ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 162/2014

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 891 din data de 17 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 26796/3/2012 s-a dispus în baza art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. i) C. proc. pen. încetarea procesului penal pornit față de inculpatul B.P. sub aspectul infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen. constatând retragerea mărturiei mincinoase în termenul prev. de art. 260 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 192 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul B.P. la plata sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit față de inculpatul S.D. sub aspectul infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constatând decesul inculpatului. În baza art. 14, 15 și 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 - 999 C. civ. cu referire la art. 103 din Legea nr. 71/2011 s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală și a obligat în consecință partea responsabilă civilmente SC M.I.S.

SRL în solidar cu succesorul acceptant S.I.M., acesta din urmă în limitele activului succesoral conform art. 1114 din Noul C. civ., la plata sumei de 4.397.233 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat. Conform art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. a fost menținută măsura sechestrului asigurător dispusă inițial prin ordonanța din 04 februarie 2011 dată în Dosarul nr. 61/P/2010 asupra imobilului (teren și construcție) situat în București, sector 5, precum și asupra imobilului (teren și construcție) situat în comuna B., județul Teleorman.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial București la data de 04 iulie 2012 în Dosarul nr. 61/P/2010 s-au dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților S.D., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și B.P., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.; scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului S.D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de spălare a banilor prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul laturii obiective; neînceperea urmăririi penale față de S.E. sub aspectul infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât fapta nu a fost săvârșită de acesta; neînceperea urmăririi penale față de B.M. sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 26 C. pen.

rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2). C. pen., respectiv art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât faptele respective nu există în materialitatea lor; neînceperea urmăririi penale față de B.P. sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2). C. pen., respectiv art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub raport subiectiv; disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea față de S.D., pentru continuarea cercetărilor față de acesta sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005.

Instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului S.D. că în perioada iunie 2008 - septembrie 2009, în executarea aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de persoană împuternicită cu administrarea SC M.I.S. SRL București, în scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, a înregistrat în evidența fiscală a societății menționate, cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, evidențiind în actele contabile un număr de 30 de facturi fiscale fictive privind achiziția de feroaliaje emise de SC I.M.O. SRL Focșani, societate controlată în fapt tot de către inculpat, provocând astfel bugetului de stat un prejudiciu în valoare de 4.122.700 RON (echivalent 1.020.470 euro), reprezentând impozit pe profit și TVA aferent cheltuielilor înregistrate în contabilitate, care au la bază documente fictive.

Tot în sarcina inculpatului S.D. s-a reținut că în intervalul 2008-2009, în exercitarea aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de administrator de fapt al SC I.M.O. SRL Focșani nu a depus raportările financiare și fiscale reglementate de dispozițiile legale în vigoare, ascunzând astfel sursa taxabilă, nedeclarând astfel operațiunile de încasări, aferente livrărilor de feroaliaje efectuate de SC I.M.O. SRL Focșani către societățile comerciale SC E.I.I. SRL, respectiv SC S. SA, prejudiciind astfel bugetul de stat cu suma de 179.661,11 RON, constând în cuantumul TVA colectat înscris pe facturile de livrare emise către societățile menționate mai sus. În sarcina inculpatului B.P.

s-a reținut că, fiind audiat la data de 07 februarie 2011, în calitate de martor, în cauza penală nr. 61/P/2010, instrumentată de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial București, a făcut afirmații mincinoase în legătură cu activitatea desfășurată în calitate de împuternicit pe contul bancar deschis de SC I.M.O. SRL Focșani la Banca R. - Sucursala București, (raportat la persoana reală din dispoziția căreia a efectuat operațiunile de plăți și retrageri de numerar din contul acestei societăți, precum și destinația reală a sumelor de bani astfel retrase), respectiv la legăturile sale cu inculpatul S.D. și cu martorul Ț.C.M., aspecte esențiale în cauza penală respectivă, asupra cărora acesta a fost întrebat.

Situația de fapt a fost reținută în actul de sesizare a instanței pe baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv adresa din 22 octombrie 2009 a Gărzii Financiare - Secția Dâmbovița, nota de constatare din 22 octombrie 2009 a Gărzii Financiare - Secția Dâmbovița, procesul-verbal de constatare a efectuării unor acte premergătoare, proces-verbal de recunoaștere din planșa foto a inculpatului S.D. de către martorul Ț.C.M., depozițiile martorului Ț.C.M., raport de constatare tehnico-științifică financiar contabilă, depozițiile martorilor M.M., G.S.M., V.A., Ș.E.C., N.A.M., Ț.A.M., Ț.A., Ț.G., contract de prestări servicii contabilitate între SC M.I.S. SRL și SC E.P.

