ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 162/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 162/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față ;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 891 din data de 17

decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul

nr. 26796/3/2012 s-a dispus în baza art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc.

pen. rap. la art. 10 lit. i) C. proc. pen. încetarea procesului penal pornit

față de inculpatul B.P. sub aspectul infracțiunii de mărturie mincinoasă prev.

de art. 260 alin. (1) C. pen. constatând retragerea mărturiei mincinoase în

termenul prev. de art. 260 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 192

alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul B.P. la plata sumei

de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 11 alin.

(1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat

procesul penal pornit față de inculpatul S.D. sub aspectul infracțiunilor de evaziune

fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. art. 9 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constatând decesul inculpatului.

În baza art. 14, 15 și

346 C. proc. pen. rap. la art. 998 - 999 C. civ. cu referire la art. 103 din Legea

nr. 71/2011 s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă Agenția Națională

de Administrare Fiscală și a obligat în consecință partea responsabilă civilmente

SC M.I.S. SRL în solidar cu succesorul acceptant S.I.M., acesta din urmă în limitele

activului succesoral conform art. 1114 din Noul C. civ., la plata sumei de 4.397.233

RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat.

Conform art. 357

alin. (2) lit. c) C. proc. pen. a fost menținută măsura sechestrului asigurător

dispusă inițial prin ordonanța din 04 februarie 2011 dată în Dosarul nr. 61/P/2010

asupra imobilului (teren și construcție) situat în București, sector 5, precum și

asupra imobilului (teren și construcție) situat în comuna B., județul Teleorman.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul întocmit de Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție

- Serviciul Teritorial București la data de 04 iulie 2012 în Dosarul nr. 61/P/2010

s-au dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților

S.D., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală în formă continuată,

prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și B.P., sub aspectul săvârșirii infracțiunii

de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.; scoaterea de sub urmărire

penală a învinuitului S.D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de spălare a banilor

prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul

laturii obiective; neînceperea urmăririi penale față de S.E. sub aspectul infracțiunii

prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât fapta nu a fost săvârșită de acesta; neînceperea

urmăririi penale față de B.M. sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 26 C.

pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea

art. 41 alin. (2). C. pen., respectiv art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1)

lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât

faptele respective nu există în materialitatea lor; neînceperea urmăririi penale

față de B.P. sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9

alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41

alin. (2). C. pen., respectiv art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., nefiind întrunite elementele

constitutive ale acestei infracțiuni sub raport subiectiv; disjungerea cauzei și

declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul

Vrancea față de S.D., pentru continuarea cercetărilor față de acesta sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005.

Instanța de fond a reținut

în sarcina inculpatului S.D. că în perioada iunie 2008 - septembrie 2009, în executarea

aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de persoană împuternicită cu administrarea

SC M.I.S. SRL București, în scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor

fiscale, a înregistrat în evidența fiscală a societății menționate, cheltuieli care

nu au la bază operațiuni reale, evidențiind în actele contabile un număr de 30 de

facturi fiscale fictive privind achiziția de feroaliaje emise de SC I.M.O. SRL Focșani,

societate controlată în fapt tot de către inculpat, provocând astfel bugetului de

stat un prejudiciu în valoare de 4.122.700 RON (echivalent 1.020.470 euro), reprezentând

impozit pe profit și TVA aferent cheltuielilor înregistrate în contabilitate, care

au la bază documente fictive.

Tot în sarcina inculpatului

S.D. s-a reținut că în intervalul 2008-2009, în exercitarea aceleiași rezoluții

infracționale, în calitate de administrator de fapt al SC I.M.O. SRL Focșani nu

a depus raportările financiare și fiscale reglementate de dispozițiile legale în

vigoare, ascunzând astfel sursa taxabilă, nedeclarând astfel operațiunile de încasări,

aferente livrărilor de feroaliaje efectuate de SC I.M.O. SRL Focșani către societățile

comerciale SC E.I.I. SRL, respectiv SC S. SA, prejudiciind astfel bugetul de stat

cu suma de 179.661,11 RON, constând în cuantumul TVA colectat înscris pe facturile

de livrare emise către societățile menționate mai sus.

În sarcina inculpatului

B.P. s-a reținut că, fiind audiat la data de 07 februarie 2011, în calitate de martor,

în cauza penală nr. 61/P/2010, instrumentată de Direcția Națională Anticorupție

- Serviciul Teritorial București, a făcut afirmații mincinoase în legătură cu activitatea

desfășurată în calitate de împuternicit pe contul bancar deschis de SC I.M.O.

SRL Focșani la Banca R. - Sucursala București, (raportat la persoana reală din dispoziția

căreia a efectuat operațiunile de plăți și retrageri de numerar din contul acestei

societăți, precum și destinația reală a sumelor de bani astfel retrase), respectiv

la legăturile sale cu inculpatul S.D. și cu martorul Ț.C.M., aspecte esențiale în

cauza penală respectivă, asupra cărora acesta a fost întrebat.

Situația de fapt a fost

reținută în actul de sesizare a instanței pe baza mijloacelor de probă administrate

în cursul urmăririi penale, respectiv adresa din 22 octombrie 2009 a Gărzii Financiare

- Secția Dâmbovița, nota de constatare din 22 octombrie 2009 a Gărzii Financiare

- Secția Dâmbovița, procesul-verbal de constatare a efectuării unor acte premergătoare,

proces-verbal de recunoaștere din planșa foto a inculpatului S.D. de către martorul

Ț.C.M., depozițiile martorului Ț.C.M., raport de constatare tehnico-științifică

financiar contabilă, depozițiile martorilor M.M., G.S.M., V.A., Ș.E.C., N.A.M.,

Ț.A.M., Ț.A., Ț.G., contract de prestări servicii contabilitate între SC M.I.S.

