ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 27.01.2021

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 55/2021

HOTĂRÂRE

27.01.2021

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 55/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 5/P din data de 19 ianuarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 a fost respinsă sesizarea din data de 29.12.2020, formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 11.05.2018 de către procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Thessaloniki - Grecia (dosar penal nr. x)/Tribunalul din Thessaloniki - Grecia, privind executarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1.662 din 5.10.2016 pronunțată de Curtea de Apel din Salonic - Grecia, definitivă la data de 05.01.2017, față de persoana solicitată A.

În baza art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în ref. la art. 166 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 302/2004, art. 166 alin. (8) lit. a) din Legea nr. 302/2004, art. 163 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 302/2004, art. 124 C. pen. și art. 132 alin. (2) C. pen., a fost respinsă cererea privind recunoașterea și executarea Sentinței penale nr. 1.662 din 5.10.2016 pronunțate de Curtea de Apel din Salonic - Grecia, definitivă la data de 05.01.2017, prin care s-a dispus condamnarea persoanei solicitate A. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat cu circumstanțe agravante, prevăzută de art. 26 parag. 1a art. 27 parag. 1, art. 45, art. 372 parag. 1 și art. 374 pct. d C. pen. (Grecia), ce are corespondent în legea penală română în dispozițiile art. 228 - 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 113 C. pen. și următoarele.

A fost revocată măsura controlului judiciar dispusă față de persoana solicitată A. prin încheierea din data de 30.12.2020 pronunțată în dosarul penal nr. x/2020 al Curții de Apel Constanța, definitivă prin necontestare.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reținută prin ordonanța nr. x/2020 din data de 29.12.2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 29.12.2020, ora 12:00, până la data de 30.12.2020, ora 10:25.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a arătat că, la data de 29.12.2020, prin adresa nr. x/2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în temeiul dispozițiilor art. 103 și următoarele din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, modificată și completată, a înaintat documentele privind pe A. pentru punerea în executare a unei semnalări privind mandatul european de arestare emis la data de 11.05.2018 de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Thessaloniki - Grecia (dosar penal nr. x)/Tribunalul din Thessaloniki - Grecia, privind executarea pedepsei de 6 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 1662/2016 pronunțată de Tribunalul Penal de Apel din Thessanloniki - Grecia (anul 2016). S-a menționat că pedeapsa rămasă de executat este de 5 ani, 11 luni și 29 de zile închisoare.

Prima instanță a fixat termen de judecată la data de 30.12.2020, când s-a procedat la audierea persoanei solicitate A., acesta declarând că nu consimte să fie predat autorităților elene, însă înțelege să nu renunțe la regula specialității.

S-a arătat că, prin încheierea din data de 30.12.2020, pronunțată în dosarul penal nr. x/2020, definitivă prin necontestare s-a respins propunerea de luare a măsurii arestării provizorii față de persoana solicitată A., formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța. În baza art. 102 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată în ref. la art. 214 C. proc. pen. s-a dispus luarea măsurii controlului judiciar față de persoana solicitată A., pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 30 decembrie 2020 până la data de 28 ianuarie 2021, inclusiv.

Totodată, s-a dispus emiterea unei adrese către autoritatea emitentă, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Thessaloniki - Grecia în vederea înaintării hotărârii penale pronunțate de statul elen, data rămânerii definitive a acesteia, perioada executată din pedeapsa stabilită de către instanța elenă, precum și faptul dacă persoana solicitată a fost prezentă la judecarea acestei cauze de către autoritățile elene.

La dosar, a fost înaintată copia legalizată a Sentinței penale nr. 1.662 din 05.10.2016 a Curții de Apel Salonic, tradusă în limba română, definitivă la data de 05.01.2017, s-a precizat faptul că persoana solicitată A. a fost reținută o zi, din data de 08.05.1998 până în data de 09.05.1998 și a fost înaintat mandatul european de arestare, în 2 exemplare, în limba greacă și în limba română, un exemplar al acestora fiind înmânate persoanei solicitate A.

