ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 154/F din data de 29 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 80 din C. pen. s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei inculpatului A. pentru săvârșirea pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen.

În baza dispozițiilor art. 81 din C. pen. aplicarea unui avertisment inculpatului.

În baza dispozițiilor art. 81 alin. (2) din C. pen. a fost atenționat inculpatul A. asupra consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a fost trimis în judecată inculpatul A., avocat în cadrul Baroului Brăila, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

Din probele administrate în cauză a rezultat că în noaptea de 23 februarie 2020 în jurul orelor 03:25 organele de poliție din municipiul Brăila au oprit în trafic autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x care pleca din parcarea de pe strada x S-a procedat la testarea conducătorului auto A. cu aparatul alcool test tip x, rezultând cantitatea de 0,85 ml/l alcool pur în aerul expirat. În aceste condiții inculpatul a fost condus la Spitalul Județean Brăila unde i s-au recoltat probe biologice.

Din buletinul de analiză toxicologică nr. x rezultă că la ora 03:45, inculpatul avea o alcoolemie de 2,57 gr‰, iar la ora 04:00 - 04:45 avea o alcoolemie de 2, 28 gr ‰.

Situația de fapt este dovedită cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului, rezultatul testului x; Buletinul de analiză toxicologic nr. x din 27 februarie 2020 a Serviciului de Medicină Legală Brăila; declarațiile inculpatului.

Audiat în fața instanței de fond, inculpatul A. a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice și că s-a urcat la volanul autoturismului proprietate personală pentru a verifica starea tehnică a acestuia, deoarece a fost anunțat de o persoană că autoturismul său a fost avariat în parcare.

Raportat la aceste probe, Curtea a constatat că inculpatul A. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul influența alcoolului prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. deoarece nu avea voie să se urce la volanul autovehiculului după ce a consumat băuturi alcoolice, să-l pornească și să deplaseze cu acesta pe drumul public, fiind deci întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

La stabilirea pedepsei aplicate inculpatului pentru fapta dedusă judecății, Curtea a avut în vedere gradul de alcoolemie, lipsa antecedentelor penale, calitatea de avocat, prestigiul său în comunitatea în care își desfășoară traiul zilnic, dar și faptul că din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul a condus sau intenționa să conducă în stare de ebrietate o distanță suficient de mare ca fapta sa să prezinte un real pericol pentru circulația celorlalți participanți la traficul rutier.

În aceste condiții chiar dacă inculpatul prezenta un grad relativ ridicat de alcoolemie, s-a apreciat că, în concret, fapta sa prezintă un grad de pericol social redus.

În raport de cele menționate mai sus, Curtea a considerat că renunțarea la aplicarea pedepsei cu consecința atenționării inculpatului asupra conduitei sale viitoare la care se expune dacă va mai comite infracțiuni este suficientă pentru realizarea scopului sancțiunii penale.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Ministerul Public. Prin motivele scrise de apel, Ministerul Public a solicitat admiterea apelului, desființarea Sentinței penale nr. 154/F din 29 septembrie 2020 a Curții de Apel Galați și în rejudecare aplicarea față de inculpat a pedepsei cu închisoarea în modalitatea suspendării condiționate a executării, precum și aplicarea pedepsei complementare a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen.

În argumentare, în esență, Ministerul Public a criticat hotărârea atacată sub aspectul netemeiniciei, susținând că a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor privind criteriile generale de individualizare a pedepsei. Astfel, instanța de fond nu a acordat importanța cuvenită împrejurărilor comiterii faptei de către inculpatul, care constituie elemente de natură a agrava pericolul social concret al infracțiunii comise. S-a arătat că renunțarea la aplicarea unei pedepse nu corespunde criteriilor de individualizare, printre care pericolul social ridicat al faptei dat de următoarele elementele de fapt: gradul foarte ridicat al îmbibației alcoolice (2,57 gr‰ alcool pur în sânge), starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită (respectiv riscul concret pe care 1-a reprezentat inculpatul pentru siguranța circulației), motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit (lipsa unei motivații serioase care să poată justifica într-o anumită măsură alegerea inculpatului de a conduce în aceste condiții pe drumurile publice), împrejurarea că acesta, în calitate de avocat, este un profesionist al dreptului, prin urmare un bun cunoscător al prevederilor legale în materie, ceea ce conferă o gravitate sporită faptei sale, natura și frecventa infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului (deși nu prezintă antecedente penale, anterior prin Sentința penală nr. 47 din 18 aprilie 2017 a Curții de Apel Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 363 din 23 octombrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus pentru o infracțiune similară, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., amânarea aplicării pedepsei de 1 an închisoare, conform art. 83 C. pen.), conduita după săvârșirea infracțiunii în cursul procesului penal (atitudinea adoptată de inculpat, care a încercat să atenueze răspunderea prin invocarea unor elemente de apărare menite să ateste doar verificarea autoturismului pe care l-a condus, în legătură cu care ar fi fost anunțat că a fost lovit în parcare, a căror autenticitate nu a fost demonstrată).