SRL și SC E.P. SRL, raport de expertiză contabilă din 15 martie 2011 și opinia separată

a expertului parte, adresa Agenției Naționale de Administrare Fiscală privind constituirea

de parte civilă în cauză, raport de expertiză criminalistică grafoscopică, documente

ale Centrului de Pregătire pentru Personalul din Industrie - Sucursala București

privitoare la operațiunea de compensare intervenită între SC M.I.S. SRL și SC

I.M.O. SRL, contract de vânzare-cumpărare din 01 iunie 2008 dintre SC M.I.S. SRL

și SC I.M.O. SRL, facturi fiscale emise de SC I.M.O. SRL către SC M.I.S. SRL și

SC E.I.I. SRL, sesizarea Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării

Banilor, adrese Banca R. SA și copii ale dosarelor bancare aparținând SC M.I.S.

SRL și SC I.M.O. SRL, precum și extrasele de cont aparținând acestora. Procesele-verbale

de percheziție domiciliară, adresa și procura notarială din 05 iunie 2008 dată de

martorul Ț.C.M. la B.N.P. S.N., documente din Dosarul nr. 686/P/2010 al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică, adresa Agenției Naționale de Administrare Fiscală din 21 iulie 2010

privind comunicare situației conturilor către SC M.I.S. SRL și SC I.M.O. SRL, adresa

Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Vrancea și copie dosar Oficiul

Național al Registrului Comerțului - SC I.M.O. SRL, solicitare către I.P.J. Giurgiu

- Poliția Orașului Mihăilești și copie Dosar nr. 354/P/2009 privind plângerea formulată

de SC M.I.S. SRL prin intermediul inculpatului B.P. privind sustragerea documentelor

contabile aparținând SC M.I.S. SRL, procuri notariale de împuternicire a inculpatului

S.D. de administrare a SC M.I.S. SRL, copie dosar de la Oficiului Registrului Comerțului

de pe lângă Tribunalul București aparținând SC M.I.S. SRL, corespondență cu Garda

Financiară și Agenția Națională de Administrare Fiscală pentru identificarea clienților

SC I.M.O. SRL, corespondență cu Agenția Națională de Administrare Fiscală privitoare

la raportările financiare depuse de SC I.M.O. SRL, respectiv SC M.I.S. SRL, plic

conținând carnetul de muncă aparținând inculpatului S.D. emis de SC O.I. SRL Alexandria,

proces-verbal privind primirea de la martorul Ș.E.C. a unei copii a avizului de

însoțire a mărfii din 01 februarie 2011 emis de SC E.I.I. SRL către SC I.M.O.

SRL, precum și doi suporți optici tip CD prin care sunt stocate imaginile înregistrate

de camerele de supraveghere din depozitul SC E.I.I. SRL, aviz de însoțire a mărfii,

în original, din 01 februarie 2011, ridicat cu ocazia perchezițiilor domiciliare

efectuate în cauză; adresă Garda Financiară Dâmbovița, declarații informative și

dosar bancar SC M.I.S. SRL, situație facturi emise de SC I.M.O. SRL către SC E.I.I.

SRL și SC S. SA București, documente A.N.A.F. Focșani referitoare la SC I.M.O.

SRL, dosarele bancare ale SC I.M.O. SRL și SC M.I.S. SRL, situația stocurilor și

documente contabile ale SC M.I.S. SRL, documente de evidență contabilă aferente

perioadei 2008-2009 aparținând SC M.I.S. SRL, documente de evidență contabilă ale

SC M.I.S. SRL pentru perioada ianuarie - decembrie 2009, documente de evidență contabilă

ale SC M.I.S. SRL pentru perioada ianuarie - decembrie 2008 și cele 26 de registre

cu evidența intrărilor și ieșirilor autovehiculelor în/din incinta SC E.M. SA București.

La termenul de judecată

din data de 09 august 2012 inculpatul S.D. s-a prezentat personal în fața instanței

de judecată, solicitând acordarea unui nou termen de judecată pentru pregătirea

apărării.

Din extrasul din registrul

de decese pentru uz oficial comunicat de Consiliul Local Tulcea - Serviciul Public

Comunitar Local de Evidența Persoanelor, Biroul de Stare Civilă a rezultat că inculpatul

S.D. a încetat din viață la data de 09 august 2012 în județul Tulcea (extras din

registrul de decese).

În consecință, sub aspectul

laturii penale, în baza art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la

art. 10 lit. g) C. proc. pen. urmează a înceta procesul penal pornit față de inculpatul

S.D. sub aspectul infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1)

lit. a) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și de art. art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., constatând decesul inculpatului.

Cu referire la inculpatul

B.P., instanța a procedat la audierea acestuia la termenul din data de 01

octombrie 2012, inculpatul revenind asupra declarațiilor necorespunzătoare adevărului

pe care Ie-a dat în cursul urmăririi penale. Conform declarației date în fața instanței

de judecată, inculpatul B.P. și-a retras integral declarațiile conform cu care sumele

de bani nu le-ar fi retras și remis inculpatului S.D. „În realitate toate operațiunile

pe care le-am efectuat le-am efectuat din dispoziția acestuia și în beneficiul acestuia.

