ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2043/2012

Deliberând asupra recursului declarat de Statul Roman prin Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt împotriva deciziei penale nr. 65 din 6 martie 2012 constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 149 de la 18 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul cu nr. 2152/104/2011, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea 241/2005 modificată cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și înlăturarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.D. recidivist - la pedeapsa principală de 5 ani închisoare, iar în baza art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 modificată, raportat la art. 65 alin. (2) și (3) C. pen. și art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

(dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii respectiv aceea de comerciant, asociat, administrator al unei societăți comerciale, persoană fizică autorizată), pe durata de 5 ani. S-a constatat că infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze este concurentă cu infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului M.D.

prin: Sentința penală nr. 269 din 11 aprilie 2006 pronunțată de Judecătoria Reșița definitivă la data 06 iunie 2006 prin neapelare; Sentința penală nr. 748 din 12 aprilie 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea, definitivă la data de 08 decembrie 2006 prin Decizia penală nr. 473/A/2006 pronunțată de Tribunalul Bihor; Sentința penală nr. 147 din 11 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Arad definitivă la data 04 mai 2007 prin neapelare; Sentința penală nr. 377 din 05 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui definitivă la data de 05 noiembrie 2007 prin neapelare. S-au descontopit pedepsele rezultante de: 3 ani închisoare aplicată inculpatului M.D. prin Sentința penală 748 din 12 aprilie 2006, pronunțată de Judecătoria Oradea, în pedepsele componente: 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen.

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și 3 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; 12 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. aplicate aceluiași inculpat prin Sentința penală nr. 377 din 05 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui, în pedepsele componente de: 12 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), 4 și 5 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen.; 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 269 din 11 aprilie 2006 pronunțată de Judecătoria Reșița; 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen.

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și 3 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., ambele aplicate prin Sentința penală nr. 748 din 12 aprilie 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea, toate aceste pedepse fiind repuse în individualitatea lor. În baza art. 36 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 35 alin. (2) și (3) C. pen., s-au contopit pedepsele de: - 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (Sentința penală nr. 269 din 11 aprilie 2006 pronunțată de Judecătoria Reșița); - 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen.

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; - 3 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (Sentința penală 748 din 12 aprilie 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea); - 12 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. (pedeapsă complementară) pe o perioadă de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. (Sentința penală nr. 147 din 11 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Arad); - 12 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. (Sentința penală nr. 377 din 05 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui); - 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe durată de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 modificată, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. (prezenta sentință) și s-a aplicat inculpatului M.D., în final, spre executare, pedeapsa principală cea mai grea de 12 ani închisoare, în regim de detenție, conform art. 57 C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

(dreptul de a alege și a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii respectiv aceea de comerciant, asociat, administrator al unei societăți comerciale, persoană fizică autorizată), pe o durată de 7 ani.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale; s-a constatat că, prin Sentința penală nr. 377 din 05 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui, s-au anulat mandatele de executare a pedepsei închisorii emise în baza Sentințelor penale nr. 269 din 11 aprilie 2006 pronunțată de Judecătoria Reșița și nr. 748 din 12 aprilie 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea și emiterea unor noi forme de executare potrivit Sentinței penale nr. 377 din 05 septembrie 2007. S-au anulat mandatele de executare a pedepsei închisorii și formele de executare a pedepsei complementare emise în baza Sentinței penale nr. 377 din 05 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui și a Sentinței penale nr. 147 din 11 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Arad și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii și a formelor de executare a pedepsei complementare, corespunzător dispozițiilor prezentei sentințe, după rămânerea definitivă a acesteia.

În baza art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 998, 999 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin reprezentant Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt - și a fost obligat inculpatul M.D. la plata către bugetul consolidat al statului a sumei de 110.564,07 RON (1.105.640.732 ROL) reprezentând impozit pe profit, plus majorări de întârziere și penalități de întârziere calculate conform art. 119 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală cu modificările și completările ulterioare, până la data executării integrale a acestor obligații bugetare datorate statului.