SRL, raport de expertiză contabilă din 15 martie 2011 și opinia separată a expertului parte, adresa Agenției Naționale de Administrare Fiscală privind constituirea de parte civilă în cauză, raport de expertiză criminalistică grafoscopică, documente ale Centrului de Pregătire pentru Personalul din Industrie - Sucursala București privitoare la operațiunea de compensare intervenită între SC M.I.S. SRL și SC I.M.O. SRL, contract de vânzare-cumpărare din 01 iunie 2008 dintre SC M.I.S. SRL și SC I.M.O. SRL, facturi fiscale emise de SC I.M.O. SRL către SC M.I.S. SRL și SC E.I.I. SRL, sesizarea Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, adrese Banca R. SA și copii ale dosarelor bancare aparținând SC M.I.S.

SRL și SC I.M.O. SRL, precum și extrasele de cont aparținând acestora. Procesele-verbale de percheziție domiciliară, adresa și procura notarială din 05 iunie 2008 dată de martorul Ț.C.M. la B.N.P. S.N., documente din Dosarul nr. 686/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, adresa Agenției Naționale de Administrare Fiscală din 21 iulie 2010 privind comunicare situației conturilor către SC M.I.S. SRL și SC I.M.O. SRL, adresa Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Vrancea și copie dosar Oficiul Național al Registrului Comerțului - SC I.M.O. SRL, solicitare către I.P.J. Giurgiu - Poliția Orașului Mihăilești și copie Dosar nr. 354/P/2009 privind plângerea formulată de SC M.I.S.

SRL prin intermediul inculpatului B.P. privind sustragerea documentelor contabile aparținând SC M.I.S. SRL, procuri notariale de împuternicire a inculpatului S.D. de administrare a SC M.I.S. SRL, copie dosar de la Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București aparținând SC M.I.S. SRL, corespondență cu Garda Financiară și Agenția Națională de Administrare Fiscală pentru identificarea clienților SC I.M.O. SRL, corespondență cu Agenția Națională de Administrare Fiscală privitoare la raportările financiare depuse de SC I.M.O. SRL, respectiv SC M.I.S. SRL, plic conținând carnetul de muncă aparținând inculpatului S.D. emis de SC O.I. SRL Alexandria, proces-verbal privind primirea de la martorul Ș.E.C.

a unei copii a avizului de însoțire a mărfii din 01 februarie 2011 emis de SC E.I.I. SRL către SC I.M.O. SRL, precum și doi suporți optici tip CD prin care sunt stocate imaginile înregistrate de camerele de supraveghere din depozitul SC E.I.I. SRL, aviz de însoțire a mărfii, în original, din 01 februarie 2011, ridicat cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate în cauză; adresă Garda Financiară Dâmbovița, declarații informative și dosar bancar SC M.I.S. SRL, situație facturi emise de SC I.M.O. SRL către SC E.I.I. SRL și SC S. SA București, documente A.N.A.F. Focșani referitoare la SC I.M.O. SRL, dosarele bancare ale SC I.M.O. SRL și SC M.I.S. SRL, situația stocurilor și documente contabile ale SC M.I.S.

SRL, documente de evidență contabilă aferente perioadei 2008-2009 aparținând SC M.I.S. SRL, documente de evidență contabilă ale SC M.I.S. SRL pentru perioada ianuarie - decembrie 2009, documente de evidență contabilă ale SC M.I.S. SRL pentru perioada ianuarie - decembrie 2008 și cele 26 de registre cu evidența intrărilor și ieșirilor autovehiculelor în/din incinta SC E.M. SA București. La termenul de judecată din data de 09 august 2012 inculpatul S.D. s-a prezentat personal în fața instanței de judecată, solicitând acordarea unui nou termen de judecată pentru pregătirea apărării. Din extrasul din registrul de decese pentru uz oficial comunicat de Consiliul Local Tulcea - Serviciul Public Comunitar Local de Evidența Persoanelor, Biroul de Stare Civilă a rezultat că inculpatul S.D.

a încetat din viață la data de 09 august 2012 în județul Tulcea (extras din registrul de decese). În consecință, sub aspectul laturii penale, în baza art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. urmează a înceta procesul penal pornit față de inculpatul S.D. sub aspectul infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constatând decesul inculpatului. Cu referire la inculpatul B.P., instanța a procedat la audierea acestuia la termenul din data de 01 octombrie 2012, inculpatul revenind asupra declarațiilor necorespunzătoare adevărului pe care Ie-a dat în cursul urmăririi penale.

Conform declarației date în fața instanței de judecată, inculpatul B.P. și-a retras integral declarațiile conform cu care sumele de bani nu le-ar fi retras și remis inculpatului S.D. „În realitate toate operațiunile pe care le-am efectuat le-am efectuat din dispoziția acestuia și în beneficiul acestuia. Acesta a precizat că în realitate autoturismul pe care lucrez nu a fost spart în comuna Mihăilești și nici nu a fost sustrasă din interior o geantă cu documente, însă am reclamat o astfel de faptă organelor de poliție la solicitarea defunctului S.D. Nu știu pentru ce era necesară depunerea unei asemenea reclamații. L-am cunoscut pe S.D. încă din copilărie, însă nu am avut vreo calitate în vreuna din firmele acestuia.