S-a mai reținut, în cuprinsul sentinței contestate că, la termenul de judecată din data de 12.01.2021, apărătorul ales al persoanei solicitate A. a formulat cerere de recunoaștere și adaptare a hotărârii pronunțate de statul elen, conform art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 și au fost depuse acte în circumstanțiere. De asemenea, întrebată fiind, persoana solicitată A. a arătat că este de acord să execute această hotărâre în România.

Totodată, prima instanță a arătat că a fost informată autoritatea emitentă despre solicitarea formulată de persoana solicitată A. de recunoaștere a hotărârii, precum și de adaptare a acesteia, dat fiind faptul că, la data comiterii faptei, acesta era minor. Au fost aduse la cunoștință dispozițiile prevăzute în legislația penală română privind aplicarea măsurilor privative de libertate, natura juridică a acestora și cuantumul prevăzut pentru acestea.

Prin urmare, s-a solicitat autorității emitente să comunice dacă persoana solicitată A. a fost legal citat și dacă a avut desemnat un apărător din oficiu, având în vedere starea de minorat a acestuia, la momentul comiterii faptei.

Prima instanță a reținut, din răspunsul înaintat de autoritatea emitentă, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Thessaloniki - Grecia, că persoana solicitată A. a fost citată la adresa indicată, o adresă din străinătate și nu a dorit să apeleze la serviciile unui avocat.

Analizând actele și lucrările cauzei, în raport de dispozițiile Legii nr. 302/2004 republicată, Curtea a arătat că mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate și se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

Astfel, a reținut că, prin Sentința penală nr. 1.662 din 05.10.2016 a Curții de Apel Salonic, definitivă la data de 05.01.2017, s-a dispus condamnarea persoanei solicitate A. la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 26 parag. 1a, art. 27 parag. 1, art. 45, art. 372 parag. 1 și art. 374 pct. d) din C. pen. (Grecia), faptă ce are corespondent, în legislația română, în dispozițiile art. 228 - 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 113 C. pen.

Ca situație de fapt, s-a reținut că, în data de 08.05.1998, împreună cu un alt participant, cetățean albanez, în baza unei înțelegeri prealabile, au pătruns prin efracție în imobilul - apartament aparținând persoanei vătămate B., amplasat în localitatea Ambelokipi Thessaloniki - Grecia de unde au sustras 10,000 drahme și o sticlă de cognac.

S-a mai observat, din hotărârea înaintată la dosar, că bunurile au fost recuperate, ca urmare a prinderii în flagrant de către organele de poliție elene, la scurt timp de la comiterea faptei. De asemenea, s-a arătat că persoana solicitată A. a fost reținută o zi, din data de 08.05.1998 până în data de 09.05.1998.

Curtea a menționat că, potrivit art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, constituie motiv de refuz al executării situația în care "mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent".

De asemenea, potrivit art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, "în situația în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunțării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorității judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum și orice alte informații necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanța de judecată în fața căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte. În cazul în care autoritatea judiciară română de executare a recunoscut hotărârea penală străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunțării hotărârii prevăzute la art. 109".

Astfel, Curtea a constatat că persoana solicitată A. este cetățean român și a declarat că refuză să execute pedeapsa în statul emitent, fiind de acord cu executarea hotărârii în România.

Curtea a procedat la informarea autorității emitente asupra solicitării persoanei solicitate A. de recunoaștere a hotărârii pronunțate de statul elen, sens în care a indicat și natura și cuantumul măsurilor educative prevăzute de legislația română, în situația în care la data comiterii faptei, persoana solicitată era minoră.

Pentru aceste motive, în baza art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, prima instanță a respins sesizarea din data de 29.12.2020 formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 11.05.2018 de către procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Thessaloniki - Grecia (dosar penal nr. x)/Tribunalul din Thessaloniki - Grecia, privind executarea pedepsei de 6 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 1.662 din 5.10.2016 pronunțată de Curtea de Apel din Salonic - Grecia, definitivă la data de 05.01.2017, față de persoana solicitată A.