Raportat la criteriile prezentate s-a apreciat că stabilirea unei pedepse cu închisoarea în modalitatea suspendării sub supraveghere ar reprezenta o măsură de constrângere suficientă, dar și un mijloc de reeducare eficient, fiind aptă și necesară creării premiselor conștientizării de către inculpat a faptei sale, dar și asumării consecințelor produse prin săvârșirea acesteia, precum pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, invocându-se în acest sens Deciziile nr. 317/2017, 347/2017, 220/2018, 158/2019 ale Înaltei curți de Casație Justiție.

Totodată, Ministerul Public a considerat că este esențial ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să nu conducă vehicule pentru care legea prevede obligația deținerii permisului de conducere.

Examinând sentința penală prin prisma criticilor invocat, precum și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că apelul formulat de către parchet vizează doar individualizarea judiciară a pedepsei, apreciindu-se că soluția renunțării aplicării pedepsei de către instanță, ar fi una netemeinică.

Reexaminând ansamblul probatoriu în virtutea efectului integral devolutiv al apelului declarat, în urma propriului examen al materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că situația de fapt a fost stabilită în mod corect de prima instanță, evaluându-se corespunzător mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei, conducând la certitudinea existenței faptei descrise, precum și la săvârșirea acesteia de către inculpat.

Așadar, cu privire la situația de fapt stabilită, Înalta Curte reține că la data de 23 februarie 2020 în jurul orelor 03:25 inculpatul A. a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x având o alcoolemie de 0,85 ml/l alcool pur în aerul expirat. În aceste condiții inculpatului i s-au recoltat probe biologice, la Spitalul Județean Brăila, din buletinul de analiză toxicologică nr. x rezultând că la ora 03:45, inculpatul avea o alcoolemie de 2,57 gr‰ iar la ora 04:00 - 04:45 avea o alcoolemie de 2,28 gr‰.

Înalta Curte constată că art. 336 alin. (1) din C. pen., pentru care a fost condamnat inculpatul, incriminează conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului face parte din categoria infracțiunilor contra siguranței circulației pe drumurile publice și protejează valorile sociale privitoare la normala desfășurare a circulației autovehiculelor pe drumurile publice și în special siguranța tuturor participanților la trafic, acest tip de infracțiuni fiind definit în unanimitate de doctrină și jurisprudență ca fiind infracțiuni de pericol și nu de rezultat, astfel încât starea de pericol este generată ex re, chiar la momentul săvârșirii acțiunii sau inacțiunii ce constituie elementul material al laturii obiective, fără a mai fi necesară producerea unei consecințe prejudiciabile.

Prima instanță stabilind dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune, sub aspectul laturii obiective și subiective, și a fost săvârșită de către inculpatul cu forma de vinovăție prevăzută de lege, a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei conform art. 80 C. pen., având în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită și rezultatul infracțiunii comise, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci dimpotrivă, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după reguli și criterii precis determinate de lege. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului stabilirii acesteia, așa încât respectarea lui este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Scopul pedepsei constă în prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, scop care se realizează, atât cu privire la persoanele cărora li se aplică o pedeapsă menită să asigure constrângerea și reeducarea, cât și cu privire la ceilalți destinatari ai legii penale care vor adopta o conduită conformă cu exigențele acestei legi în vederea evitării apariției unui raport de conflict cu statul.

Potrivit art. 80 alin. (1) C. pen., instanța poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei dacă sunt întrunite următoarele condiții.

a) infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit;

b) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.