În baza art. 13 alin. (1) din Legea 241/2005 modificată, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, copia dispozitivului acesteia s-a dispus a se comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului, în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare; conform art. 4 și 6 din O.G. nr. 75/2001 modificată, privind organizarea și funcționarea cazierului fiscal, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, copia dispozitivului acesteia s-a dispus a se transmite și Ministerului Finanțelor Publice și Direcției Generale a Finanțelor Publice Olt. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul M.D. la plata sumei de 900 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat pe parcursul procesului penal, stabilite astfel: 400 RON cheltuieli judiciare din cursul urmăririi penale, 500 RON din cursul judecății, din care, 200 RON onorariu apărător din oficiu avansat conform art. 189 C. proc.

pen. din bugetul Ministerului Justiției, către Baroul Olt, pentru asigurarea asistenței juridice a inculpatului. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina nr. 3923/P/2006, în temeiul dispozițiilor art. 262 pct. 1 lit. a), pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 11 pct. 1 lit. b) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului M.D., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., constând în aceea că inculpatul - administrator al SC M. SRL Slatina (în prezent radiată) - a cumpărat în perioada 12 - 30 noiembrie 2004 de la SC A.V.

SA Arad repere din tablă de diferite dimensiuni conform facturilor … din 12 noiembrie 2004, … din 22 noiembrie 2004, … din 9 noiembrie 2004, … din 25 noiembrie 2004 și … din 30 noiembrie 2004, în valoare totală de 5.262.849.882 ROL, pe care nu le-a evidențiat în contabilitate. Ulterior, mărfurile au fost transportate în diferite localități din județul Galați, de unde au fost reîncărcate și transportate către destinații necunoscute, inculpatul M.D. sustrăgându-se de la plata impozitului pe profit și producând astfel bugetului consolidat al statului un prejudiciu în cuantum 130.864,61 RON. Tribunalul a apreciat relevante sub acest aspect: notele de comandă emise de inculpat - reprezentant al SC M. SRL Slatina, facturile fiscale și avizele de însoțire a mărfii emise de SC A.V.

Arad urmare a respectivelor note de comandă, declarațiile martorilor D.S.R., R.D.L. și Z.V., din care a rezultat că inculpatul M.D. s-a prezentat ca administrator SC M. SRL Slatina, a întocmit note de comandă pentru achiziționarea mărfurilor menționate de la SC A.V. SA Arad. Aceste aspecte au fost constatate în mod direct de martorii D.S.R. și R.D.L., ambii salariați la SC A.V. Arad, care au purtat discuții în acest sens cu inculpatul și au primit note de comandă din partea acestuia, martora D.R.S. eliberându-i și facturile; martorul Z.V. a declarat că la solicitarea telefonică a inculpatului M.D. s-a deplasat cu autoutilitara pe care o deținea, la SC A.V. Arad, de unde a încărcat tablă în greutate de aproximativ 20.000 kg, pe care ulterior conform indicației inculpatului a transportat-o în zona orașului Galați.

Din raportul de expertiză grafică nr. 11718 din 25 octombrie 2010, efectuată pe parcursul urmăririi penale, a rezultat că semnătura de la rubrica „director financiar contabil" de pe comanda nr. 201 din 30 noiembrie 2004, a fost executată de către M.D., aceasta fiind una dintre comenzile pentru achiziționarea de mărfuri de la SC A.V. SA Arad, iar din raportul de expertiză contabilă efectuat pe parcursul urmăririi penale, a rezultat că societatea administrată de inculpat, SC M. SRL Slatina, în urma relațiilor comerciale pe care le-a derulat cu SC A.V. SA Arad, a produs bugetului de stat un prejudiciu în sumă totală de 130.864,61 RON, din care: impozit pe profit - 110.564,07 RON; majorări de întârziere aferente impozitului pe profit - 15.346,29 RON; penalități întârziere impozit pe profit -4.954,25 RON.