În continuare, judecătorul de la instanța de fond a arătat că pentru recunoașterea hotărârii pronunțate de statul elen trebuie să fie îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, potrivit art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată, " (1) O hotărâre judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută și pusă în executare în România, chiar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 167, atunci când:

a) persoana a fost condamnată definitiv în România pentru aceleași fapte penale. În cazul în care hotărârea judecătorească străină a fost dată și pentru alte fapte penale, instanța poate dispune recunoașterea parțială a acesteia, dacă sunt îndeplinite celelalte condiții;

b) persoana a fost condamnată într-un alt stat pentru aceleași fapte penale, iar hotărârea judecătorească străină dată în acest stat a fost anterior recunoscută și pusă în executare pe teritoriul României;

c) persoana condamnată beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală;

d) pedeapsa a fost aplicată unei persoane care nu răspunde penal potrivit legii penale române;

e) pedeapsa constă într-o măsură care constă în asistență psihiatrică sau medicală care nu poate fi executată în România sau, după caz, prevede un tratament medical sau terapeutic care nu poate fi supravegheat în România, în conformitate cu sistemul național juridic sau de sănătate;

f) atunci când, potrivit legii penale române, a intervenit prescripția executării pedepsei;

g) atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care statul emitent informează că, în conformitate cu legislația sa:

(i) persoana a fost încunoștințată, în timp util, prin citație scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul și locul de înfățișare și la consecințele legale în caz de neprezentare; sau (ii) persoana, având cunoștință de ziua, luna, anul și locul de înfățișare, a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în fața instanței de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau (iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare și a fost încunoștințată că hotărârea este supusă unei căi de atac, ocazie cu care instanța competentă poate verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, și că, în urma soluționării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desființată, persoana condamnată fie a renunțat în mod expres la calea de atac, fie nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac.

(2) Hotărârea judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută sau, dacă a fost recunoscută, nu va fi pusă în executare, atunci când, potrivit legii române, a intervenit amnistia, grațierea, dezincriminarea faptei, precum și în orice alte cazuri prevăzute de lege.

(3) De la caz la caz, luând în considerare circumstanțele specifice ale cauzei și după consultarea autorității competente a statului emitent, instanța poate refuza recunoașterea și executarea hotărârii judecătorești transmise de statul emitent, dacă:

a) persoana este cercetată în România pentru aceeași faptă penală pentru care a fost condamnată în străinătate. În cazul în care hotărârea judecătorească a fost dată și pentru alte fapte penale, instanța poate dispune recunoașterea parțială a acesteia, dacă sunt îndeplinite celelalte condiții;

b) atunci când statul emitent a respins cererea formulată în temeiul art. 170 alin. (1)".

Prin prisma acestor dispoziții legale, Curtea a constatat că hotărârea de condamnare este definitivă, fapta are corespondent în legislația penală română, respectiv în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228 - 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) din C. pen. cu aplicare art. 5 C. pen. și art. 113 C. pen. și următoarele, iar persoana solicitată A. este cetățean român și a fost de acord să execute hotărârea în România.

De asemenea, s-a reținut că, potrivit art. 166 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, " instanța examinează hotărârea judecătorească străină, verifică lucrările dosarului și, în baza celor constatate, pronunță una din următoarele soluții:

a) dispune, prin sentință, executarea în România a pedepsei aplicate de instanța statului emitent;

b) în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanța străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare, adaptează, prin sentință, pedeapsa aplicată de instanța statului emitent, potrivit alin. (8) și (9);

c) dispune, prin sentință, respingerea cererii de executare în România a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent".

Totodată, conform art. 166 alin. (8) și (9) din Legea nr. 302/2004, "în cazul prevăzut la alin. (6) lit. b), instanța de judecată adaptează pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent, atunci când:

a) natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română;

b) durata acesteia depășește, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. Adaptarea de către instanța de judecată a pedepsei aplicate de instanța statului emitent constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracțiuni similare.