Știu cine este Ț.C.M., m-am întâlnit cu acesta atunci când Ț.C.M. mi-a făcut procura de împuternicire pe firma SC I.M.O. SRL la propunerea lui S.D. Cred că era un asociat al acestuia. (...) Afirmațiile necorespunzătoare adevărului, conform cărora m-aș fi întâlnit cu martorul Ț.C.M. și i-aș fi dat acestuia mai multe sume de bani le-am dat ca urmare a faptului că eram angajat al unei firme - SC O. SRL, controlată de S.D. (...) Nu am primit nicio sumă de bani de la defunctul S.D., ca urmare a declarațiilor mincinoase făcute în favoarea acestuia. Atunci când mi-a făcut procura în calitate de împuternicit al firmei l-am întrebat pe S.D. dacă nu cumva voi avea probleme, iar acesta m-a asigurat că totul este în regulă.” Poziția procesuală adoptată de inculpatul B.P.

în fața instanței de judecată a fost confirmată prin declarațiile martorului Ț.C.M., acesta susținând în mod constant, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată faptul că în cursul anului 2008 l-a cunoscut pe numitul A. în Galați și s-a deplasat împreună cu acesta la București, fără a avea idee despre existența planului infracțional. Aici i-a dat lui A. buletinul pentru a face o copie, dar nu știe pentru care motiv. Ulterior a fost pus de S.D. să semnez mai multe coli albe, însă nu știe pentru ce anume a fost pus să facă acest lucru. La un interval semnificat de timp, respectiv în anul 2009, a fost contactat de un lichidator judiciar care i-a comunicat că are calitatea de administrator într-o firmă.

În realitate nu a înființat niciodată o firmă, având doar a 8 clase. În continuare acesta a susținut că nu-l cunoaște pe B.P., doar în cursul urmăririi penale i s-a arătat o fotografie cu acesta, recunoscându-l pe cel care avea calitatea de conducător auto care a venit împreună cu D.F., atunci când a fost transportat cu mașina. Aceasta vede că este posibil să fie semnătura sa pe facturile fiscale care i-au fost prezentate, însă el nu a semnat decât coli albe”. Prin urmare, depozițiile martorului Ț.C.M. au demonstrat că poziția adoptată de inculpatul B.P. în fața instanței este cea care corespunde realității, persoana reală din dispoziția căreia inculpatul a efectuat operațiuni de plăți și retrageri de numerar din contul SC I.M.O.

SRL fiind defunctul S.D., aspect care a rezultat din cercetările efectuate în cursul urmăririi penale. Astfel, din cercetările efectuate a rezultat că inculpatul B.P., persoană teoretic împuternicită de martorul Ț.C.M., în calitate de reprezentant al firmei SC I.M.O. SRL pentru deschiderea contului bancar și derularea operațiunilor financiar bancare, este o persoană aflată sub conducerea și controlul defunctului S.D. Conform actelor existente la dosarul de urmărire penală a rezultat că prin procura autentificată notarial în 05 iunie 2008 la B.N.P. S.N. din orașul Bragadiru, județul Ilfov, martorul Ț.C.M. l-ar fi împuternicit pe inculpatul B.P. să deschidă în numele SC I.M.O. SRL Focșani un cont bancar operațional RON sau valută la Banca R. - Sucursala București, în vederea depunerii și ridicării oricăror sume de bani, având drept semnătură unică în relația cu această bancă.

Conform acestei împuterniciri, inculpatul B.P. putea efectua orice operațiuni bancare, lichida și închide contul bancar, având totodată și drept de semnătură unică pentru orice fel de documente bancare. Din interpretarea coroborată a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale a rezultat că martorul Ț.C.M. a semnat această procură, fiind dirijat de defunctul S.D., astfel încât prin intermediul inculpatului B.P., S.D. a controlat toate operațiunile financiare derulate prin contul bancar al SC I.M.O. SRL Focșani. Contrar celor susținute de inculpatul B.P. în cursul urmăririi penale, martorul Ț.C.M. nu a cunoscut și nu a discutat niciodată cu o persoană cu numele B.P. Conform celor susținute de martor în cursul urmăririi penale: „prezentându-mi-se procura autentificată notarial în 05 iunie 2008 de către B.N.P.

S.N., precizez că scrisul și semnătura date la rubrica - semnătură mandant - îmi aparțin, eu semnând probabil acest înscris cu ocazia deplasării efectuate împreună cu S.D. la sediul Biroului Notarial Public din orașul Bragadiru, județul Ilfov. Depozițiile martorului Ț.C.M. au fost confirmate și prin concluziile raportului de expertiză criminalistică din 19 mai 2011, unde s-a reținut că semnătura de la poziția „furnizor” de pe contractul de vânzare-cumpărare înregistrat în 01 iunie 2008 a fost executată de Ț.C.M. Conform celor precizate anterior, în mod repetat martorul Ț.C.M. a precizat că la întâlnirea din luna mai 2008, la cererea inculpatului S.D. a semnat mai multe coli albe, de ordinul zecilor, pe care i Ie-a dat defunctului S.D.