Acesta a precizat că în

realitate autoturismul pe care lucrez nu a fost spart în comuna Mihăilești și nici

nu a fost sustrasă din interior o geantă cu documente, însă am reclamat o astfel

de faptă organelor de poliție la solicitarea defunctului S.D. Nu știu pentru ce

era necesară depunerea unei asemenea reclamații. L-am cunoscut pe S.D. încă din

copilărie, însă nu am avut vreo calitate în vreuna din firmele acestuia. Știu cine

este Ț.C.M., m-am întâlnit cu acesta atunci când Ț.C.M. mi-a făcut procura de împuternicire

pe firma SC I.M.O. SRL la propunerea lui S.D. Cred că era un asociat al acestuia.

(...) Afirmațiile necorespunzătoare adevărului, conform cărora m-aș fi întâlnit

cu martorul Ț.C.M. și i-aș fi dat acestuia mai multe sume de bani le-am dat ca urmare

a faptului că eram angajat al unei firme - SC O. SRL, controlată de S.D. (...) Nu

am primit nicio sumă de bani de la defunctul S.D., ca urmare a declarațiilor mincinoase

făcute în favoarea acestuia. Atunci când mi-a făcut procura în calitate de împuternicit

al firmei l-am întrebat pe S.D. dacă nu cumva voi avea probleme, iar acesta m-a

asigurat că totul este în regulă.”

Poziția procesuală adoptată

de inculpatul B.P. în fața instanței de judecată a fost confirmată prin declarațiile

martorului Ț.C.M., acesta susținând în mod constant, atât în cursul urmăririi penale,

cât și în fața instanței de judecată faptul că în cursul anului 2008 l-a cunoscut

pe numitul A. în Galați și s-a deplasat împreună cu acesta la București, fără a

avea idee despre existența planului infracțional. Aici i-a dat lui A. buletinul

pentru a face o copie, dar nu știe pentru care motiv. Ulterior a fost pus de S.D.

să semnez mai multe coli albe, însă nu știe pentru ce anume a fost pus să facă acest

lucru. La un interval semnificat de timp, respectiv în anul 2009, a fost contactat

de un lichidator judiciar care i-a comunicat că are calitatea de administrator într-o

firmă. În realitate nu a înființat niciodată o firmă, având doar a 8 clase. În continuare

acesta a susținut că nu-l cunoaște pe B.P., doar în cursul urmăririi penale i s-a

arătat o fotografie cu acesta, recunoscându-l pe cel care avea calitatea de conducător

auto care a venit împreună cu D.F., atunci când a fost transportat cu mașina. Aceasta

vede că este posibil să fie semnătura sa pe facturile fiscale care i-au fost prezentate,

însă el nu a semnat decât coli albe”.

Prin urmare, depozițiile

martorului Ț.C.M. au demonstrat că poziția adoptată de inculpatul B.P. în fața instanței

este cea care corespunde realității, persoana reală din dispoziția căreia inculpatul

a efectuat operațiuni de plăți și retrageri de numerar din contul SC I.M.O. SRL

fiind defunctul S.D., aspect care a rezultat din cercetările efectuate în cursul

urmăririi penale. Astfel, din cercetările efectuate a rezultat că inculpatul B.P.,

persoană teoretic împuternicită de martorul Ț.C.M., în calitate de reprezentant

al firmei SC I.M.O. SRL pentru deschiderea contului bancar și derularea operațiunilor

financiar bancare, este o persoană aflată sub conducerea și controlul defunctului

S.D.

Conform actelor existente

la dosarul de urmărire penală a rezultat că prin procura autentificată notarial

în 05 iunie 2008 la B.N.P. S.N. din orașul Bragadiru, județul Ilfov, martorul Ț.C.M.

l-ar fi împuternicit pe inculpatul B.P. să deschidă în numele SC I.M.O. SRL Focșani

un cont bancar operațional RON sau valută la Banca R. - Sucursala București, în

vederea depunerii și ridicării oricăror sume de bani, având drept semnătură unică

în relația cu această bancă. Conform acestei împuterniciri, inculpatul B.P. putea

efectua orice operațiuni bancare, lichida și închide contul bancar, având totodată

și drept de semnătură unică pentru orice fel de documente bancare.

Din interpretarea coroborată

a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale a rezultat că martorul

Ț.C.M. a semnat această procură, fiind dirijat de defunctul S.D., astfel încât prin

intermediul inculpatului B.P., S.D. a controlat toate operațiunile financiare derulate

prin contul bancar al SC I.M.O. SRL Focșani.

Contrar celor susținute

de inculpatul B.P. în cursul urmăririi penale, martorul Ț.C.M. nu a cunoscut și

nu a discutat niciodată cu o persoană cu numele B.P. Conform celor susținute de

martor în cursul urmăririi penale: „prezentându-mi-se procura autentificată notarial

în 05 iunie 2008 de către B.N.P. S.N., precizez că scrisul și semnătura date la

rubrica - semnătură mandant - îmi aparțin, eu semnând probabil acest înscris cu

ocazia deplasării efectuate împreună cu S.D. la sediul Biroului Notarial Public

din orașul Bragadiru, județul Ilfov.

Depozițiile martorului

Ț.C.M. au fost confirmate și prin concluziile raportului de expertiză criminalistică

din 19 mai 2011, unde s-a reținut că semnătura de la poziția „furnizor” de pe contractul

de vânzare-cumpărare înregistrat în 01 iunie 2008 a fost executată de Ț.C.M. Conform

celor precizate anterior, în mod repetat martorul Ț.C.M. a precizat că la întâlnirea

din luna mai 2008, la cererea inculpatului S.D. a semnat mai multe coli albe, de

ordinul zecilor, pe care i Ie-a dat defunctului S.D.