(9) Pedeapsa stabilită de instanța română potrivit alin. (6) trebuie să corespundă, pe cât posibil, din punctul de vedere al naturii sau duratei, cu cea aplicată de statul emitent și nu va agrava situația persoanei condamnate. Pedeapsa aplicată în statul emitent nu poate fi convertită într-o pedeapsă pecuniară"

Așadar, prima instanță a subliniat că, pentru a putea fi recunoscută o hotărâre pronunțată de un stat membru al Uniunii Europene, trebuie să nu fie incident nici un motiv obligatoriu de refuz de recunoaștere, prevăzut de art. 163 din Legea nr. 302/2004.

Sub acest aspect, Curtea a constatat că, prin Sentința penală nr. 1.662 din 5.10.2016 pronunțată de Curtea de Apel din Salonic - Grecia, definitivă la data de 05.01.2017, s-a dispus condamnarea persoanei solicitate A. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, ce are corespondent în legislația română în dispozițiile art. 228 - 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 113 C. pen. și următoarele.

S-a mai arătat că, persoana solicitată A. iar fapta pentru care a fost condamnat definitiv a fost comisă în data de 08 mai 1998, așadar când persoana solicitată A. avea vârsta de 17 ani, fiind minor la data săvârșirii faptei.

În ceea ce privește natura pedepsei aplicate persoanei solicitate A., minor la data săvârșirii faptei, prima instanță a susținut că, potrivit art. 114 C. pen., față de minorul care, la data săvârșirii infracțiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate, iar potrivit alin. (2) lit. b), față de minorul prevăzut în alin. (1) se poate lua o măsură educativă privativă de libertate atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață.

Așadar, s-a constatat că există o incompatibilitate în ceea ce privește natura pedepsei aplicate de statul elen și legislația română în cazul în care pedeapsa privativă de libertate aplicată prin hotărârea de condamnare nu corespunde exact, sub aspectul denumirii și al regimului, cu sancțiunile privative de libertate reglementate în legea penală română.

Potrivit art. 115 alin. (1) pct. 2 C. pen., măsurile educative privative de libertate sunt internarea într-un centru educativ și internarea într-un centru de detenție, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, alegerea măsurii educative care urmează a fi luată față de minor se face, în condițiile art. 114, potrivit criteriilor prevăzute de art. 74 C. pen.

Prin prisma criteriilor de individualizare, fără a se aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârii pronunțate de statul elen, în baza principiului reciprocității, dar în acord și cu legislația română, care prevede că față de minori se pot lua numai măsuri educative, Curtea a constatat că, în raport de data comiterii faptei, 08 mai 1998, modalitatea concretă de săvârșire a faptei de furt calificat, prin efracție, dar și prin violarea domiciliului persoanei vătămate, valoarea modică a prejudiciului cauzat (10.000 drahme grecești ce echivalau, la data de 08.05.1998, cu suma de 27,37 de RON, dar și valoarea sticlei de cognac sustrasă), precum și circumstanțele personale ale persoanei solicitate A., care în prezent este în vârstă de 40 de ani, căsătorit, integrat social, având în întreținere 2 copii minori, s-ar fi impus adaptarea pedepsei, în procedura de recunoaștere a hotărârii, cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 3 ani, astfel cum prevăd dispozițiile art. 124 alin. (1) și (2) C. pen.

În consecință, prin prisma dispozițiilor art. 166 alin. (6) lit. b) și ale art. 166 alin. (8) lit. a) și alin. (9) din Legea nr. 302/2004 republicată, dar și ale art. 115 C. pen. și art. 114 C. pen., Curtea a susținut că s-ar fi impus adaptarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată persoanei solicitate A., în procedura de recunoaștere a hotărârii, în ipoteza în care nu ar fi fost incident motivul de refuz de recunoaștere, prevăzut de art. 163 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 302/2004, prin Sentința penală nr. 1.662 din 5.10.2016 pronunțată de Curtea de Apel din Salonic - Grecia, definitivă la data de 05.01.2017, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. art. 228 - 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 113 C. pen. și următoarele, cu măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ, prevăzută de art. 124 C. pen.