Spre deosebire de situația facturilor fiscale emise de SC I.M.O. SRL Focșani, având în vedere poziția semnăturii de la rubrica - furnizor - în cauză, textul contractului din 01 iunie 2008 nu a putut fi supus expertizării criminalistice pentru a se stabili dacă semnătura a fost executată anterior imprimării textului respectiv. Acest aspect a rezultat din coroborarea datei încheierii contractului - 01 iunie 2008 cu celelalte înscrisuri existente în dosar. Astfel, SC I.M.O. SRL Focșani are ca număr de înregistrare în Registrul Comerțului X și ca număr de cont bancar Y. Din analiza dosarului constitutiv al SC I.M.O. SRL Focșani comunicat de Oficiul Registrului Comerțului Vrancea, cât și dosarul bancar al aceleiași firme transmis de Banca R. SA a rezultat că certificatul de înregistrare al SC I.M.O.

SRL Focșani a fost eliberat la data de 02 iunie 2008, iar cererea de deschidere a contului bancar la Banca R. - Sucursala București a fost formulată de inculpatul B.P. la data de 06 iunie 2008 în baza unei procuri autentificate la data de 05 iunie 2008. Cum aceste date au fost ulterioare încheierii contractului din 01 iunie 2008 a rezultat că textul acestui contract a fost imprimat la un moment ulterior, deoarece la data de 01 iunie 2008, SC I.M.O. SRL Focșani nu deținerea documentul oficial ce atesta înființarea sa din punct de vedere legal și nici nu avea deschis vreun cont la vreo unitate bancară. Au fost astfel confirmate susținerile martorului Ț.C.M., în sensul că folosind o filă de hârtie forma A4, semnată în alb, inculpatul S.D.

a imprimat ulterior textul contractului de vânzare-cumpărare, necorelând însă data încheierii acestuia cu datele ce au atestat eliberarea certificatului de înregistrare și atribuirea unui cont bancar firmei SC I.M.O. SRL Focșani, fiind astfel creată aparența semnării și acestui înscris de către martorul Ț.C.M. Mijloacele de probă au demonstrat că sumele de bani plătite prin bancă de către SC M.I.S. SRL către SC I.M.O. SRL Focșani, pentru feroaliaje livrate au fost ridicate în numerar de către inculpatul B.P. și predate defunctului S.D. Conform raportului de expertiză contabilă din 15 martie 2011, achizițiile înregistrate în baza facturilor emise de SC I.M.O. SRL Focșani, în sumă totală de 14.350.371,51 RON au fost achitate de SC M.I.S.

SRL, după cum urmează: - suma de 9.247.695 RON cu ordin de plată prin bancă, prin mai multe operațiuni, din care suma de 8.620.077,27 RON a fost retrasă în numerar, prin mai multe operațiuni în ziua încasării, cu specificațiile: „achiziții materiale persoane fizice” sau „achiziții materiale refolosibile persoane fizice”; - suma de 3.212.753,67 RON prin compensare; - suma de 1.889.921,84 RON a rămas neachitată. Probatoriul administrat în cauză a demonstrat că unica persoană care ridica sume de bani în numerar din contul bancar al SC I.M.O. SRL Focșani și a dispus totodată efectuarea în numele acestei firme a operațiunilor de plată către furnizorul G. GMBH Dusseldorf și către furnizorul intern SC D.T.

SRL, a fost inculpatul B.P. Conform raportului de constatare efectuat în cauză și din analiza extraselor de cont bancar aflate la dosar a rezultat că inculpatul B.P. a ridicat în numerar, ca unic împuternicit pe contul curent al SC I.M.O. SRL Focșani, suma totală de 9.636.247 RON, cu explicația „achiziții materiale de la persoane fizice”. Fiind audiat în calitate de martor în cursul urmăririi penale, inculpatul B.P. a declarat că s-a întâlnit cu Ț.C.M. în București în urma lecturării unui anunț prin Internet, anunț prin care firma SC I.M.O. SRL Focșani a adus la cunoștința celor interesați că dorește să angajeze o persoană pentru a efectua operațiuni bancare. Conform celor declarate inițial în cursul urmăririi penale, acesta a luat legătura cu titularul anunțului la un număr care era menționat în anunț.

Spunându-i că este interesat de oferta respectivă stabilind o întâlnire în București, la o terasă situată în apropierea magazinului U. Înainte de întâlnire acesta l-a întrebat pe respectivul cum îl pot identifica, iar acesta i-a răspuns că este tuns scurt și că are un tatuaj pe gât. Respectiva persoană i-a spus că se numește M. și prin telefon au stabilit ora de întâlnire, la o pizzerie situată de la magazinul U. spre Tribunalul București, la parter. La această terasă s-a întâlnit cu respectiva persoană care s-a recomandat M. și cu privire la care a afirmat că era Ț.C.M., iar acesta l-a întrebat dacă este dispus să lucreze pentru el. Din discuția purtată cu acesta a aflat că trebuie să facă operațiuni bancare, respectiv să retragă sume de bani din contul societății.