Ca atare, renunțarea la aplicarea pedepsei constă în dreptul recunoscut instanței de judecată de a renunța definitiv la stabilirea și aplicarea unei pedepse pentru o persoană găsită vinovată de comiterea unei infracțiuni, pentru îndreptarea căreia, ținând seama de infracțiunea săvârșită, de persoana infractorului și de conduita avută de acesta anterior și ulterior comiterii faptei, este suficientă aplicarea unui avertisment, deoarece stabilirea, aplicarea sau executarea unei pedepse ar risca să producă mai mult rău decât să ajute la recuperarea inculpatului.

Instanța de control judiciar constată că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 80 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

Astfel, fapta săvârșită de inculpat are o gravitate concretă mare, întrucât prin săvârșirea faptei analizate s-a pus în primejdie siguranța celorlalți participanți la trafic, stare de pericol care este prezumată. Din procesul-verbal de constatare a infracțiunii, rezultă că abilitățile de conducere ale inculpatului pe drumul public au fost efectiv afectate de consumul mare de alcool, polițiștii declarând că l-au oprit întrucât au constatat că mașina este bruscată. Concentrația mare de îmbibație alcoolică (2,57 gr ‰) imprimă faptei un pericol social ridicat, știut fiind că alcoolul diminuează puterea de discernământ, capacitatea de concentrare și atenția conducătorilor auto, le alterează reflexele, timpul de reacție, acuitatea văzului, iar numărul erorilor în conducerea autovehiculelor și al încălcărilor de lege crește în raport direct proporțional cu cantitatea de alcool ingerată.

În aceste condiții, aprecierea primei instanțe că deși inculpatul prezenta un grad relativ ridicat de alcoolemie, în concret, fapta sa prezintă un grad de pericol social redus, este eronată.

Valoarea mare a alcoolemiei constatate ilustrează comportamentul iresponsabil al inculpatului în calitate de participant la traficul rutier, care anterior a mai comis fapte de acest gen.

Astfel, prin Sentința penală nr. 47 din 18 aprilie 2017 a Curții de Apel Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 363 din 23 octombrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus față de inculpat, pentru o infracțiune similară, amânarea aplicării pedepsei de 1 an închisoare, conform art. 83 C. pen.

Este adevărat că inculpatul apelant și-a recunoscut vinovăția, însă acest aspect nu poate căpăta o valență primordială în cadrul individualizării pedepsei în detrimentul examinării celorlalte criterii stabilite de art. 74 C. pen., între care figurează cele referitoare la împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită.

În contextul concret al cauzei, instanța de control judiciar apreciază că această formă de individualizare a răspunderii penale, respectiv la renunțarea la aplicarea pedepsei, nu este de natură să sancționeze în mod corespunzător conduita ilicită a inculpatului.

Împrejurările privind lipsa antecedentelor penale, pregătirea profesională, științifică și literară (inculpatul este fost procuror, actualmente avocat, membru fondator al societății epigramiștilor din România, autor a nouă cărți, posesor a diverse diplome naționale), conduita pozitivă în societate, nu sunt de natură să diminueze gravitatea faptei, în condițiile în care tocmai calitatea și profilul moral al inculpatului trebuia să-l determine la un comportament de abținere și respect al legii.

Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al faptei, atitudinea inculpatului, circumstanțele reale și personale reținute, instanța de control judiciar apreciază că numai condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea, orientată către minim, respectiv o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul pe drumurile publice sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., este în măsură să asigure o corecție reală.

Totuși având în vedere vârsta, pregătirea profesională se apreciază că scopul preventiv educativ al pedepsei, poate fi atins și fără executarea în condiții de privare de libertate, astfel că, în temeiul art. 91 C. pen., va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, conform art. 92 C. pen., care se va calcula cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. Perspectiva executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni sau a nerespectării obligațiilor impuse odată cu acordarea acestui beneficiu (care ar atrage revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei) constituie un veritabil impediment în săvârșirea de noi infracțiuni de către inculpat, instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere asigurând eficiența și efectivitatea rolului preventiv al pedepsei.

Întrucât urmează a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 404 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 51 alin. (1) din Legea nr. 253/2013, instanța de judecată urmează să desemneze două instituții din comunitate în care inculpatul să desfășoare o activitate neremunerată în folosul comunității, dintre cele menționate în baza de date constituită la nivel național, decizia alegerii uneia dintre ele revenind consilierului de probațiune.

