ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1002/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1002/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra

recursului de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 272 din 25 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția

penală, în Dosarul nr. 2872/122/2011, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000, modificată și completată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a

condamnat pe inculpatul P.V., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C.

pen., pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

droguri de risc.

În baza art. 71

C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii, s-au interzis inculpatului P.V.,

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie.

În baza art. 86

1

- art. 86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei închisorii de 3 ani aplicată inculpatului P.V. pe o durată de 5 ani, termen

de încercare.

În baza art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte,

la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu.

b) să anunțe,

în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință, sau locuință și orice deplasare

care depășește 8 zile, precum și întoarcerea.

c) să comunice

și să justifice schimbarea locului de muncă.

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijlocele lui de existență.

În baza art. 86

alin. (3) C. proc. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune

și următoarei obligații: să nu intre în legătură cu S.M. și S.V.

S-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. privind revocarea

suspendării sub supraveghere.

În baza art. 71

alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

închisorii, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor

prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

S-a confiscat

cantitatea de 28,17 g. cannabis (proba nr. 1) și 77,76 g. cannabis (proba nr. 2),

rămase după efectuarea analizelor de laborator, ambalate și sigilate, aflate la

I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. conform dovezii din 27 ianuarie 2009, droguri ridicate de

la inculpatul P.V.

În considerentele

sentinței s-a reținut că la data de 25 noiembrie 2011, sub nr. 2872/122/2011, pe

rolul Tribunalului Giurgiu s-a înregistrat rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Giurgiu,

rechizitoriu prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a

inculpatului P.V., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc,

prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (modificată și

completată) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanța de fond

a reținut că la data de 12 ianuarie 2009, polițiștii din cadrul S.C.C.O. Giurgiu,

au fost sesizați de lucrători din cadrul Postului de Poliție Vedea, județul Giurgiu,

cu privire la faptul că învinuitul S.M. s-a prezentat la sediul Postului de Poliție

și a declarat că deține o cantitate de cannabis pe care dorește să o predea.

Cu această ocazie,

învinuitul S.M. a prezentat și a predat o pungă din plastic și patru plicuri confecționate

din hârtie ce conțineau fragmente vegetale uscate de culoare verde oliv, declarând

că i-au fost aduse de inculpatul P.V. în vederea comercializării, banii astfel obținuți

urmând să fie împărțiți între ei.

Din declarațiile

martorului S.V., a rezultat faptul că în data de 05 ianuarie 2009, a fost de față

când inculpatul P.V. i-a adus la domiciliul învinuitului S.M. „niște droguri, niște

plante uscate aflate într-o pungă și patru plicuri de hârtie” pentru a le vinde.

După ce a plecat inculpatul P.V., învinuitul S.M. l-a întrebat pe martor ce să facă

cu drogurile, acesta sfătuindu-l să le predea la organele de poliție, lucru pe care

l-a și făcut la data de 12 ianuarie 2009.

Martorul S.V.

a mai declarat că „știe sigur că P. mai are acasă droguri”, fapt ce s-a confirmat

cu ocazia percheziției domiciliare efectuate atunci când a fost găsită și ridicată

cantitatea de 500,11 g. cannabis, de la domiciliul acestuia.

Învinuitul S.M.

a denunțat autorităților competente, mai înainte de descoperirea faptei și începerea

urmăririi penale, participarea sa la înțelegerea în vederea comiterii infracțiunii

prevăzute la art. 2 din Legea nr. 143/2000, permițând astfel identificarea și tragerea

la răspundere penală a inculpatului P.V.

Cu ocazia audierii,

inculpatul P.V. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, declarând că drogurile

de risc descoperite la locuința sa nu îi aparțin, că altcineva Ie-a pus acolo și

că „oricine putea să intre în curte, pentru că avem un gard rupt și în spatele casei

este o casă părăsită”.

Această apărare

a inculpatului a fost infirmată de declarația martorului D.P., (care la acel moment

locuia în aceeași casă cu inculpatul P.V.), care a precizat că „la noi în curte

era puțin probabil ca cineva să intre fără a fi observat, întrucât tot timpul era

cineva acasă și aveam și un câine de pază foarte rău”.