În continuare acesta arată că Ț.C.M. l-a împuternicit să deschidă un cont în numele SC I.M.O. SRL Focșani la Banca R. - Sucursala București, să depună specimen de semnătură și să efectueze operațiuni în RON și valută pe aceste conturi, respectiv să efectuez plăți, retrageri, etc. (...) La cerea lui Ț.C.M., cu ocazia acestei întâlnirii s-au deplasat în localitatea Bragadiru, județul Ilfov, cu un taxi, la Biroul Notarului Public „S.N.”, iar Ț.C.M. l-a împuternicit prin procura autentificată în 05 iunie 2008 să deschid în numele SC I.M.O. SRL Focșani, cont la Banca R. - Sucursala București. Imediat ce i-a fost eliberată procura pe care a menționat-o mai sus, împreună cu Ț.C.M. s-au deplasat la Banca R. - Sucursala București, unde își amintește că a semnat un formular cu specimen de semnătură pentru deschiderea contului.

După ce a semnat la bancă formularul cu specimen de semnătură, a stabilit cu Ț.C.M. ca acesta să-l contacteze și să înceapă să retragă sume de bani pentru acesta. Tot Ț.C.M. a plătit la bancă și costurile ocazionate de deschiderea contului. (...) Acesta nu a mai reținut exact perioada, dar crede că este mai mare de 6 luni de la deschiderea contului, la cererea lui Ț.C.M. s-a deplasat la Banca R. - Sucursala București și în numele SC I.M.O. SRL a retras sumele de bani indicate de Ț.C.M. pe care i le-a înmânat pe bază de proces-verbal așa cum a menționat mai sus. Conform celor deja expuse în considerentele ce preced, în mod constant, martorul Ț.C.M. a negat faptul că s-ar fi întâlnit și ar fi discutat cu inculpatul B.P., precum și faptul că ar fi primit de la acesta sume de bani.

De asemenea, din analiza comparativă a mișcărilor înregistrate în conturile bancare ale firmelor SC I.M.O. SRL Focșani și SC M.I.S. SRL a rezultat că, în două rânduri, retragerile în numerar efectuate de inculpatul B.P. corespund exact cu depunerile în numerar efectuate de inculpatul S.D. Din analiza mișcărilor cu sume în numerar a reieșit că o parte din banii retrași din contul SC I.M.O. SRL Focșani a fost reintrodusă în circuitul economic de către defunctul S.D., prin depunerea lor în contul SC M.I.S. SRL. Mecanismul de prejudiciere a bugetului de stat presupunea, deci ca sumele de bani retrase în numerar de inculpatul B.P. din contul SC I.M.O. SRL Focșani să aibă același destinatar, și anume defunctul S.D., acesta urmărind de fapt prin operațiunile de plată efectuate către furnizorul SC I.M.O.

SRL de către beneficiarul SC M.I.S. SRL să creeze doar aparența realității livrărilor de feroaliaje de către firma furnizoare, sumele de bani respective reîntorcându-se însă la defunctul S.D., prin intermediul angajatului său - inculpatul B.P. Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că prin adresa din 22 mai 2012, Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4.397.233 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat. Față de prejudiciul reținut prin raportul de expertiză contabilă, prin ordonanța procurorului operativ din data de 04 februarie 2011 s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra imobilului (teren și construcție) situat în Municipiul București, sector 5, precum și asupra imobilului (teren și construcție) situat în comuna B., județul Teleorman, imobile aflate la momentul comiterii faptelor, în proprietatea defunctului S.D.

Prin adresa din 14 august 2012, Agenția Națională de Administrare Fiscală a arătat că solicită obligarea inculpaților în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata sumei de 4.397.233 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, precum și la plata obligațiilor fiscale accesorii. În referire la obligațiile fiscale accesorii, s-a mai arătat de partea civilă, că cotele care se aplică sumei de bază ce reprezintă prejudiciul, sunt modificate prin Legea bugetului. În consecință, s-a mai arătat în precizările scrise, chiar dacă Agenția Națională de Administrare Fiscală ar putea să precizeze cuantumul acestora, suma ar trebui modificată în următoarea zi. Examinând actele și lucrările dosarului prin referire la poziția părții civile, instanța a reținut că potrivit art. 15 C. proc.

pen. „persoana vătămată se poate constitui parte civilă în contra învinuitului sau inculpatului și persoanei responsabile civilmente”. În condițiile în care numai inculpatul decedat S.D. a fost trimis în judecată sub aspectul infracțiunilor de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., calitatea Agenției Naționale de Administrare Fiscală de parte vătămată s-a putut reține doar față de fapte comise de acest inculpat, în sensul că doar faptele ilicite reținute în sarcina acestuia au fost în măsură să prejudicieze bugetul de stat consolidat, nu și faptele inculpatului B.P., în sarcina acestuia fiind reținută o infracțiune contra înfăptuirii justiției, respectiv infracțiunea de mărturie mincinoasă, aspect față de care nu s-a putut reține că Agenția Națională de Administrare Fiscală ar avea calitatea de parte vătămată. Prin urmare singura persoană care poate fi obligată la repararea prejudiciului cauzat bugetului de stat prin activitatea ilicită a inculpatului decedat S.D.