Ministerul Public a solicitat, prin motivele de apel să se interzică inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară exercitarea dreptului prev. de art. 66 lit. i) C. pen., respectiv dreptul de a conduce autovehicule pe o anumită perioadă.

Înalta Curte reamintește că pedepsele complementare sunt pedepse reglementate în scopul de a întregi efectele pedepselor principale, putând fi dispuse pentru perioade cuprinse între unu și 5 ani, conform art. 66 alin. (1) C. pen. Potrivit art. 67 alin. (2) C. pen. "aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită".

Aplicarea pedepsei complementare este deci obligatorie numai în situația în care această pedeapsă este prevăzută de lege, iar în celelalte cazuri, pedeapsa complementară este facultativă, aspect care rezultă din dispozițiile art. 67 alin. (1) C. pen. care stabilește că "pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară."

Instanța de control judiciar apreciază că nu se impune aplicarea unei pedepse complementare, astfel cum a solicitat Ministerul Public, în raport de împrejurările cauzei și persoana inculpatului.

Astfel, așa cum s-a reținut inculpatul A. are o carieră în domeniul juridic, de procuror și ulterior de avocat, fiind și decanul Baroului Brăila, circumstanțe care creează convingerea instanței de apel că nu se impune, pe lângă pedeapsa principală, și aplicarea pedepsei complementare prevăzută de art. 66 lit. i) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a conduce orice vehicul pe durata termenului de supraveghere.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite apelul declarat de Ministerul Public va desființa sentința penală apelată și în rejudecare, va înlătura dispoziția privind renunțarea la aplicarea pedepsei inculpatului A. și îl va condamna pe acesta la o pedeapsă de 1 an închisoare, cu aplicarea dispozițiilor art. 91 C. pen., pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen. va impune inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul A. urmează să presteze o munca neremunerată în folosul comunității pe o perioada de 60 de zile, ce va fi efectuată la una dintre următoarele instituții: Consiliul Local Municipal Brăila - Serviciul de utilitate publică, administrare și gospodărire locală Brăila sau Biblioteca Județeană, "Panait Istrati", instituția unde urmează a se executa obligația și tipul de activitate urmând a fi stabilite, conform art. 51 alin. (1) din Legea nr. 253/2013, de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brăila, cu respectarea dispozițiilor art. 51 și art. 52 din Legea nr. 253/2013.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. și art. 404 alin. (2) C. proc. pen., va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și săvârșirii de noi infracțiuni, în cursul termenului de supraveghere, în principal, în sensul dispozițiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, sau dacă săvârșește o nouă infracțiune, instanța urmând a revoca suspendarea și dispune executarea pedepsei în detenție, în condițiile legii.

Supravegherea executării obligațiilor prevăzute în art. 93 alin. (3) C. pen. se va face de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Brăila.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați vor rămân în sarcina statului și se vor suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva Sentinței penale nr. 154/F din data de 29 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, privind pe intimatul inculpat A.

Desființează sentința penală apelată și rejudecând:

Înlătură dispoziția privind renunțarea la aplicarea pedepsei inculpatului A.

În baza art. 336 alin. (1) C. pen. condamnă pe inculpatul A. la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 91 alin. (1) C. pen. și art. 92 alin. (1) și (2) C. pen. dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen. impune inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul A. să presteze o munca neremunerată în folosul comunității pe o perioada de 60 de zile, ce va fi efectuată la una dintre următoarele instituții: Consiliul Local Municipal Brăila - Serviciul de utilitate publică, administrare și gospodărire locală Brăila sau Biblioteca Județeană, "Panait Istrati", instituția unde urmează a se executa obligația și tipul de activitate urmând a fi stabilite, conform art. 51 alin. (1) din Legea nr. 253/2013, de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brăila, cu respectarea dispozițiilor art. 51 și art. 52 din Legea nr. 253/2013.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. și art. 404 alin. (2) C. proc. pen., atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și săvârșirii de noi infracțiuni, în cursul termenului de supraveghere, în principal, în sensul dispozițiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, sau dacă săvârșește o nouă infracțiune, instanța urmând a revoca suspendarea și dispune executarea pedepsei în detenție, în condițiile legii.

Supravegherea executării obligațiilor prevăzute în art. 93 alin. (3) C. pen. se face de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Brăila.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați rămân în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 decembrie 2020.

Procesat de GGC - LM