Sub acest aspect, prima instanță a constatat că sunt respectate și dispozițiile art. 166 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 republicată, potrivit cărora "pedeapsa stabilită de instanța română potrivit alin. (6) trebuie să corespundă, pe cât posibil, din punctul de vedere al naturii sau duratei, cu cea aplicată de statul emitent și nu va agrava situația persoanei condamnate". Or, situația este diferită în cazul pedepselor față de măsurile educative, ca sancțiuni penale care se pot aplica persoanelor minore care comit infracțiuni, legiuitorul român prevăzând o paletă largă de măsuri educative neprivative și privative de libertate tocmai pentru a putea fi adaptată sancțiunea aplicată gradului de pericol social concret al faptei comise, dar și personalității minorului, scopul acestor măsuri fiind reintegrarea sa socială, prin valorificarea aptitudinilor sale.

Subsecvent, s-a notat că, potrivit art. 132 alin. (2) C. pen., "măsurile educative privative de libertate se prescriu într-un termen egal cu durata măsurii educative luate, dar nu mai puțin de 2 ani", iar potrivit alin. (3) "termene de de prescripție a executării măsurilor educative se întrerup și se suspendă, în condițiile prevăzute de lege pentru majori".

Curtea a constatat că, Sentința penală nr. 1.662 din 5.10.2016 pronunțată de Curtea de Apel din Salonic - Grecia a rămas definitivă la data de 05.01.2017, iar în cazul în care ar fi fost luată, în urma adaptării acesteia, ca urmare a recunoașterii hotărârii pronunțate, măsura educativă a internării într-un centru de educativ pe o durată de 3 ani, s-a împlinit termenul de prescripție a executării măsurii educative, în data de 05.01.2020. Sub acest aspect, s-a reținut că autorităților judiciare din Grecia au transmis semnalarea în data de 15.12.2020, fiind primită de autoritățile române, în data de 17.12.2020.

Referitor la cauzele de întrerupere a executării pedepsei, potrivit art. 132 alin. (3) C. pen. în ref. la art. 163 alin. (2) C. pen., respectiv cursul termenului de prescripție a executării se întrerupe și prin săvârșirea din nou a unei infracțiuni, Curtea a constatat că aceste dispoziții nu au incidență în cauză, în raport de fișa de cazier judiciar a persoanei solicitate A.

Astfel, din fișa de cazier judiciar aflată la fila x, persoana solicitată A. a mai fost condamnată la pedeapsa de 8 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei și la o pedeapsă a amenzii penale pentru uzurparea de calități oficiale și deținerea sau folosirea neautorizată de arme, prin Sentința penală din 18.01.2013, definitivă la data de 19.03.2013 a Tribunalului din Padova Italia.

S-a arătat, pe de o parte, că această hotărâre nu este recunoscută, neputând produce consecințe juridice, conform legislației penale române, iar, pe de altă parte, s-a constatat că hotărârea pronunțată de Tribunalul din Padova Italia a rămas definitivă în anul 2013, anterior începerii curgerii cursului termenului de prescripție a executării măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru educativ, respectiv de la data de 05.01.2017, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 132 alin. (3) raportat la art. 163 alin. (2) C. pen.

Pe cale de consecință, prima instanță a constatat că, în cauză, că este incident motivul de refuz al recunoașterii hotărârii penale pronunțate de statul elen potrivit art. 163 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv atunci când, potrivit legii penale române, a intervenit prescripția executării măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru educativ, pe durata sa maximă, de 3 ani. Sub acest aspect, Curtea a mai arătat că nu se poate proceda întâi la recunoașterea hotărârii de condamnare pronunțate de autoritatea emitentă, iar apoi la constatarea, ca prescrisă, a executării măsurii educative a internării într-un centru educativ, întrucât este obligatorie respectarea condițiilor prevăzute de art. 167 și art. 163 din Legea nr. 302/2004, în procedura recunoașterii hotărârilor emise de statele membre ale Uniunii Europene, tocmai în scopul garantării executării pedepselor (măsurilor educative privative de libertate) sau a măsurilor de siguranță, iar apoi în scopul producerii celorlalte consecințe juridice, care derivă din recunoaștere autorității de lucru judecat a hotărârilor străine, respectiv eventuala incidență, în viitor, a recidivei, pluralității intermediare, concursului de infracțiuni, etc, situație ce s-a precizat că nu este incidentă în speța de față.