este succesorul acceptant al moștenirii acestuia respectiv S.I.M., acesta urmând a răspunde în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.I.S. SRL, însă în limita activului succesoral. Noutatea majoră adusă de Legea nr. 287/2009 (Noul C. civ.) în materia dreptului de opțiune succesorală este atribuirea efectelor specifice acceptării sub beneficiu de inventar, din reglementarea anterioară, acceptării moștenirii. Prin urmare, acceptarea moștenirii generează următoarele efecte specifice: Separația de patrimonii, în cazul acceptării moștenirii, patrimoniul succesoral rămânând separat de patrimoniul personal al moștenitorului. În temeiul dispozițiilor art. 1114 alin. (2) din Noul C. civ. operează o separație de patrimonii, ca o excepție pe care o comportă principiul unicității patrimoniului.

Ca urmare a separației de patrimonii, datoriile sau creanțele moștenitorului acceptant față de defunct nu se sting prin confuziune, succesibilul este considerat terț, în raport cu patrimoniul succesoral, astfel încât poate deveni adjudecatar al unor bunuri succesorale scoase la licitație, iar din prețul obținut ca urmare a vânzării bunurilor succesorale, vor fi satisfăcute cu preferință creanțele creditorilor succesorali și ale legatarilor, în timp ce creanțele creditorilor personali ai moștenitorului vor fi satisfăcute numai din restul rămas după lichidarea pasivului moștenirii. Răspunderea moștenitorului pentru pasivul moștenirii numai în limita activului succesoral. Bunurile intrate în patrimoniul succesoral, după deschiderea moștenirii, prin efectul subrogației, pot fi afectate stingerii datoriilor și sarcinilor.

Ca efect specific acceptării moștenirii, moștenitorii legali și legatarii universali și cu titlu universal răspund pentru datoriile și sarcinile moștenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, proporțional cu cota fiecăruia. Potrivit art. 22 C. proc. fisc.

„prin obligații fiscale, în sensul prezentului cod, se înțelege: a) obligația de a declara bunurile și veniturile impozabile sau, după caz, impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat; b) obligația de a calcula și de a înregistra în evidențele contabile și fiscale impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat; c) obligația de a plăti la termenele legale impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat; d) obligația de a plăti dobânzi, penalități de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, aferente impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligații de plată accesorii; e) obligația de a calcula, de a reține și de a înregistra în evidențele contabile și de plată, la termenele legale, impozitele și contribuțiile care se realizează prin stopaj la sursă; f) orice alte obligații care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, în aplicarea legilor fiscale.

Conform art. 29 alin. (1) C. proc. fisc.: „drepturile și obligațiile din raportul juridic fiscal trec asupra succesorilor debitorului în condițiile dreptului comun”. În concluzie răspunderea succesorului acceptant S.I.M., acesta fiind singurul care a acceptat succesiunea, va fi angajată în condițiile dreptului comun, deci în temeiul dispozițiilor prevăzute de legea civilă, respectiv Noul C. civ. În ceea ce privește obligarea moștenitorului acceptant la plata obligațiilor fiscale accesorii, instanța a reținut că, deși C. proc. fisc. reglementează expres obligațiile de plată accesorii, acestea reprezintă sume datorate de contribuabil, cu titlu de sancțiune pentru neexecutarea la scadență a obligației fiscale.

În mod normal, pentru stabilirea cu exactitate a acestor creanțe este necesară stabilirea celor două momente - scadența obligației fiscale și stingerea obligației fiscale. În condițiile în care contribuabilul căruia i se putea imputa neexecutarea culpabilă a obligației fiscale a decedat, iar răspunderea moștenitorului acceptant operează numai în limita activului succesoral, obligarea acestuia din urmă și la plata obligațiilor fiscale accesorii, într-un cuantum care nu poate fi determinat cu certitudine la momentul constituirii de parte civilă, nu ar reprezenta altceva decât o sancțiune pentru comportamentul culpabil al autorului, modul de calcul al obligațiilor fiscale accesorii putând depăși valoarea activului succesoral.

Recunoașterea în favoarea părții civile a unei creanțe al cărei cuantum nu poate fi determinat nici măcar orientativ la acest moment contravine dispozițiilor Noului C. civ. în materie succesorală potrivit cărora răspunderea succesorului acceptant operează în limita activului succesoral, deoarece practic nu se poate determina întinderea răspunderii cât timp activul succesoral este determinat, dar nu se poate cunoaște cuantumul creanței părții civile. Față de toate aceste considerente, în baza art. 14, 15 și 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 - 999 C. civ. cu referire la art. 103 din Legea nr. 71/2011 instanța a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală și a fost obligată în consecință partea responsabilă civilmente SC M.I.S.

