AFFAIRE USTIMOVA c. UKRAINE

AFFAIRE USTIMOVA c. UKRAINE (CtEDO, 2008)

CINCEA SECȚIUNEA A CINCEA CAUZA USTIMOVA c. UKRAINE (solicitarea nr. 24335/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 25 septembrie 2008 DEFINIF 25/12/2008 Această hotărâre poate suferi modificări de formă. În cauza Ustimova c. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care se află într-o cameră compusă din Peer Lorenzen, președinte, Rait Maruste, Karel Jungwiert, Volodymyr Butkevych, Mark Villiger, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judecători, și Claudia Westerdiek, graffière de sectiune După ce a deliberat în camera consiliului la 2 septembrie 2008, Rend la rejudecare că aici, adoptat la această ultimă dată de procedură A la originea cauzei se află o cerere (n 24335/03) îndreptată împotriva ui Ucraina și al cărei resortisant al acestui stat, M Nina Nikiforovna Ustimova ( reclamanta a sesizat Curtea la 2 iulie 2003 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 29 noiembrie 2006, Curtea a decis să comunice guvernului obiecțiunile care decurg din articolele 6 alineatul (1) și 13 din Convenție, precum și din art. 1 din Protocolul nr. 1. Cu respectarea dispozițiilor articolului 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis să examineze în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. Recurenta sa născut 1953 și își are reședința în Oleksandriya, regiunea Kirovograd. În 1999 reclamanta și-a numit fostul angajator, întreprindere de transport ATP-13506, din care 26,1% din acțiunile deținute de stat, în vederea recuperării restanțelor salariilor sale. Prin hotărârea din 20 ianuarie 2000, instanța din Oleksandriya i-a acordat reclamantei o sumă de 2 244.21 UAH [1] . Această hotărâre se execută parțial. În iunie 2001, recurenta a inițiat o procedură în vederea compensării prejudiciului material și moral cauzat de inalizarea serviciului aprozilor de stat ai Departamentului de Justiție al Oleksandriyei. Prin hotărârea din 1 iulie 2002, Tribunalul orașului Oleksandriya l-a decăzut. ianuarie 2003 și din 14 octombrie 2005 ale Curții din Kirovograd și ale Curții Supreme. În august 2002, reclamanta a inițiat o nouă procedură în fața societății de transport ATP-13506 în vederea compensării prejudiciului material și moral pentru perioada de întârziere a plăților. Prin hotărârea din 2 octombrie 2003, Tribunalul orașului Oleksandriya a decăzut reclamanta cu privire la autoritatea lucrului judecat din data de 20 Ianuarie 2000. Această hotărâre a fost confirmată în apel și în casare prin hotărâri din 17 februarie 2004 și din 8 aprilie 2005 ale Curții din regiunea Kirovograd și ale Curții Supreme. Printr-o scrisoare din 8 septembrie 2003, procurorul adjunct al Oleksandiya a informat recurenta că suspendarea procedurii de executare se datorează lipsei de fonduri din conturile bancare ale statului în cauză și faptului de a vinde la licitație bunuri ale acestuia în scopul de a-și onora datoriile prin aplicarea legii privind introducerea unui moratoriu privind vânzarea forțată a proprietății asupra societăților, din care 25% sau mai mult din acțiuni erau deținute de stat. (10) Hotărârea pronunțată în favoarea recurentei a fost executată pe deplin de două ordine de transfer din 3 și 10 septembrie 2004. Recurenta susține că neexecutarea hotărârii pronunțate în favoarea sa într-o încălcare a drepturilor sale, astfel cum sunt prevăzute la articolele 6 alineatul (1) și 13 din convenție și la art. 1 din Protocolul nr. 1, astfel cum a fost formulat art. 6 alineatul (1) Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) art. 13 Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate, are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Curtea constată că aceste obiecții nu sunt în mod evident greșit întemeiate în sensul art. 35 alin. Guvernul face referire la dificultățile financiare ale întreprinderii de stat în cauză și insistă asupra faptului că a fost inițiată o procedură de redresare judiciară și că pretențiile creditorilor erau tratate în ordinea legală a priorității pe măsură ce contul societății respective era alimentat. Guvernul susține că termenul excesiv de execuție a fost motivat de dorința de a asigura un echilibru corect între diferitele interese implicate. 14. În plus, guvernul insistă asupra faptului că hotărârea pronunțată în favoarea recurentei a fost în cele din urmă executată integral, după comunicarea cererii. 15. recurenta își exprimă dezacordul. 16. Curtea constată că hotărârea pronunțată la 20 ianuarie 2000 a rămas neexecutată integral până la 10 septembrie 2004, adică aproximativ patru ani opt luni. 17. Curtea amintește că a tratat în repetate rânduri cauze care ridicau probleme similare celor din cazul de față și a încheiat cu încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a articolului 1 din protocol 1 (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Romashov c. Ucraina , nr. 67534/01, § 27, 27 iulie 2004 ; Voitenko c. Ucraina , nr. 1866/02, § 35, 29 iunie 2004). După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că nu a prezentat niciun fapt sau argument care să ducă la o concluzie diferită în cazul de față 18. În ceea ce privește executarea hotărârii în cauzele Vladimirskiy c. Ucraina (a se vedea Vladimirskiy c. Ucraina, 8 noiembrie 2005, n 2518/03, § 18 Sharko c. Ucraina, n 72686/01, § 40-42, 19 aprilie 2005), în care Curtea concluzionează încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 chiar și în condițiile în care hotărârea în favoarea reclamantului a fost executată în cele din urmă. 19. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție și a articolului 1 din Protocolul 20, având în vedere constatarea referitoare la art. 6 alineatul (1) din convenție și la art. 1 din Protocolul nr. 1, Curtea consideră că a se vedea, printre altele, Derkatch și Palek c. Ucraina, nr. 34297/02 și 39574/02, § 42, 21 decembrie 2004). II. PE ALTE VIOLATII ALEGATE 21. De asemenea, recurenta se plânge de o încălcare a articolelor 1, 3, 4, 5, 8 și 14 din convenție ca urmare a neexecutării prelungite a hotărârii pronunțate în favoarea sa. 22. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție. În consecință, această parte a cererii este vădit nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 3 și 4 din Convenție. III. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că nu este posibil ca consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagubă 24. Recurenta solicită 343 EUR pentru prejudiciul material și 15 000 EUR pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 25. Guvernul își contestă revendicările. 26. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcările constatate și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. În schimb, aceasta consideră că este necesar să se acorde recurentei 1 200 EUR pentru prejudiciile morale. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 27. Recurenta nu formulează nicio cerere în acest sens. 28. Prin urmare, Curtea consideră că nu este necesar să se dea o sumă pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Interese moratorii 29. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚII, ÎN L în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție Spus că a avut loc o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 ; A spus că nu există nici un motiv să se ia în considerare în mod separat ......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... 2 din Convenție, 1 200 EUR (mii de mii două sute de euro) pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit; că suma în cauză va fi convertită în moneda statului restant la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 25 septembrie 2008 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Claudia esterdiek Peer orenzen Modulul Președinte [1] aproximativ 397.11 EUR

