ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 325/2020

Deliberând asupra excepției invocate de reprezentantul Ministerului Public, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 8/P.I din 10 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 597 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 598 C. proc. pen., a fost respinsă ca inadmisibilă contestația la executare formulată de contestatorii A. și B. împotriva Încheierii penale nr. 28/CP/17.10.2019 a Curții de Apel Oradea, în Dosarul nr. x/2019.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut că, la data de 28 octombrie 2019, a fost înregistrat Dosarul nr. x/2019, având ca obiect cererea formulată de contestatorii A. și B. privind anularea cheltuielilor judiciare în cuantum de câte 150 RON pentru fiecare dintre contestatori, stabilite în sarcina acestora prin Încheierea de ședință nr. 28/17.10.2019 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Oradea, în Dosarul nr. x/2019.

În susținerea cererii formulate, contestatorii au arătat că dispun de resursele financiare necesare pentru achitarea cheltuielilor de judecată, pe care le-au apreciat ca având caracterul unei amenzi judiciare, precizând, totodată, că au mai fost obligați la plata unor cheltuieli de judecată în plângerea soluționată în cadrul Dosarului nr. x/2019

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța Curții de Apel Oradea a reținut că prin Încheierea penală nr. 28/17.10.2019 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Oradea s-a dispus respingerea plângerilor formulate de contestatorii împotriva ordonanței de clasare din 14.02.2019 emisă în Dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea și a ordonanței procurorului general din data de 20.03.2019 emisă în Dosarul nr. x/2019, plângerea formulată împotriva ordonanței de clasare din data de 27 mai 2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, dată în Dosarul nr. x/2019 fiind trimise pe cale administrativă procurorului general al aceluiași parchet spre competentă soluționare, iar ca o consecință a soluției pronunțate, s-a dispus și obligarea contestatorilor B. și A. - petenți în respectiva procedură judiciară, la plata sumei de câte 150 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului, conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

Asupra contestației la executare formulată în cauză, Curtea de Apel a arătat că dispozițiile legale relevante sunt cele de la art. 598 C. proc. pen., conform cărora, "contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei."

S-a constatat astfel că motivul invocat nu se regăsește printre cazurile expres și limitative prevăzute de textul de lege anterior menționat, contestația la executare fiind, așadar, inadmisibilă.

În analiza efectuată instanța Curții de apel a arătat că dispozițiile referitoare la sumele acordate cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea statului pot fi contestate numai în cadrul unei căi de atac exercitate în condițiile prevăzute de legea procesual penală atunci când legea prevede posibilitatea exercitării uneia dintre căile de atac prevăzute de lege.

Or, în speță, s-a reținut că Încheierea penală nr. 28/17.10.2019 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Oradea a intrat în puterea lucrului judecat, astfel că dispozițiile din cuprinsul acesteia, privind sumele la plata cărora fuseseră obligați contestatorii cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea statului nu mai pot fi modificate, câtă vreme legea procesual penală nu prevede o procedură în acest sens.

Împotriva Sentinței nr. 8/P.I. din 10 februarie 2020 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, mai sus menționată, B. și A. au formulat contestație, solicitând desființarea hotărârii primei instanțe și anularea cheltuielilor judiciare la care fuseseră obligați, în mod nelegal.

Calea de atac intitulată contestație a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 26 februarie 2020.

Examinând contestația formulată de contestatorii B. și A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este inadmisibilă.

Astfel, se observă că procesul penal se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legale, iar hotărârile judecătorești sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate de art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual. Inadmisibilitatea operează automat și inevitabil, ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.

Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, Înalta Curte constată că obiectul învestirii instanței îl constituie contestația formulată de B. și A. împotriva Sentinței nr. 8/P.I. din 10 februarie 2020 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, prin care a fost respinsă cererea formulată de contestatorii privind anularea cheltuielilor judiciare aplicate prin Încheierea de ședință nr. 28/CP/17.10.2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019.

Rezultă din cuprinsul sentinței că soluția de inadmisibilitate pronunțată în cauză cu privire la cererea de anulare cheltuielilor de judecată stabilită printr-o hotărâre rămasă definitivă s-a întemeiat pe constatarea că o atare solicitare nu se constituie într-unul din motivele pentru care poate fi promovată o contestație la executare, conform art. 598 din C. proc. civ.

Ca atare, deși în dispozitivul sentinței ce formează obiectul examinării în cauză se indică calea de atac a contestației în termen de 3 zile de la comunicare, Înalta Curte constată că formularea prezentei căi de atac nu este prevăzută de lege, așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 597 alin. (7) din C. proc. pen.

Conform textului de lege evocat, "hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării potrivit prezentului titlu pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare."

Rezultă așadar că numai împotriva hotărârilor prin care se dispune în materia executării pentru unul din motivele care cel puțin formal se încadrează în dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. a) - d) C. proc. pen. este prevăzută calea de atac a contestației, conform art. 597 alin. (7) din același cod.

Or, așa cum bine a subliniat prima instanță, dispozițiile referitoare la sumele acordate cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea statului pot fi contestate numai în cadrul unei căi de atac exercitate în condițiile prevăzute de legea procesual penală atunci când legea prevede posibilitatea exercitării unei dintre căile de atac prevăzute de lege.

Încheierea penală nr. 28/17.10.2019 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Oradea a intrat în puterea lucrului judecat, ceea ce înseamnă că dispozițiile pe care le ordonă, inclusiv cea privind cheltuielile judiciare stabilite în sarcina contestatorilor nu mai pot fi modificate, în condițiile în care legea procesual penală nu prevede o procedură în acest sens.

Prin urmare, având în vedere și dispozițiile art. 4251 C. proc. pen., se constată că B. și A. au învestit instanța cu soluționarea unei căi de atac neprevăzută de legea procesual penală, ceea ce încalcă principiul legalității căilor de atac.

Pentru aceste considerente, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorii B. și A. împotriva Sentinței nr. 8/P.I. din data de 10 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorii la plata sumei de câte 50 de RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorii B. și A. împotriva Sentinței nr. 8/P.I. din data de 10 februarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatorii la plata sumei de câte 50 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 iunie 2020.

GGC - NN