SRL în solidar cu succesorul acceptant S.M.L., acesta din urmă în limitele activului succesoral conform art. 1114 din Noul C. civ., la plata sumei de 4.397.233 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat. Împotriva acestei sentinței penale a declarat apel partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, pentru nelegalitate și netemeinicie, învederând că prima instanță nu a făcut aplicarea legislației fiscale, potrivit căreia succesorul acceptant S.I.M. și părțile responsabile civilmente aveau obligația de a acoperi prejudiciul cauzat Statului Român de 4.397.233 RON, plus obligațiile fiscale aferente acesteia (majorări, penalități și dobânzi). În acest sens, a arătat că, prin cererea de constituire ca parte civilă, s-a solicitat și instituirea sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și părții responsabile civilmente.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 88/A din 22 martie 2013 a respins, ca nefondat, apelul părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală București împotriva sentinței penale nr. 891 din 17 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală. Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 RON pentru intimatul inculpat B.P. a fost suportat din fondul Ministerul Justiției. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele: În cauză s-au administrat toate probele necesare aflării adevărului, în baza căreia s-au reținut corect starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpaților. Sub aspectul laturii penale, s-a reținut că inculpatul S.D.

a încetat din viață la data de 09 august 2012, astfel încât prima instanță a dispus încetarea procesului penal, în baza art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. Instanța de apel a reținut că în condițiile în care autorul a decedat, iar succesorul nu poate răspunde decât în limita activului succesoral, acesta din urmă nu poate fi obligat la plata obligațiilor accesorii, deoarece acestea nu pot fi determinate la acest moment, iar în fond aceste obligații accesorii pot depăși activul succesoral. S-a mai reținut că pentru cel de-al doilea inculpat B.P. s-a dispus încetarea procesului penal în baza art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. i) 1 C. proc.

pen., pe motiv că și-a retras mărturia mincinoasă, în temeiul prevăzut de art. 260 alin. (2) C. pen. Împotriva acestei din urmă decizii, în termenul legal prevăzut de art. 385 3 C. proc. pen. a declarat recurs partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală București. Apărătorul desemnat din oficiu a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, apreciind că decizia atacată este legală și temeinică. În memoriul depus la dosar, conținând motivele de recurs detaliate în scris, partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea în parte a sentinței penale, reținând cauza spre rejudecare pentru următoarele motive: Prin constituirea de parte civilă, Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat obligarea inculpaților în solidar cu partea responsabila civilmente SC M.I.S.

SRL la plata sumei de 4.397.233 RON reprezentând prejudiciul cauzat Statului Roman, precum și la plata obligațiilor fiscale aferente acesteia din ziua în care plata a devenit scadentă și până la executarea integrală a plății la care se adăugau obligațiile fiscale accesorii. Prin aceeași cerere, s-a solicitat instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților și părților responsabile civilmente, în temeiul art. 163 C. proc. pen. Instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de către Statul Român împotriva inculpaților și a părții responsabile civilmente, omițând să-i oblige și la plata obligațiilor fiscale accesorii debitului principal, parte a aceleiași pagube produse prin infracțiune.

Prin apelul declarat împotriva sentinței penale nr. 891 din 17 decembrie 2012, partea civilă a criticat soluția, arătând că în mod greșit, la pronunțarea hotărârii instanța de fond nu a avut în vedere și nu a aplicat legislația fiscală. Prin decizia recurată nr. 88 din 22 martie 2013, Curtea de Apel București a considerat că apelul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală este nefondat și a menținut dispozițiile instanței de fond. 1. Partea civilă critică decizia penala întrucât nu este de acord cu motivarea instanței de apel potrivit căreia „succesorul nu poate răspunde decât în limita activului succesoral, acesta din urmă nu poate fi obligat la plata obligațiilor accesorii, deoarece acestea nu pot fi determinate la acest moment, iar în fond acestea pot depăși activul succesoral”.

S-a arătat că în cauză, ca urmare a decesului inculpatului S.D. s-a dispus, corect, în temeiul art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetarea procesului penal față de acesta pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată. Ca urmare a acestui fapt și în condițiile în care la data decesului fusese pusă în mișcare acțiunea civilă în cadrul procesului penal, potrivit art. 21 C. proc. pen., a fost introdus în cauză succesorul inculpatului, care a acceptat moștenirea (atât activul, cât și pasivul succesoral). S-a arătat că instanța de apel a reținut, în mod greșit, ca succesorul acceptant S.I.M. (succesorul inculpatului decedat S.D.), acceptând moștenirea este chemat să răspundă pentru daunele provocate părții civile prin faptele defunctului numai în limita activului succesoral, fără ca prin hotărârea pronunțată să stabilească întregul prejudiciu cauzat Statului Român.

S-a apreciat ca în cazul în care instanța de apel a hotărât că moștenitorul beneficiar este obligat să plătească datoriile succesiunii numai până la concurența valorii bunurilor din moștenire, ar trebui să existe un inventar al bunurilor succesorale, astfel încât să fie cunoscută valoarea exactă și să poată fi acoperit și pasivul succesoral preluat odată cu acceptarea moștenirii. Astfel, a învederat instanței de recurs că hotărârea pronunțată de instanțele penale constituie titlu de creanță în baza căruia Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin organele sale subordonate, va putea recupera prejudiciul cauzat bugetului de stat de la succesorii acceptanți. În aceste condiții, hotărârea pronunțată în cauza penală trebuie să stabilească totalitatea prejudiciului care este compus din debit și accesorii.