CINQUIÈME SECTION

AFFAIRE

USTIMOVA c. UKRAINE

(Requête n

o

24335/03)

ARRÊT

STRASBOURG

25 septembre 2008

DÉFINITIF

25/12/2008

Cet arrêt peut subir des retouches de forme.

En l’affaire Ustimova c. Ukraine,

La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant en une chambre composée de

:

Peer Lorenzen,

président,

Rait Maruste,

Karel Jungwiert,

Volodymyr Butkevych,

Mark Villiger,

Mirjana Lazarova Trajkovska,

Zdravka Kalaydjieva,

juges,

et de Claudia Westerdiek,

greffière de section

,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 2 septembre 2008,

Rend l’arrêt que voici, adopté à cette dernière date

:

PROCÉDURE

1.

A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n

o

24335/03) dirigée contre l’Ukraine et dont une ressortissante de cet État, M

me

Nina Nikiforovna Ustimova («

la requérante

»), a saisi la Cour le 2 juillet 2003 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («

la Convention

»).

2.

Le gouvernement ukrainien («

le Gouvernement

») est représenté par son agent, M. Y. Zaytsev, du Ministère de la Justice.

3.

Le 29 novembre 2006, la Cour a décidé de communiquer au Gouvernement les griefs tirés des articles 6 § 1 et 13 de la Convention, ainsi que de l’article 1 du Protocole n

o

EN FAIT

LES CIRCONSTANCES DE L’ESPÈCE

4.

La requérante est née 1953 et réside à Oleksandriya, la région de Kirovograd.

5.