Taxele și impozitele datorate bugetului consolidat al statului de inculpat în calitate de administrator al SC M. SRL, au fost stabilite inițial prin Procesul-verbal de inspecție fiscală nr. 5580 din 22 septembrie 2005 încheiat de DGFP Olt, Autoritatea de Inspecție Fiscală, însă acesta cuprinde verificări referitoare la operațiunile comerciale derulate de SC M. SRL și cu alte societăți comerciale față de SC A.V. SA Arad, respectiv cu SC C. SRL, SC C.O. SA și SC L. SRL Slatina. Acestea din urmă nu au putut fi avute în vedere, întrucât exced obiectului sesizării instanței, acesta fiind - conform art. 317 C. proc. pen. - limitat la faptele din actul de sesizare - respectiv cele privind operațiunile comerciale cu SC A.V.

SA Arad. Astfel, instanța de fond a constatat că, în drept, faptele inculpatului M.D., astfel cum au fost descrise anterior, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 modificată, pentru care a fost condamnat la pedeapsa închisorii prevăzută de textul legal incriminator, iar la individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv: dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială (Legea nr. 241/2005 modif.), persoana făptuitorului, gradul de pericol social al faptelor săvârșite și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

S-a ținut seama de circumstanțele concrete în care a acționat inculpatul, așa cum au fost prezentate, de natura infracțiunii comise, consecințele acesteia-prejudiciul semnificativ produs bugetului consolidat al statului (impozit pe profit în cuantum de 110.564,07 RON, respectiv 1.105.640.700 ROL la nivelul anului 2004, la care se adaugă majorări și penalități de întârziere), amploarea fenomenului infracțional, antecedentele penale ale inculpatului-atât starea de recidivă postexecutorie cât și celelalte condamnări ale inculpatului potrivit fișei de cazier judiciar și sentințelor penale atașate, una dintre acestea (Sentința penală nr. 147 din 11 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Arad) privind chiar condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune calificată prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., în dauna părții civile SC A.V.

SA Arad, pentru emiterea a 4 file CEC fără acoperire pentru plata contravalorii reperelor de tablă achiziționate, potrivit comenzilor menționate anterior, atitudinea manifestată de inculpat după comiterea faptelor, acesta sustrăgându-se de la urmărirea penală și cercetarea judecătorească, fiind dat în urmărire generală. Față de considerentele expuse, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa principală de 5 ani închisoare, cu înlăturarea art. 37 lit. a) C. pen., apreciind că această pedeapsă este de natură să realizeze scopul preventiv, educativ și coercitiv prevăzut de legiuitor în art. 52 C. pen.

Sub aspectul antecedentelor penale ale inculpatului, instanța de fond a constatat că se impune reținerea stării de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., astfel cum s-a menționat și în rechizitoriu, dar nu și a recidivei postcondamnatorii prevăzute de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., deoarece în mod eronat a fost reținută în rechizitoriu, având în vedere celelalte patru sentințe de condamnare indicate în fișa de cazier judiciar a inculpatului, care s-au pronunțat (și au rămas definitive) ulterior comiterii de către inculpat a faptei deduse judecății (noiembrie 2004), astfel că nu pot constitui primul termen al recidivei. În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei principale (închisoarea), instanța de fond a apreciat că se impune regimul de detenție, potrivit art. 57 C. pen.

având în vedere durata acesteia, starea de recidivă a inculpatului - potrivit mențiunilor anterioare - și împrejurarea că toate pedepsele aplicate anterior prin sentințele de condamnare, pentru infracțiuni concurente cu aceea dedusă judecății, astfel cum au fost expuse, au ca modalitate de executare detenția. În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, s-a constatat în esență că pretențiile civile solicitate de partea civilă s-au dovedit numai în raport de obiectul dedus judecății și prejudiciul stabilit prin expertiza contabilă efectuată pe parcursul urmăririi penale, ca urmare a operațiunilor comerciale derulate de inculpat prin societatea administrată de acesta, cu SC A.V.