Spre deosebire de situația

facturilor fiscale emise de SC I.M.O. SRL Focșani, având în vedere poziția semnăturii

de la rubrica - furnizor - în cauză, textul contractului din 01 iunie 2008 nu a

putut fi supus expertizării criminalistice pentru a se stabili dacă semnătura a

fost executată anterior imprimării textului respectiv. Acest aspect a rezultat din

coroborarea datei încheierii contractului - 01 iunie 2008 cu celelalte înscrisuri

existente în dosar. Astfel, SC I.M.O. SRL Focșani are ca număr de înregistrare în

Registrul Comerțului X și ca număr de cont bancar Y.

Din analiza dosarului

constitutiv al SC I.M.O. SRL Focșani comunicat de Oficiul Registrului

Comerțului Vrancea, cât și dosarul bancar al aceleiași firme transmis de Banca

R. SA a rezultat că certificatul de înregistrare al SC I.M.O. SRL Focșani a fost

eliberat la data de 02 iunie 2008, iar cererea de deschidere a contului bancar la

Banca R. - Sucursala București a fost formulată de inculpatul B.P. la data de 06

iunie 2008 în baza unei procuri autentificate la data de 05 iunie 2008. Cum aceste

date au fost ulterioare încheierii contractului din 01 iunie 2008 a rezultat că

textul acestui contract a fost imprimat la un moment ulterior, deoarece la data

de 01 iunie 2008, SC I.M.O. SRL Focșani nu deținerea documentul oficial ce atesta

înființarea sa din punct de vedere legal și nici nu avea deschis vreun cont la vreo

unitate bancară.

Au fost astfel confirmate

susținerile martorului Ț.C.M., în sensul că folosind o filă de hârtie forma A4,

semnată în alb, inculpatul S.D. a imprimat ulterior textul contractului de vânzare-cumpărare,

necorelând însă data încheierii acestuia cu datele ce au atestat eliberarea certificatului

de înregistrare și atribuirea unui cont bancar firmei SC I.M.O. SRL Focșani, fiind

astfel creată aparența semnării și acestui înscris de către martorul Ț.C.M.

Mijloacele de probă au

demonstrat că sumele de bani plătite prin bancă de către SC M.I.S. SRL către SC

I.M.O. SRL Focșani, pentru feroaliaje livrate au fost ridicate în numerar de către

inculpatul B.P. și predate defunctului S.D. Conform raportului de expertiză contabilă

din 15 martie 2011, achizițiile înregistrate în baza facturilor emise de SC

I.M.O. SRL Focșani, în sumă totală de 14.350.371,51 RON au fost achitate de SC M.I.S.

SRL, după cum urmează:

- suma de 9.247.695 RON

cu ordin de plată prin bancă, prin mai multe operațiuni, din care suma de 8.620.077,27

RON a fost retrasă în numerar, prin mai multe operațiuni în ziua încasării, cu specificațiile:

„achiziții materiale persoane fizice” sau „achiziții materiale refolosibile persoane

fizice”;

- suma de 3.212.753,67

RON prin compensare;

- suma de 1.889.921,84

RON a rămas neachitată.

Probatoriul administrat

în cauză a demonstrat că unica persoană care ridica sume de bani în numerar din

contul bancar al SC I.M.O. SRL Focșani și a dispus totodată efectuarea în numele

acestei firme a operațiunilor de plată către furnizorul G. GMBH Dusseldorf și către

furnizorul intern SC D.T. SRL, a fost inculpatul B.P. Conform raportului de constatare

efectuat în cauză și din analiza extraselor de cont bancar aflate la dosar a rezultat

că inculpatul B.P. a ridicat în numerar, ca unic împuternicit pe contul curent al

SC I.M.O. SRL Focșani, suma totală de 9.636.247 RON, cu explicația „achiziții materiale

de la persoane fizice”.

Fiind audiat în calitate

de martor în cursul urmăririi penale, inculpatul B.P. a declarat că s-a întâlnit

cu Ț.C.M. în București în urma lecturării unui anunț prin Internet, anunț prin care

firma SC I.M.O. SRL Focșani a adus la cunoștința celor interesați că dorește să

angajeze o persoană pentru a efectua operațiuni bancare. Conform celor declarate

inițial în cursul urmăririi penale, acesta a luat legătura cu titularul anunțului

la un număr care era menționat în anunț. Spunându-i că este interesat de oferta

respectivă stabilind o întâlnire în București, la o terasă situată în apropierea

magazinului U. Înainte de întâlnire acesta l-a întrebat pe respectivul cum îl pot

identifica, iar acesta i-a răspuns că este tuns scurt și că are un tatuaj pe gât.

Respectiva persoană i-a spus că se numește M. și prin telefon au stabilit ora de

întâlnire, la o pizzerie situată de la magazinul U. spre Tribunalul București, la

parter. La această terasă s-a întâlnit cu respectiva persoană care s-a recomandat

M. și cu privire la care a afirmat că era Ț.C.M., iar acesta l-a întrebat dacă este

dispus să lucreze pentru el. Din discuția purtată cu acesta a aflat că trebuie să

facă operațiuni bancare, respectiv să retragă sume de bani din contul societății.