Împotriva Sentinței penale nr. 5/P din data de 19 ianuarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie au formulat, în termen legal, contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și persoana solicitată A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data 25 ianuarie 2021, fiind fixat termen pentru soluționare la data de 03 februarie 2021, termen ce a fost preschimbat la data de 27 ianuarie 2021, cu citarea contestatorului persoană solicitată și cu asigurarea apărării obligatorii.

Prin motivele de contestație, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a susținut, în esență, că instanța de fond nu putea constata direct intervenirea prescripției executării măsurii educative a internării într-un centru educativ, chiar dacă au fost reținute, în mod corect, temeiurile legale incidente în cauză.

Prin contestație s-a solicitat admiterea cererii de recunoaștere a sentinței de condamnare, iar în raport de starea de minorat a persoanei solicitate la data comiterii faptei, adaptarea pedepsei cu o măsură educativă, în conformitate cu legea română, adaptarea acesteia la maximul special prevăzut de lege și constatarea intervenirii prescripției executării măsurii educative, conform art. 132 alin. (2) din C. pen.

S-a apreciat că, în acest mod, hotărârea ar produce efecte în România în ceea ce privește autoritatea de lucru judecat privind executarea mandatului european de arestare, dar și în fața autorităților judiciare elene, inclusiv sub aspectul intervenirii prescripției executării sancțiunii.

Persoana solicitată A., prin intermediul apărătorului ales, a formulat critici similare cu privire la sentința Curții de Apel Constanța, în sensul că prima instanță, prealabil adaptării pedepsei aplicate de autoritățile judiciare elene cu o măsură educativă a cărei executare este prescrisă, trebuia să recunoască sentința penală de condamnare pronunțată de instanța din Grecia.

Examinând sentința penală atacată, prin prisma dispozițiilor legale incidente și raportat la motivele de contestație formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de persoana solicitată A., Înalta Curte constată următoarele:

În cauză, prima instanță, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost sesizată cu cererea formulată de autoritățile judiciare elene privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 11.05.2018 de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Thessaloniki - Grecia (dosar penal nr. x)/Tribunalul din Thessaloniki - Grecia, privind executarea pedepsei de 6 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 1.662/2016 pronunțată de Tribunalul Penal de Apel din Thessanloniki - Grecia, împotriva numitului A.

Înalta Curte reține că mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea, iar persoana solicitată A. este cetățean român și trăiește în România, are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și a declarat că refuză să execute pedeapsa în statul membru emitent, fiind întrunite cerințele art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004.

Persoana solicitată A. a refuzat predare în Grecia în vederea executării pedepsei cu închisoare și și-a exprimat acordul de a executa hotărârea în România.

În acest context, devin aplicabile dispozițiile art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, potrivit cu care, atunci când este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c) al aceluiași articol, autoritatea judiciară română de executare solicită autorității judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum și orice alte informații necesare, procedându-se, în continuare, la recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare, pe cale incidentală, de către instanța de judecată în fața căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte.

În propriul demers analitic, Înalta Curte reține că, în cazul recunoașterii pe cale incidentală a hotărârii penale străine de condamnare, devin aplicabile dispozițiile art. 172 raportat la art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată și procedura reglementată de art. 166 alin. (5)-(9), (13), (15) din același act normativ, texte de lege care, deși au fost indicate corect de prima instanță, nu au fost aplicate în mod corespunzător.

Potrivit dispozițiilor art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanța străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare, adaptează, prin sentință, pedeapsa aplicată de instanța statului emitent, potrivit alin. (8) și (9);

Conform art. 166 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, republicată în cazul prevăzut la alin. (6) lit. b), instanța de judecată adaptează pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent, atunci când:

a) natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română;

Din interpretarea acestor dispoziții legale, Înalta Curte reține că prealabil adaptării pedepsei aplicate prin sentința străină de condamnare potrivit legislației naționale, instanța este datoare să verifice dacă sunt îndeplinite celelalte condiții privind recunoașterea și executarea hotărârii pronunțate de autoritățile judiciare ale statului emitent.