En 1999 la requérante assigna son ancien employeur, entreprise de transport

ATP-13506,

dont 26,1 % des actions appartiennent à l’État, en vue du recouvrement des arriérées de ses salaires.

6.

Par un jugement du 20 janvier 2000, le tribunal d’Oleksandriya fit droit à la requérante, ordonnant de lui verser un montant de 2

244.21 UAH

[1]

. Ce jugement est exécuté partiellement.

7.

En juin 2001, la requérante entama une procédure en vue de compenser le dommage matériel et moral causé par l’inactivité du service des huissiers d’État du département de justice d’Oleksandriya. Par un jugement du 1 juillet 2002, le tribunal de la ville d’Oleksandriya la débouta. Le jugement fut confirmé en appel et en cassation par des arrêts du 22

janvier 2003 et du 14 octobre 2005 de la Cour d’appel de la région de Kirovograd et de la Cour Suprême.

8.

En août 2002, la requérante entama une nouvelle procédure à l’encontre de l’entreprise de transport

ATP-13506

en vue de compenser le dommage matériel et moral pour la période de retard des payements. Par un jugement du 2 octobre 2003, le tribunal de la ville d’Oleksandriya débouta la requérante se référant à l’autorité de la chose jugée du jugement du 20

janvier 2000. Ce jugement fut confirmé en appel et en cassation par des arrêts du 17 février 2004 et du 8 avril 2005 de la Cour d’appel de la région de Kirovograd et de la Cour Suprême.

9.

Par une lettre du 8 septembre 2003, le procureur adjoint d’Oleksandiya informa la requérante que la suspension de la procédure d’exécution est due au manque de fonds sur les comptes bancaires de l’institut débiteur et à l’impossibilité de vendre aux enchères des biens de celui-ci afin d’honorer ses dettes en l’application de la loi « Sur l’introduction du moratoire sur la vente forcée de la propriété » interdisant la vente de la propriété des compagnies, dont 25 % des actions ou plus appartenaient à l’État.

10.

Le jugement rendu en faveur de la requérante fut complètement exécuté par deux ordres de virement du 3 et 10 septembre 2004.

EN DROIT

I.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DES L’ARTICLES 6 § 1 ET 13 DE LA CONVENTION ET DE L’ARTICLE 1 DU PROTOCOLE N

o

1

11.

La requérante allègue que la non-exécution du jugement rendu en sa faveur s’analyse en une violation de ses droits tels que prévus par les articles 6 § 1 et 13 de la Convention et par l’article 1 du Protocole n

o

1, ainsi libellés

:

Article 6 § 1

«

Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)

».

Article 13

«

Toute personne dont les droits et libertés reconnus dans la (...) Convention ont été violés, a droit à l’octroi d’un recours effectif devant une instance nationale, alors même que la violation aurait été commise par des personnes agissant dans l’exercice de leurs fonctions officielles.

»

Article 1 du Protocole n

o

1

«

Toute personne physique ou morale a droit au respect de ses biens. Nul ne peut être privé de sa propriété que pour cause d’utilité publique et dans les conditions prévues par la loi et les principes généraux du droit international.

Les dispositions précédentes ne portent pas atteinte au droit que possèdent les États de mettre en vigueur les lois qu’ils jugent nécessaires pour réglementer l’usage des biens conformément à l’intérêt général ou pour assurer le paiement des impôts ou d’autres contributions ou des amendes.

»

A.

Sur la recevabilité

12.

La Cour constate que ces griefs ne sont pas manifestement mal fondés au sens de l’article 35 § 3 de la Convention. Elle relève par ailleurs qu’ils ne se heurtent à aucun autre motif d’irrecevabilité. Il convient donc de les déclarer recevables.

B.

Sur le fond

13.

Le Gouvernement fait part des difficultés financières de l’entreprise d’État concernée et insiste sur le fait qu’une procédure de redressement judiciaire avait été engagée et que les prétentions des créanciers étaient traitées dans l’ordre légal de priorité au fur et à mesure de l’alimentation du compte de la société en question. Le Gouvernement soutient que le délai excessif d’exécution était motivé par le souci de ménager un juste équilibre entre divers intérêts en jeu.

14.

En outre, le Gouvernement insiste sur le fait que le jugement rendu en faveur de la requérante fut finalement exécuté intégralement, après la communication de la requête.

15.

La requérante expriment son désaccord.

16.