În continuare acesta arată că Ț.C.M. l-a împuternicit să deschidă un cont în numele

SC I.M.O. SRL Focșani la Banca R. - Sucursala București, să depună specimen de semnătură

și să efectueze operațiuni în RON și valută pe aceste conturi, respectiv să efectuez

plăți, retrageri, etc. (...) La cerea lui Ț.C.M., cu ocazia acestei întâlnirii s-au

deplasat în localitatea Bragadiru, județul Ilfov, cu un taxi, la Biroul Notarului

Public „S.N.”, iar Ț.C.M. l-a împuternicit prin procura autentificată în 05

iunie 2008 să deschid în numele SC I.M.O. SRL Focșani, cont la Banca R. - Sucursala

București. Imediat ce i-a fost eliberată procura pe care a menționat-o mai sus,

împreună cu Ț.C.M. s-au deplasat la Banca R. - Sucursala București, unde își amintește

că a semnat un formular cu specimen de semnătură pentru deschiderea contului. După

ce a semnat la bancă formularul cu specimen de semnătură, a stabilit cu Ț.C.M. ca

acesta să-l contacteze și să înceapă să retragă sume de bani pentru acesta. Tot

Ț.C.M. a plătit la bancă și costurile ocazionate de deschiderea contului. (...)

Acesta nu a mai reținut exact perioada, dar crede că este mai mare de 6 luni de

la deschiderea contului, la cererea lui Ț.C.M. s-a deplasat la Banca R. - Sucursala

București și în numele SC I.M.O. SRL a retras sumele de bani indicate de Ț.C.M.

pe care i le-a înmânat pe bază de proces-verbal așa cum a menționat mai sus.

Conform celor deja expuse

în considerentele ce preced, în mod constant, martorul Ț.C.M. a negat faptul că

s-ar fi întâlnit și ar fi discutat cu inculpatul B.P., precum și faptul că ar fi

primit de la acesta sume de bani.

De asemenea, din analiza

comparativă a mișcărilor înregistrate în conturile bancare ale firmelor SC

I.M.O. SRL Focșani și SC M.I.S. SRL a rezultat că, în două rânduri, retragerile

în numerar efectuate de inculpatul B.P. corespund exact cu depunerile în numerar

efectuate de inculpatul S.D. Din analiza mișcărilor cu sume în numerar a reieșit

că o parte din banii retrași din contul SC I.M.O. SRL Focșani a fost reintrodusă

în circuitul economic de către defunctul S.D., prin depunerea lor în contul SC M.I.S.

SRL.

Mecanismul de prejudiciere

a bugetului de stat presupunea, deci ca sumele de bani retrase în numerar de inculpatul

B.P. din contul SC I.M.O. SRL Focșani să aibă același destinatar, și anume defunctul

S.D., acesta urmărind de fapt prin operațiunile de plată efectuate către furnizorul

SC I.M.O. SRL de către beneficiarul SC M.I.S. SRL să creeze doar aparența realității

livrărilor de feroaliaje de către firma furnizoare, sumele de bani respective reîntorcându-se

însă la defunctul S.D., prin intermediul angajatului său - inculpatul B.P.

Sub aspectul laturii civile,

instanța a reținut că prin adresa din 22 mai 2012, Agenția Națională de Administrare

Fiscală s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4.397.233 RON, reprezentând

prejudiciul cauzat bugetului de stat.

Față de prejudiciul reținut

prin raportul de expertiză contabilă, prin ordonanța procurorului operativ din data

de 04 februarie 2011 s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra imobilului

(teren și construcție) situat în Municipiul București, sector 5, precum și asupra

imobilului (teren și construcție) situat în comuna B., județul Teleorman, imobile

aflate la momentul comiterii faptelor, în proprietatea defunctului S.D.

Prin adresa din 14

august 2012, Agenția Națională de Administrare Fiscală a arătat că solicită obligarea

inculpaților în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata sumei de 4.397.233

RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, precum și la plata obligațiilor

fiscale accesorii. În referire la obligațiile fiscale accesorii, s-a mai arătat

de partea civilă, că cotele care se aplică sumei de bază ce reprezintă prejudiciul,

sunt modificate prin Legea bugetului. În consecință, s-a mai arătat în precizările

scrise, chiar dacă Agenția Națională de Administrare Fiscală ar putea să precizeze

cuantumul acestora, suma ar trebui modificată în următoarea zi.

Examinând actele și lucrările

dosarului prin referire la poziția părții civile, instanța a reținut că potrivit

art. 15 C. proc. pen. „persoana vătămată se poate constitui parte civilă în contra

învinuitului sau inculpatului și persoanei responsabile civilmente”. În condițiile

în care numai inculpatul decedat S.D. a fost trimis în judecată sub aspectul infracțiunilor

de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și

alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de

art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., calitatea Agenției Naționale de Administrare Fiscală de parte vătămată

s-a putut reține doar față de fapte comise de acest inculpat, în sensul că doar

faptele ilicite reținute în sarcina acestuia au fost în măsură să prejudicieze bugetul

de stat consolidat, nu și faptele inculpatului B.P., în sarcina acestuia fiind reținută

o infracțiune contra înfăptuirii justiției, respectiv infracțiunea de mărturie mincinoasă,

aspect față de care nu s-a putut reține că Agenția Națională de Administrare Fiscală

ar avea calitatea de parte vătămată.

Prin urmare singura persoană

care poate fi obligată la repararea prejudiciului cauzat bugetului de stat prin

activitatea ilicită a inculpatului decedat S.D. este succesorul acceptant al moștenirii

acestuia respectiv S.I.M., acesta urmând a răspunde în solidar cu partea responsabilă

civilmente SC M.I.S. SRL, însă în limita activului succesoral.