Examinând Sentința penală nr. 1.662 din 05.10.2016 pronunțată de Curtea de Apel din Salonic, Grecia, definitivă la data de 05.01.2017, se constată că este îndeplinită cerința dublei incriminări prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, fapta comisă de contestatorul persoană solicitată A. (constând în aceea că, în data de 08.05.1998, împreună cu un alt participant, cetățean albanez, în baza unei înțelegeri prealabile, au pătruns prin efracție în imobilul - apartament aparținând persoanei vătămate B., amplasat în localitatea Ambelokipi Thessaloniki - Grecia de unde au sustras 10,000 drahme și o sticlă de cognac) având corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 - 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) din C. pen.

Totodată, din actele și lucrările dosarului rezultă că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de dispozițiile art. 167 alin. (1) lit. a), c) și d) din Legea nr. 302/2004, respectiv hotărârea prin care i-a fost aplicată în Grecia pedeapsa cu închisoarea este definitivă și executorie la 05.01.2017; persoana condamnată A. este cetățean român cu domiciliul în România, jud. Constanța; persoana condamnată și-a manifestat consimțământul privind executarea hotărârii în România, cu ocazia interpelării judecătorului de la prima instanță .

Persoana solicitată A., a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru fapte care au corespondent în legislația română în infracțiunea prevăzută de art. 228-229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) C. pen., pentru care se prevede închisoarea de la 2 la 7 ani.

Legislația penală română nu permite aplicarea unei pedepse cu închisoare pentru infracțiunile săvârșite de inculpații minori, condiții în care, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 166 alin. (6) lit. b) și alin. (8) lit. a) din Legea nr. 302/2004.

Astfel, potrivit art. 114 alin. (2) lit. b) din C. pen., față de minorul care, la data săvârșirii infracțiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani, se poate lua o măsură educativă privativă de libertate, atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață.

Măsurile educative privative de liberate sunt prevăzute de art. 115 alin. (1) pct. 2 C. pen. și constau în: a) internarea într-un centru educativ; b) internarea într-un centru de detenție, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, alegerea măsurii educative care urmează să fie luată față de minor se face, în condițiile art. 114, potrivit criteriilor de individualizare prevăzute în art. 74 din C. pen.

Conform art. 124 alin. (1) și (2) din C. pen., măsura educativă a internării într-un centru educativ constă în internarea minorului într-o instituție specializată în recuperarea minorilor, unde urmează un program de pregătire școlară și formare profesională potrivit aptitudinilor sale, precum și programe de reintegrare socială, iar internarea se dispune pe o perioadă cuprinsă între unu și 3 ani.

Prin urmare, raportat la dispozițiile art. 166 alin. (6) lit. b) și art. 166 alin. (8) lit. a) și alin. (9) din Legea nr. 302/2004 republicată, Înalta Curte constată că, în cauză, se impune adaptarea pedepsei de 6 ani închisoare, aplicată persoanei solicitate A. (minor la data săvârșirii faptei) prin Sentința penală nr. 1662 din 05.10.2016 a Curții de Apel din Salonic, Grecia, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 - 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) din C. pen., în măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ, prevăzută de art. 124 C. pen., pe durata maximă de 3 ani.

La adaptarea acestei măsuri educative, conform art. 74 C. pen., Înalta Curte are în vedere data săvârșirii faptei (8 mai 1998), modalitatea concretă de comitere a infracțiunii de furt calificat prin efracție și violare de domiciliu, prejudiciul redus, constând într-o sticlă de coniac și suma de 10.000 drahme grecești (echivalentul a sumei de 27,37 RON), dar și circumstanțele personale ale contestatorului A., care are în prezent 40 de ani, este căsătorit, are doi copii minori în întreținere și un loc de muncă stabil.

