculpat după

comiterea faptelor, acesta sustrăgându-se de la urmărirea penală și cercetarea

judecătorească, fiind dat în urmărire generală. Față de considerentele expuse,

instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa principală de 5

ani închisoare, cu înlăturarea art. 37 lit. a) C. pen., apreciind că această

pedeapsă este de natură să realizeze scopul preventiv, educativ și coercitiv

prevăzut de legiuitor în art. 52 C. pen.

Sub aspectul

antecedentelor penale ale inculpatului, instanța de fond a constatat că se

impune reținerea stării de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 alin. (1)

lit. b) C. pen., astfel cum s-a menționat și în rechizitoriu, dar nu și a

recidivei postcondamnatorii prevăzute de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.,

deoarece în mod eronat a fost reținută în rechizitoriu, având în vedere

celelalte patru sentințe de condamnare indicate în fișa de cazier judiciar a

inculpatului, care s-au pronunțat (și au rămas definitive) ulterior comiterii

de către inculpat a faptei deduse judecății (noiembrie 2004), astfel că nu pot

constitui primul termen al recidivei.

În ceea ce privește

modalitatea de executare a pedepsei principale (închisoarea), instanța de fond

a apreciat că se impune regimul de detenție, potrivit art. 57 C. pen. având în

vedere durata acesteia, starea de recidivă a inculpatului - potrivit

mențiunilor anterioare - și împrejurarea că toate pedepsele aplicate anterior

prin sentințele de condamnare, pentru infracțiuni concurente cu aceea dedusă

judecății, astfel cum au fost expuse, au ca modalitate de executare detenția.

În ceea ce privește

latura civilă a procesului penal, s-a constatat în esență că pretențiile civile

solicitate de partea civilă s-au dovedit numai în raport de obiectul dedus

judecății și prejudiciul stabilit prin expertiza contabilă efectuată pe

parcursul urmăririi penale, ca urmare a operațiunilor comerciale derulate de

inculpat prin societatea administrată de acesta, cu SC A.V. SA Arad și nu cu

toate societățile menționate în Procesul-verbal de inspecție fiscală nr. 5580

din 22 septembrie 2005 încheiat de DGFP Olt - Activitatea de Inspecție Fiscală,

întrucât acesta cuprinde verificări referitoare la operațiunile comerciale

derulate de SC M. SRL și cu alte societăți comerciale respectiv cu SC C. SRL,

SC C.O. SA și SC L. SRL Slatina.

Ținând seama de

dispozițiile art. 317 C. proc. pen. și faptele pentru care s-a dispus

trimiterea în judecată a inculpatului în prezenta cauză, instanța de fond a

avut în vedere prejudiciul produs urmare a derulării operațiunilor comerciale

cu SC A.V. SA Arad în perioada 12 - 30 noiembrie 2004 - impozitul pe profit

astfel cum a fost stabilit prin expertiza contabilă efectuată pe parcursul

urmăririi penale - pct. b, acesta fiind reținut și în rechizitoriul prin care a

fost sesizată instanța cu judecata cauzei de față.

În raport de situația

de fapt reținută prin prisma tuturor probelor administrate și a dispozițiilor

art. 998, 999 C. civ., conform cărora, orice faptă a omului care cauzează

altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara,

instanța de fond a apreciat îndeplinite condițiile pentru antrenarea

răspunderii civile delictuale a inculpatului, în raport de faptele pentru care

s-a dispus trimiterea sa în judecată și condamnarea, potrivit considerentelor

expuse anterior. Repararea trebuie să fie justă și integrală, iar dauna produsă

prin infracțiune, potrivit art. 14 alin. (4) C. proc. pen., trebuie să cuprindă

atât paguba în sine, paguba reală (damnum emergens) cât și folosul (câștigul)

de care partea civilă a fost lipsită din momentul săvârșirii infracțiunii

(lucram cessans )

Pentru determinarea

întinderii despăgubirilor civile, s-a ținut seama atât de dispozițiile art. 14

C. proc. pen., art. 998 și art. 1084 C. civ., de dispozițiile speciale

reglementate de actele normative financiar fiscale ce reglementează plata

obligațiilor bugetare, respectiv Codul de procedură fiscală cu modificările și

completările ulterioare, precum și de art. 114 alin. (2) C. proc. fisc. (O.G.

nr. 92/2003 modificată), potrivit cărora "Nu se datorează dobânzi și

penalități de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi, dobânzi și

penalități de întârziere stabilite potrivit legii", ci acestea se

datorează numai pentru neachitarea la scadență a diferențelor de impozite,

taxe, contribuții conform art. 115 și art. 114 din același act normativ"

Față de

considerentele expuse, instanța de fond, în baza art. 14 și art. 346 alin. (1)

C. proc. pen. coroborat cu art. 998, 999 C. civ., a admis în parte acțiunea

civilă formulată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală

prin reprezentant Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt și a obligat

inculpatul M.D. la plata către bugetul consolidat al statului a sumei de

110.564,07 RON (1.105.640.732 ROL), reprezentând impozit pe profit, plus majorări

de întârziere și penalități de întârziere calculate conform art. 119 din O.G.

nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările

ulterioare, până la data executării integrale a acestor obligații bugetare

datorate statului.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel, în termen legal, D.G.P. Olt - în numele și pentru

Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca reprezentant al statului român.