Noutatea majoră adusă

de Legea nr. 287/2009 (Noul C. civ.) în materia dreptului de opțiune succesorală

este atribuirea efectelor specifice acceptării sub beneficiu de inventar, din reglementarea

anterioară, acceptării moștenirii. Prin urmare, acceptarea moștenirii generează

următoarele efecte specifice:

Separația de patrimonii,

în cazul acceptării moștenirii, patrimoniul succesoral rămânând separat de patrimoniul

personal al moștenitorului. În temeiul dispozițiilor art. 1114 alin. (2) din

Noul C. civ. operează o separație de patrimonii, ca o excepție pe care o comportă

principiul unicității patrimoniului. Ca urmare a separației de patrimonii, datoriile

sau creanțele moștenitorului acceptant față de defunct nu se sting prin confuziune,

succesibilul este considerat terț, în raport cu patrimoniul succesoral, astfel încât

poate deveni adjudecatar al unor bunuri succesorale scoase la licitație, iar din

prețul obținut ca urmare a vânzării bunurilor succesorale, vor fi satisfăcute cu

preferință creanțele creditorilor succesorali și ale legatarilor, în timp ce creanțele

creditorilor personali ai moștenitorului vor fi satisfăcute numai din restul rămas

după lichidarea pasivului moștenirii.

Răspunderea moștenitorului

pentru pasivul moștenirii numai în limita activului succesoral.

Bunurile intrate în patrimoniul

succesoral, după deschiderea moștenirii, prin efectul subrogației, pot fi afectate

stingerii datoriilor și sarcinilor.

Ca efect specific acceptării

moștenirii, moștenitorii legali și legatarii universali și cu titlu universal răspund

pentru datoriile și sarcinile moștenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral,

proporțional cu cota fiecăruia.

Potrivit art. 22 C.

proc. fisc. „prin obligații fiscale, în sensul prezentului cod, se înțelege: a)

obligația de a declara bunurile și veniturile impozabile sau, după caz, impozitele,

taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat; b) obligația

de a calcula și de a înregistra în evidențele contabile și fiscale impozitele, taxele,

contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat; c) obligația de

a plăti la termenele legale impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate

bugetului general consolidat; d) obligația de a plăti dobânzi, penalități de întârziere

sau majorări de întârziere, după caz, aferente impozitelor, taxelor, contribuțiilor

și altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligații de plată

accesorii; e) obligația de a calcula, de a reține și de a înregistra în evidențele

contabile și de plată, la termenele legale, impozitele și contribuțiile care se

realizează prin stopaj la sursă; f) orice alte obligații care revin contribuabililor,

persoane fizice sau juridice, în aplicarea legilor fiscale. Conform art. 29

alin. (1) C. proc. fisc.: „drepturile și obligațiile din raportul juridic fiscal

trec asupra succesorilor debitorului în condițiile dreptului comun”.

În concluzie răspunderea

succesorului acceptant S.I.M., acesta fiind singurul care a acceptat succesiunea,

va fi angajată în condițiile dreptului comun, deci în temeiul dispozițiilor prevăzute

de legea civilă, respectiv Noul C. civ.

În ceea ce privește obligarea

moștenitorului acceptant la plata obligațiilor fiscale accesorii, instanța a reținut

că, deși C. proc. fisc. reglementează expres obligațiile de plată accesorii, acestea

reprezintă sume datorate de contribuabil, cu titlu de sancțiune pentru neexecutarea

la scadență a obligației fiscale. În mod normal, pentru stabilirea cu exactitate

a acestor creanțe este necesară stabilirea celor două momente - scadența obligației

fiscale și stingerea obligației fiscale. În condițiile în care contribuabilul căruia

i se putea imputa neexecutarea culpabilă a obligației fiscale a decedat, iar răspunderea

moștenitorului acceptant operează numai în limita activului succesoral, obligarea

acestuia din urmă și la plata obligațiilor fiscale accesorii, într-un cuantum care

nu poate fi determinat cu certitudine la momentul constituirii de parte civilă,

nu ar reprezenta altceva decât o sancțiune pentru comportamentul culpabil al autorului,

modul de calcul al obligațiilor fiscale accesorii putând depăși valoarea activului

succesoral. Recunoașterea în favoarea părții civile a unei creanțe al cărei cuantum

nu poate fi determinat nici măcar orientativ la acest moment contravine dispozițiilor

Noului C. civ. în materie succesorală potrivit cărora răspunderea succesorului acceptant

operează în limita activului succesoral, deoarece practic nu se poate determina

întinderea răspunderii cât timp activul succesoral este determinat, dar nu se poate

cunoaște cuantumul creanței părții civile.

Față de toate aceste considerente,

în baza art. 14, 15 și 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 - 999 C. civ. cu referire

la art. 103 din Legea nr. 71/2011 instanța a admis acțiunea civilă exercitată de

partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală și a fost obligată în consecință

partea responsabilă civilmente SC M.I.S. SRL în solidar cu succesorul acceptant

S.M.L., acesta din urmă în limitele activului succesoral conform art. 1114 din Noul

C. civ., la plata sumei de 4.397.233 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului

de stat.

Împotriva acestei sentinței

penale a declarat apel partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală,

pentru nelegalitate și netemeinicie, învederând că prima instanță nu a făcut aplicarea

legislației fiscale, potrivit căreia succesorul acceptant S.I.M. și părțile responsabile

civilmente aveau obligația de a acoperi prejudiciul cauzat Statului Român de 4.397.233

RON, plus obligațiile fiscale aferente acesteia (majorări, penalități și dobânzi).