La Cour observe que le jugement rendu le 20 janvier 2000 demeura inexécuté intégralement jusqu’au 10 septembre 2004, soit quatre ans huit mois environ.

17.

La Cour rappelle qu’elle a traité à maintes reprises des affaires soulevant des questions semblables à celles du cas d’espèce et a conclu à la violation de l’article

6 §

1 de la Convention et de l’article 1 du Protocole

n

o

1 (voir, par exemple, les arrêts

Romashov c. Ukraine

, no

67534/01, § 27, 27 juillet 2004 ;

Voïtenko c.

Ukraine

, no 18966/02, § 35, 29

juin 2004). Après avoir examiné tous les éléments qui lui ont été soumis, la Cour considère que le Gouvernement n’a exposé aucun fait ni argument pouvant mener à une conclusion différente dans le cas présent.

18.

En ce qui concerne l’exécution de l’arrêt après la communication de l’affaire au Gouvernement, la situation semblable fut également examiné par la Cour dans les affaires

Vladimirskiy

c. Ukraine

et

Sharko c. Ukraine

(voir

Vladimirskiy c. Ukraine

, 8 novembre 2005, n

o

2518/03, §§ 18

;

Sharko c. Ukraine

, n

o

72686/01, §§ 40-42, 19 avril 2005), où la Cour conclut à la violation de l’article 1 du Protocole n

o

1 même en condition que le jugement en faveur du requérant sut finalement exécuté.

19.

Partant, il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention et de l’article 1 du Protocole

n

o

1.

20.

Eu égard au constat relatif à l’article 6 § 1 de la Convention et à l’article 1 du Protocole n

o

1, la Cour estime qu’il n’y a pas lieu d’examiner s’il y a eu, en l’espèce, violation de l’article 13 de la Convention (voir, entre autres,

Derkatch et Palek c. Ukraine

, n

os

34297/02 et 39574/02, §

42, 21

décembre 2004).

II.

SUR LES AUTRES VIOLATIONS ALLÉGUÉES

21.

La requérante se plaint également d’une violation des articles 1, 3, 4, 5, 8 et 14 de la Convention, du fait de la non-exécution prolongée du jugement rendu à sa faveur.

22.

Compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, et dans la mesure où elle est compétente pour connaître des allégations formulées, la Cour n’a relevé aucune apparence de violation des droits et libertés garantis par la Convention. Il s’ensuit que cette partie de la requête est manifestement mal fondée et doit être rejetée en application de l’article

35

§§ 3 et 4 de la Convention.

III.

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

23.

Aux termes de l

’

article 41 de la Convention,

«

Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable.

»

A.

Dommage

24.

La requérante réclame 343 EUR au titre du dommage matériel et 15

000 EUR au titre du préjudice moral qu’elle aurait subi.

25.

Le Gouvernement conteste ses prétentions.

26.

La Cour n’aperçoit pas de lien de causalité entre les violations constatées et le dommage matériel allégué et rejette cette demande. En revanche, elle considère qu’il y a lieu d’octroyer à la requérante 1

200 EUR au titre du préjudice moral.

B.

Frais et dépens

27.

La requérante ne formule aucune demande à ce titre.

28.

Dès lors, la Cour estime qu’il n’y a pas lieu d’octroyer de somme au titre des frais et dépens.

C.

Intérêts moratoires

29.

La Cour juge approprié de baser le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.

PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ,

1.

Déclare

la requête recevable quant aux griefs tirés des articles 6 § 1 et 13 de la Convention, et l’article 1 du Protocole n

o

1 et irrecevables pour le surplus

;

2.

Dit

qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention

;

3.

Dit

qu’il y a eu violation de l’article 1 du Protocole n

o

1 ;

4.

Dit

qu’il n’y a pas lieu d’examiner séparément le grief tiré de l’article 13 de la Convention

;

5.

Dit

a)

que l

’

État défendeur doit verser à la requérante, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif conformément à l’article

44

§

2 de la Convention, 1 200 EUR (mille deux cents euros) pour dommage moral, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt;

b)

que le montant en question sera à convertir dans la monnaie de l’État défendeur au taux applicable à la date du règlement

;

c)

qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ce montant sera à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage

;

6.

Rejette

la demande de satisfaction équitable pour le surplus.

Fait en français, puis communiqué par écrit le

25 septembre 2008 en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.

Claudia

W

esterdiek

Peer

L

orenzen

Greffière

Président

[1]

.

397.11 euros environ