Apelantul a criticat

sentința pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul laturii civile,

susținând în esență că prima instanță a ignorat actele deduse judecății și

probele administrate în cauză, astfel că rezolvarea laturii civile a procesului

penal s-a făcut cu încălcarea principiilor generale consacrate de dispozițiile

art. 3 și 4 C. proc. pen., potrivit cărora, instanța este obligată să aibă rol

activ în elucidarea tuturor împrejurărilor esențiale cauzei; inculpatul a fost

obligat numai la plata către bugetul de stat a sumei de 110.564,07 RON

reprezentând despăgubiri civile, așa încât, în speță nu s-a soluționat integral

latura civilă, deoarece D.G.F.P. Olt s-a constituit parte civilă cu suma de

1.073.891 RON, conform Procesului-verbal de inspecție fiscală nr. 5580 întocmit

la 22 septembrie 2005.

Prin Decizia penală

nr. 65 din 6 martie 2012 Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul,

pentru următoarele considerente:

Curtea a constatat că

actul de inspecție fiscală nr. 5580 întocmit la 22 septembrie 2005 nu este un

act administrativ fiscal, potrivit art. 41 din O.U.G. nr. 92/2003, deoarece nu

stabilește, nu modifică și nu stinge drepturi și obligații fiscale, astfel

încât el nu produce efecte juridice și nu leagă instanța de judecată cu privire

la latura civilă.

Singurul act care

obligă instanța de judecată să accepte în totalitate cererea de despăgubiri

este decizia de impunere, dar un astfel de act administrativ fiscal nu există

la dosarul cauzei.

În consecință,

contrar celor afirmate de ANAF, sentința nu este nelegală și netemeinică. În

stabilirea întinderii prejudiciului, s-a folosit de o expertiză financiar

contabilă, dispusă în condițiile art. 126 C. proc. pen., expertiză cu privire

la administrarea căreia partea civilă nu s-a opus, iar expertul a avut în

vedere în formularea concluziilor și actul menționat.

Împotriva Deciziei

penale nr. 65 din 06 martie 2012 a declarat recurs în termenul legal Statul

Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a

Finanțelor Publice Olt. Recurentul a reluat motivele de apel și a criticat

sentința pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul laturii civile,

susținând că instanța de fond a ignorat actele deduse judecății și probele

administrate în cauză, astfel că rezolvarea laturii civile a procesului penal

s-a făcut cu încălcarea principiilor generale consacrate de dispozițiile art. 3

și 4 C. proc. pen., potrivit cărora, instanța este obligată să aibă rol activ

în elucidarea tuturor împrejurărilor esențiale cauzei; inculpatul a fost

obligat numai la plata către bugetul de stat a sumei de 110.564,07 RON reprezentând

despăgubiri civile, așa încât, în speță nu s-a soluționat integral latura

civilă, deoarece D.G.F.P. Olt s-a constituit parte civilă cu suma de 1.073.891

RON, conform Procesului-verbal de inspecție fiscală nr. 5580 întocmit la 22

septembrie 2005.

Analizând hotărârea

recurată, Decizia penală nr. 65 din 6 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, instanța, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul ca nefondat pentru

următoarele considerente:

Recursul este o cale

de atac cu devoluție predominant în drept, admisibilă în cazurile prevăzute de

lege. Cazurile de casare sunt acele erori de procedură și de judecată care pot

duce la admiterea recursului și casarea hotărârii recurate, fiind prevăzute în

art. 385

9

C. proc. pen. sub forma a 21 de încălcări ale legii de

procedură penală și ale legii materiale care atrag casarea hotărârii atacate cu

recurs și ca urmare reformarea acesteia sau rejudecarea cauzei.

Deși calea de atac nu

a fost motivată în drept instanța de recurs constată că Ministerul Finanțelor

Publice a formulat critici care se încadrează în art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. respectiv greșita aplicare a legii.

În acord cu instanța

de fond și cea de apel, instanța de recurs constată că obligarea la despăgubiri

trebuie să decurgă din faptele pentru care inculpatul este acuzat, fără a

exista posibilitatea ca acesta să suporte în procesul penal o obligație

decurgând din fapte câte nu au fost supuse judecății sau pentru care cauza a fost

disjunsă.

În mod corect

instanța de fond a obligat inculpatul la plata despăgubirilor decurgând din

operațiunile derulate cu SC A.V. Arad, (fapte în raport de care a fost trimis

în judecată) și nu în raport de operațiunile derulate cu toate societățile menționate

în Procesul-verbal de inspecție fiscală nr. 5580/2005 (SC C. SRL, SC C.O. SA și

SC L. SRL Slatina) fapt pentru care instanța de fond nu a fost sesizată.

Apreciind recursul ca

nefondat, va face aplicarea art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de partea civilă Statul Român prin Agenția

Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice

Olt împotriva Deciziei penale nr. 65 din 6 martie 2012 a Curții de Apel

Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Onorariul pentru

apărarea din oficiu a intimatului inculpat M.D., în sumă de 200 de RON, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 12 iunie 2012.

Procesat de GGC - LM