SA Arad și nu cu toate societățile menționate în Procesul-verbal de inspecție fiscală nr. 5580 din 22 septembrie 2005 încheiat de DGFP Olt - Activitatea de Inspecție Fiscală, întrucât acesta cuprinde verificări referitoare la operațiunile comerciale derulate de SC M. SRL și cu alte societăți comerciale respectiv cu SC C. SRL, SC C.O. SA și SC L. SRL Slatina. Ținând seama de dispozițiile art. 317 C. proc. pen. și faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului în prezenta cauză, instanța de fond a avut în vedere prejudiciul produs urmare a derulării operațiunilor comerciale cu SC A.V. SA Arad în perioada 12 - 30 noiembrie 2004 - impozitul pe profit astfel cum a fost stabilit prin expertiza contabilă efectuată pe parcursul urmăririi penale - pct. b, acesta fiind reținut și în rechizitoriul prin care a fost sesizată instanța cu judecata cauzei de față.

În raport de situația de fapt reținută prin prisma tuturor probelor administrate și a dispozițiilor art. 998, 999 C. civ., conform cărora, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara, instanța de fond a apreciat îndeplinite condițiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a inculpatului, în raport de faptele pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată și condamnarea, potrivit considerentelor expuse anterior. Repararea trebuie să fie justă și integrală, iar dauna produsă prin infracțiune, potrivit art. 14 alin. (4) C. proc. pen., trebuie să cuprindă atât paguba în sine, paguba reală (damnum emergens) cât și folosul (câștigul) de care partea civilă a fost lipsită din momentul săvârșirii infracțiunii (lucram cessans ) Pentru determinarea întinderii despăgubirilor civile, s-a ținut seama atât de dispozițiile art. 14 C. proc.

pen., art. 998 și art. 1084 C. civ., de dispozițiile speciale reglementate de actele normative financiar fiscale ce reglementează plata obligațiilor bugetare, respectiv Codul de procedură fiscală cu modificările și completările ulterioare, precum și de art. 114 alin. (2) C. proc. fisc. (O.G. nr. 92/2003 modificată), potrivit cărora "Nu se datorează dobânzi și penalități de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi, dobânzi și penalități de întârziere stabilite potrivit legii", ci acestea se datorează numai pentru neachitarea la scadență a diferențelor de impozite, taxe, contribuții conform art. 115 și art. 114 din același act normativ" Față de considerentele expuse, instanța de fond, în baza art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc.

pen. coroborat cu art. 998, 999 C. civ., a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin reprezentant Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt și a obligat inculpatul M.D. la plata către bugetul consolidat al statului a sumei de 110.564,07 RON (1.105.640.732 ROL), reprezentând impozit pe profit, plus majorări de întârziere și penalități de întârziere calculate conform art. 119 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, până la data executării integrale a acestor obligații bugetare datorate statului. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, D.G.P. Olt - în numele și pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca reprezentant al statului român.

Apelantul a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul laturii civile, susținând în esență că prima instanță a ignorat actele deduse judecății și probele administrate în cauză, astfel că rezolvarea laturii civile a procesului penal s-a făcut cu încălcarea principiilor generale consacrate de dispozițiile art. 3 și 4 C. proc. pen., potrivit cărora, instanța este obligată să aibă rol activ în elucidarea tuturor împrejurărilor esențiale cauzei; inculpatul a fost obligat numai la plata către bugetul de stat a sumei de 110.564,07 RON reprezentând despăgubiri civile, așa încât, în speță nu s-a soluționat integral latura civilă, deoarece D.G.F.P.