În acest sens, a arătat

că, prin cererea de constituire ca parte civilă, s-a solicitat și instituirea sechestrului

asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și părții responsabile civilmente.

Curtea de Apel București,

secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 88/A din 22 martie 2013 a respins,

ca nefondat, apelul părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală București

împotriva sentinței penale nr. 891 din 17 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul

București, secția a II-a penală.

Onorariul avocatului din

oficiu în sumă de 200 RON pentru intimatul inculpat B.P. a fost suportat din fondul

Ministerul Justiției.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:

În cauză s-au administrat

toate probele necesare aflării adevărului, în baza căreia s-au reținut corect starea

de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpaților.

Sub aspectul laturii penale,

s-a reținut că inculpatul S.D. a încetat din viață la data de 09 august 2012, astfel

încât prima instanță a dispus încetarea procesului penal, în baza art. 11 alin.

(1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.

Instanța de apel a reținut

că în condițiile în care autorul a decedat, iar succesorul nu poate răspunde decât

în limita activului succesoral, acesta din urmă nu poate fi obligat la plata obligațiilor

accesorii, deoarece acestea nu pot fi determinate la acest moment, iar în fond aceste

obligații accesorii pot depăși activul succesoral.

S-a mai reținut că pentru

cel de-al doilea inculpat B.P. s-a dispus încetarea procesului penal în baza

art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. i)

1

C. proc. pen., pe motiv că și-a retras mărturia mincinoasă, în temeiul prevăzut

de art. 260 alin. (2) C. pen.

Împotriva acestei din

urmă decizii, în termenul legal prevăzut de art. 385

3

C. proc. pen. a

declarat recurs partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală București.

Apărătorul desemnat din

oficiu a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, apreciind că decizia

atacată este legală și temeinică.

În memoriul depus la dosar,

conținând motivele de recurs detaliate în scris, partea civilă Agenția Națională

de Administrare Fiscală a solicitat instanței admiterea recursului așa cum a fost

formulat, casarea în parte a sentinței penale, reținând cauza spre rejudecare pentru

următoarele motive:

Prin constituirea de parte

civilă, Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat obligarea inculpaților

în solidar cu partea responsabila civilmente SC M.I.S. SRL la plata sumei de 4.397.233

RON reprezentând prejudiciul cauzat Statului Roman, precum și la plata obligațiilor

fiscale aferente acesteia din ziua în care plata a devenit scadentă și până la executarea

integrală a plății la care se adăugau obligațiile fiscale accesorii.

Prin aceeași cerere, s-a

solicitat instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile

și imobile ale inculpaților și părților responsabile civilmente, în temeiul

art. 163 C. proc. pen.

Instanța de fond a admis

acțiunea civilă formulată de către Statul Român împotriva inculpaților și a părții

responsabile civilmente, omițând să-i oblige și la plata obligațiilor fiscale

accesorii debitului principal, parte a aceleiași pagube produse prin infracțiune.

Prin apelul declarat împotriva

sentinței penale nr. 891 din 17 decembrie 2012, partea civilă a criticat soluția,

arătând că în mod greșit, la pronunțarea hotărârii instanța de fond nu a avut în

vedere și nu a aplicat legislația fiscală.

Prin decizia recurată

nr. 88 din 22 martie 2013, Curtea de Apel București a considerat că apelul declarat

de Agenția Națională de Administrare Fiscală este nefondat și a menținut dispozițiile

instanței de fond.

decizia penala întrucât nu este de acord cu motivarea instanței de apel potrivit

căreia „succesorul nu poate răspunde decât în limita activului succesoral, acesta

din urmă nu poate fi obligat la plata obligațiilor accesorii, deoarece acestea nu

pot fi determinate la acest moment, iar în fond acestea pot depăși activul

succesoral”.

S-a arătat că în cauză,

ca urmare a decesului inculpatului S.D. s-a dispus, corect, în temeiul art. 11

alin. (1) pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetarea procesului

penal față de acesta pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.

Ca urmare a acestui fapt

și în condițiile în care la data decesului fusese pusă în mișcare acțiunea civilă

în cadrul procesului penal, potrivit art. 21 C. proc. pen., a fost introdus în cauză

succesorul inculpatului, care a acceptat moștenirea (atât activul, cât și pasivul

succesoral).

S-a arătat că instanța

de apel a reținut, în mod greșit, ca succesorul acceptant S.I.M. (succesorul inculpatului

decedat S.D.), acceptând moștenirea este chemat să răspundă pentru daunele provocate

părții civile prin faptele defunctului numai în limita activului succesoral, fără

ca prin hotărârea pronunțată să stabilească întregul prejudiciu cauzat Statului

Român.

S-a apreciat ca în cazul

în care instanța de apel a hotărât că moștenitorul beneficiar este obligat să plătească

datoriile succesiunii numai până la concurența valorii bunurilor din moștenire,

ar trebui să existe un inventar al bunurilor succesorale, astfel încât să fie cunoscută

valoarea exactă și să poată fi acoperit și pasivul succesoral preluat odată cu acceptarea

moștenirii.

Astfel, a învederat instanței

de recurs că hotărârea pronunțată de instanțele penale constituie titlu de creanță

în baza căruia Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin organele sale subordonate,

va putea recupera prejudiciul cauzat bugetului de stat de la succesorii acceptanți.