Verificând celelalte motive de recunoaștere și executare prevăzute în art. 167 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că, potrivit legii penale române a intervenit prescripția executării măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru educativ prevăzute de art. 124 din C. pen.

Astfel, conform art. 132 alin. (2) din C. pen., măsurile educative privative de libertate se prescriu într-un termen egal cu durata măsurii educative luate, dar nu mai puțin de 2 ani.

Cum sentința penală pronunțată de autoritățile judiciare din Grecia, a cărei recunoaștere și punere în executare face obiectul prezentei cauze, a rămas definitivă la data de 05.01.2017, Înalta Curte constată că executarea măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru educativ, pe o durată de 3 ani, s-a prescris la data de 05.01.2020.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., va admite contestațiile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de către persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 5/P din data de 19 ianuarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va desființa, în parte, sentința penală contestată și, rejudecând:

În baza art. 99 alin. (3) cu referire la art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, va admite cererea privind recunoașterea pe cale incidentală a Sentinței penale nr. 1.662 din 5.10.2016 pronunțate de Curtea de Apel din Salonic - Grecia, definitivă la data de 05.01.2017, prin care s-a dispus condamnarea persoanei solicitate A. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat cu circumstanțe agravante, prev. de art. 26 parag. 1a, art. 27 parag. 1, art. 45, art. 372 parag. 1 și art. 374 pct. d) C. pen. (Grecia), ce are corespondent în legea penală română în dispozițiile art. 228 - 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) din C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. și art. 113 și urm. din C. pen.

În baza art. 166 alin. (6) lit. b) și art. 166 alin. (8) lit. a) și alin. (9) din Legea nr. 302/2004 republicată, dar și ale art. 115 C. pen. și art. 114 C. pen., va dispune adaptarea pedepsei de 6 ani închisoare, aplicată persoanei solicitate A., prin Sentința penală nr. 1.662 din 5.10.2016 pronunțată de Curtea de Apel din Salonic - Grecia, definitivă la data de 05.01.2017, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. art. 228 - 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) din C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. și art. 113 C. pen. și urm, în măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ, prev. de art. 124 C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 132 alin. (2) C. pen., va constata intervenită prescripția executării măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru educativ, prev. de art. 124 C. pen.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei hotărâri.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile ocazionate cu soluționarea contestațiilor formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de contestatorul persoană solicitată A. vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 260 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestațiile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de către persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 5/P din data de 19 ianuarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Desființează, în parte, sentința penală contestată și, rejudecând:

În baza art. 99 alin. (3) cu referire la art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată admite cererea privind recunoașterea pe cale incidentală a Sentinței penale nr. 1.662 din 5.10.2016 pronunțate de Curtea de Apel din Salonic - Grecia, definitivă la data de 05.01.2017, prin care s-a dispus condamnarea persoanei solicitate A. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat cu circumstanțe agravante, prev. de art. 26 parag. 1a, art. 27 parag. 1, art. 45, art. 372 parag. 1 și art. 374 pct. d C. pen. (Grecia), ce are corespondent în legea penală română în dispozițiile art. 228 - 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) din C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. și art. 113 și urm. din C. pen.

În baza art. 166 alin. (6) lit. b) și art. 166 alin. (8) lit. a) și alin. (9) din Legea nr. 302/2004 republicată, dar și ale art. 115 C. pen. și art. 114 C. pen., dispune adaptarea pedepsei de 6 ani închisoare, aplicată persoanei solicitate A., prin Sentința penală nr. 1.662 din 5.10.2016 pronunțată de Curtea de Apel din Salonic - Grecia, definitivă la data de 05.01.2017, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. art. 228 - 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) din C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. și art. 113 C. pen. și urm, în măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ, prev. de art. 124 C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 132 alin. (2) C. pen., constată intervenită prescripția executării măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru educativ, prev. de art. 124 C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei hotărâri.

Cheltuielile ocazionate cu soluționarea contestațiilor formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de contestatorul persoană solicitată A. rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 260 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 27 ianuarie 2021.