De asemenea, a învederat faptul că motivarea instanței de apel vizează punerea în executare a hotărârii. Prin urmare, în condițiile în care prejudiciul va fi stabilit de instanța penală în mod corect, ca fiind compus din debit și obligațiile fiscale accesorii, punerea în executare a acestei hotărâri împotriva succesorilor va fi făcută numai în limita activului succesoral în conformitate cu legea civilă. Însă așa cum s-a arătat, titlul de creanță (care în cauză nu poate fi decât hotărârea pronunțată de instanța penală) trebuie să stabilească întregul prejudiciu, inclusiv obligațiile fiscale accesorii.

În caz contrar, dacă urmare a punerii în executare a hotărârii penale, organele fiscale vor constată că activul succesoral depășește debitul pentru care s-a admis constituirea de parte civilă a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, acestea nu vor avea un titlu în baza căruia să execute și obligațiile fiscale accesorii până la concurența valorii totale a activului succesoral. Din interpretarea dispozițiilor art. 21 C. proc. pen., succesorii devin subiecți principali în latura civilă a procesului penal, fiind considerați părți prin succesiune, ei au aceleași prerogative și facultăți procesuale pe care le avea și partea decedată. Chiar dacă succesorii „iau procedura” din momentul introducerii lor în cauză, ei dispun de toate mijloacele de apărare privind soluționarea acțiunii penale pe care le-ar fi avut inculpatul, cu consecințe asupra soluționării acțiunii civile.

Or, în cauză, soluția instanței de fond de obligare a moștenitorilor inculpatului în solidar și cu partea responsabilă civilmente la plata daunelor materiale către partea civilă (soluție menținută și de către instanța de apel) în soluționarea laturii civile a cauzei, s-a limitat doar la a-i obliga la plata debitului cu care Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă, fără însă a acorda și obligațiile fiscale accesorii, care sunt parte integrantă a prejudiciului cauzat bugetului de stat. 2. Partea civilă a criticat sentința pronunțată de către instanța de apel deoarece nu a obligat în solidar inculpații și partea responsabilă civilmente SC M.I.S. SRL și la plata obligațiilor fiscale accesorii debitului principal, parte a aceleiași pagube produse prin infracțiune.

În primul rând s-a învederat că obligațiile fiscale accesorii sunt determinabile, întrucât acestea sunt calculate în conformitate cu legislația fiscală aplicabilă, de la momentul producerii prejudiciului pana la data achitării integrale a debitului și nu trebuie dovedite. Dacă ar fi fost calculate pentru un termen de judecată (de exemplu la fond) la data când hotărârea va rămâne definitivă (poate după un an sau doi ani, sau mai mulți), cuantumul acestora nu va mai fi același, el va fi altul, respectiv mai mare. Trebuie, de asemenea, precizat faptul că după executarea hotărârii de către organele fiscale subordonate Agenției Naționale de Administrare Fiscală, vor fi calculate obligațiile fiscale accesorii.

Având în vedere prevederile legale conform cărora luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie pentru repararea pagubei produsă prin infracțiune, s-a considerat că obligațiile fiscale accesorii sunt parte a aceleiași pagube produse prin infracțiune, ca și suma de 4.397.233 RON. S-a mai precizat faptul că după executarea hotărârii de către organele fiscale subordonate Agenției Națională de Administrare Financiară, vor fi calculate obligațiile fiscale accesorii (septembrie 2003 - data la care sumele reprezentând TVA și impozit pe profit au devenit exigibile) până la data achitării integrale a debitului. În final partea civilă a solicitat instanței de recurs să pronunțe o hotărâre prin care să oblige în solidar inculpatul B.P.

și succesorul inculpatului decedat S.D. cu partea responsabilă civilmente SC M.I.S. SRL și la plata obligațiilor fiscale accesorii care se vor calcula în conformitate cu legislația fiscală aplicabilă, din momentul producerii prejudiciului până la data achitării integrale a acestuia. Recursul declarat de partea civilă este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente: Înalta Curte amintește că decizia penală nr. 88/A a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală, la data de 22 marte 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2 din 12 februarie 2013, astfel încât va supune analizei numai acele critici care se circumscriu cazurilor de casare în vigoare, în forma stabilită de Legea nr. 2/2013.

Din expunerea de motive ce stă la baza Legii nr. 2/2013 rezultă că unul din scopurile ce au determinat emiterea acestei legi a fost tocmai transformarea Înaltei Curți de Casație și Justiție într-o Curte de Casație, astfel încât exercitarea controlului judiciar să se realizeze numai asupra chestiunilor de drept. Întrucât criticile referitoare la cuantumul prejudiciului, în noua reglementare, nu pot fi cenzurate de instanța de recurs prin niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 C. proc. pen. rămase în vigoare, Înalta Curte în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală București împotriva deciziei penale nr. 88/A din 22 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezintă onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală București împotriva deciziei penale nr. 88/A din 22 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurenta parte civilă plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.P. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 17 ianuarie 2014.