În aceste condiții, hotărârea

pronunțată în cauza penală trebuie să stabilească totalitatea prejudiciului care

este compus din debit și accesorii.

De asemenea, a învederat

faptul că motivarea instanței de apel vizează punerea în executare a hotărârii.

Prin urmare, în condițiile

în care prejudiciul va fi stabilit de instanța penală în mod corect, ca fiind compus

din debit și obligațiile fiscale accesorii, punerea în executare a acestei hotărâri

împotriva succesorilor va fi făcută numai în limita activului succesoral în conformitate

cu legea civilă.

Însă așa cum s-a

arătat, titlul de creanță (care în cauză nu poate fi decât hotărârea pronunțată

de instanța penală) trebuie să stabilească întregul prejudiciu, inclusiv obligațiile

fiscale accesorii.

În caz contrar, dacă urmare

a punerii în executare a hotărârii penale, organele fiscale vor constată că activul

succesoral depășește debitul pentru care s-a admis constituirea de parte civilă

a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, acestea nu vor avea un titlu în baza

căruia să execute și obligațiile fiscale accesorii până la concurența valorii totale

a activului succesoral.

Din interpretarea dispozițiilor

art. 21 C. proc. pen., succesorii devin subiecți principali în latura civilă a procesului

penal, fiind considerați părți prin succesiune, ei au aceleași prerogative și facultăți

procesuale pe care le avea și partea decedată.

Chiar dacă succesorii

„iau procedura” din momentul introducerii lor în cauză, ei dispun de toate mijloacele

de apărare privind soluționarea acțiunii penale pe care le-ar fi avut inculpatul,

cu consecințe asupra soluționării acțiunii civile.

Or, în cauză, soluția

instanței de fond de obligare a moștenitorilor inculpatului în solidar și cu partea

responsabilă civilmente la plata daunelor materiale către partea civilă (soluție

menținută și de către instanța de apel) în soluționarea laturii civile a cauzei,

s-a limitat doar la a-i obliga la plata debitului cu care Agenția Națională de

Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă, fără însă a acorda și obligațiile

fiscale accesorii, care sunt parte integrantă a prejudiciului cauzat bugetului de

stat.

sentința pronunțată de către instanța de apel deoarece nu a obligat în solidar inculpații

și partea responsabilă civilmente SC M.I.S. SRL și la plata obligațiilor fiscale

accesorii debitului principal, parte a aceleiași pagube produse prin infracțiune.

În primul rând s-a învederat

că obligațiile fiscale accesorii sunt determinabile, întrucât acestea sunt calculate

în conformitate cu legislația fiscală aplicabilă, de la momentul producerii prejudiciului

pana la data achitării integrale a debitului și nu trebuie dovedite.

Dacă ar fi fost calculate

pentru un termen de judecată (de exemplu la fond) la data când hotărârea va rămâne

definitivă (poate după un an sau doi ani, sau mai mulți), cuantumul acestora nu

va mai fi același, el va fi altul, respectiv mai mare.

Trebuie, de asemenea,

precizat faptul că după executarea hotărârii de către organele fiscale subordonate

Agenției Naționale de Administrare Fiscală, vor fi calculate obligațiile fiscale

accesorii.

Având în vedere prevederile

legale conform cărora luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie pentru repararea

pagubei produsă prin infracțiune, s-a considerat că obligațiile fiscale accesorii

sunt parte a aceleiași pagube produse prin infracțiune, ca și suma de 4.397.233

RON.

S-a mai precizat faptul

că după executarea hotărârii de către organele fiscale subordonate Agenției Națională

de Administrare Financiară, vor fi calculate obligațiile fiscale accesorii (septembrie

2003 - data la care sumele reprezentând TVA și impozit pe profit au devenit exigibile)

până la data achitării integrale a debitului.

În final partea civilă

a solicitat instanței de recurs să pronunțe o hotărâre prin care să oblige în solidar

inculpatul B.P. și succesorul inculpatului decedat S.D. cu partea responsabilă civilmente

SC M.I.S. SRL și la plata obligațiilor fiscale accesorii care se vor calcula în

conformitate cu legislația fiscală aplicabilă, din momentul producerii prejudiciului

până la data achitării integrale a acestuia.

Recursul declarat de partea

civilă este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:

Înalta Curte amintește

că decizia penală nr. 88/A a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a ll-a penală, la data de 22 marte 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2

din 12 februarie 2013, astfel încât va supune analizei numai acele critici care

se circumscriu cazurilor de casare în vigoare, în forma stabilită de Legea nr. 2/2013.

Din expunerea de motive

ce stă la baza Legii nr. 2/2013 rezultă că unul din scopurile ce au determinat emiterea

acestei legi a fost tocmai transformarea Înaltei Curți de Casație și Justiție într-o

Curte de Casație, astfel încât exercitarea controlului judiciar să se realizeze

numai asupra chestiunilor de drept.

Întrucât criticile referitoare

la cuantumul prejudiciului, în noua reglementare, nu pot fi cenzurate de instanța

de recurs prin niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen. rămase în vigoare, Înalta Curte în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat recursul declarat de partea

civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală București împotriva deciziei penale

nr. 88/A din 22 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 500

RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezintă

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală București

împotriva deciziei penale nr. 88/A din 22 martie 2013 a Curții de Apel București,

secția a II-a penală.

Obligă recurenta parte

civilă plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care

suma de 200 RON reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul

inculpat B.P.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 17 ianuarie

2014.