Olt s-a constituit parte civilă cu suma de 1.073.891 RON, conform Procesului-verbal de inspecție fiscală nr. 5580 întocmit la 22 septembrie 2005. Prin Decizia penală nr. 65 din 6 martie 2012 Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul, pentru următoarele considerente: Curtea a constatat că actul de inspecție fiscală nr. 5580 întocmit la 22 septembrie 2005 nu este un act administrativ fiscal, potrivit art. 41 din O.U.G. nr. 92/2003, deoarece nu stabilește, nu modifică și nu stinge drepturi și obligații fiscale, astfel încât el nu produce efecte juridice și nu leagă instanța de judecată cu privire la latura civilă. Singurul act care obligă instanța de judecată să accepte în totalitate cererea de despăgubiri este decizia de impunere, dar un astfel de act administrativ fiscal nu există la dosarul cauzei.

În consecință, contrar celor afirmate de ANAF, sentința nu este nelegală și netemeinică. În stabilirea întinderii prejudiciului, s-a folosit de o expertiză financiar contabilă, dispusă în condițiile art. 126 C. proc. pen., expertiză cu privire la administrarea căreia partea civilă nu s-a opus, iar expertul a avut în vedere în formularea concluziilor și actul menționat. Împotriva Deciziei penale nr. 65 din 06 martie 2012 a declarat recurs în termenul legal Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt. Recurentul a reluat motivele de apel și a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul laturii civile, susținând că instanța de fond a ignorat actele deduse judecății și probele administrate în cauză, astfel că rezolvarea laturii civile a procesului penal s-a făcut cu încălcarea principiilor generale consacrate de dispozițiile art. 3 și 4 C. proc.

pen., potrivit cărora, instanța este obligată să aibă rol activ în elucidarea tuturor împrejurărilor esențiale cauzei; inculpatul a fost obligat numai la plata către bugetul de stat a sumei de 110.564,07 RON reprezentând despăgubiri civile, așa încât, în speță nu s-a soluționat integral latura civilă, deoarece D.G.F.P. Olt s-a constituit parte civilă cu suma de 1.073.891 RON, conform Procesului-verbal de inspecție fiscală nr. 5580 întocmit la 22 septembrie 2005. Analizând hotărârea recurată, Decizia penală nr. 65 din 6 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, instanța, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente: Recursul este o cale de atac cu devoluție predominant în drept, admisibilă în cazurile prevăzute de lege.

Cazurile de casare sunt acele erori de procedură și de judecată care pot duce la admiterea recursului și casarea hotărârii recurate, fiind prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen. sub forma a 21 de încălcări ale legii de procedură penală și ale legii materiale care atrag casarea hotărârii atacate cu recurs și ca urmare reformarea acesteia sau rejudecarea cauzei. Deși calea de atac nu a fost motivată în drept instanța de recurs constată că Ministerul Finanțelor Publice a formulat critici care se încadrează în art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. respectiv greșita aplicare a legii. În acord cu instanța de fond și cea de apel, instanța de recurs constată că obligarea la despăgubiri trebuie să decurgă din faptele pentru care inculpatul este acuzat, fără a exista posibilitatea ca acesta să suporte în procesul penal o obligație decurgând din fapte câte nu au fost supuse judecății sau pentru care cauza a fost disjunsă.

În mod corect instanța de fond a obligat inculpatul la plata despăgubirilor decurgând din operațiunile derulate cu SC A.V. Arad, (fapte în raport de care a fost trimis în judecată) și nu în raport de operațiunile derulate cu toate societățile menționate în Procesul-verbal de inspecție fiscală nr. 5580/2005 (SC C. SRL, SC C.O. SA și SC L. SRL Slatina) fapt pentru care instanța de fond nu a fost sesizată. Apreciind recursul ca nefondat, va face aplicarea art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt împotriva Deciziei penale nr. 65 din 6 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat M.D., în sumă de 200 de RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 12 iunie 2012. Procesat de GGC - LM