Inculpatul P.V.

nu a recunoscut faptul că în luna ianuarie 2009 i-a dat învinuitului S.M. o pungă

și patru plicuri de hârtie conținând 107,28 g. cannabis și a declarat că îl bănuiește

pe acesta că a pus în spatele aragazului nefolosit din curte punga conținând 500,11

g. cannabis întrucât avuseseră un conflict anterior și dorea să îi facă rău. Acesta

nu a recunoscut nici faptul că punga ridicată de la locuința sa conține cannabis

cu toate că unul dintre martorii asistenți la efectuarea percheziției domiciliare,

uitându-se cu atenție la fragmentele vegetale găsite a afirmat că sunt „vârfuri

de cânepă”.

În faza cercetării

judecătorești a fost audiat inculpatul P.V., precum și martorii S.V., D.L., D.P.,

D.S., D.E., D.F. și D.Ș.M.

Prin declarația

dată în faza cercetării judecătorești, inculpatul P.V. a negat comiterea infracțiunii

pentru care a fost trimis în judecată, acesta precizând că incidentul în care a

fost implicat a pornit de la faptul că el i-a dat o palmă numitului S.M. căruia,

în urmă cu ceva timp, îi dăduse un telefon mobil să-l decodeze, telefon pe care

acesta nu i I-a mai restituit, iar la solicitarea sa de restituire S.M. i-a adresat

cuvinte urâte, motiv pentru care i-a dat și el o palmă.

În declarație,

inculpatul a mai arătat că după ce i-a dat o palmă lui S.M., la poarta locuinței

sale a venit bunicul acestuia, care Ie-a adresat injurii, i-a amenințat cu bătaia

și chiar Ie-a spus că o să facă pușcărie, percheziția efectuată la domiciliul său

având loc Ia scurt timp de la această discuție.

În continuarea

declarației, inculpatul a mai arătat că punga ce conținea iarbă, ce s-a stabilit

ulterior a fi cannabis, era curată, deși, deasupra locului unde a fost găsită, respectiv

între peretele casei și un aragaz aflat în spatele casei, socrul său avea porumbei

și ca atare, dacă ar fi pus el punga acolo, nu ar fi avut cum să fie curată și că

el personal nu a fost vreodată în locuința numitului S.M. și a bunicului acestuia.

Coroborând întregul

material probator administrat în cauză, Tribunalul a reținut că la data de 04/05

noiembrie 2009, inculpatul P.V. i-a remis învinuitului S.M., la domiciliul acestuia

din urmă, cantitatea de 107,28 g. cannabis în vederea vânzării, acesta din urmă,

la sfatul martorului S.V., denunțând organelor de poliție primirea drogurilor de

la inculpat, care cu ocazia percheziției domiciliare din data de 10 februarie

2008 a fost depistat deținând la domiciliul său, cantitatea de 500,11 g. cannabis

pe care o deținea în vederea comercializării.

Potrivit art.

62 C. proc. pen., în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța

de judecată sunt obligate să lămurească cauza pe bază de probe ce în speță stabilesc

fără nici un dubiu vinovăția inculpatului P.V.

În cauză, inculpatul

P.V. a negat comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc, acesta susținând

că în ceea ce privește cantitatea de 500,11 g. cannabis descoperită cu ocazia percheziției

domiciliare ar fi fost pusă la locul unde a fost găsită de organele de poliție,

respectiv ascunsă între peretele casei și un aragaz aflat la spatele casei, de o

persoană necunoscută, topografia locului permițând, după relatările inculpatului

cu ocazia audierii sale în faza de judecată, plasarea pungii cu cannabis de o persoană

necunoscută, fără ca aceasta să fie văzută de cineva, atâta vreme cât în spatele

locuinței sale se afla un imobil nelocuit ce este despărțit de locuința sa de un

gard de plasă ce este rupt, însă Tribunalul a reținut că declarația inculpatului,

pentru a servi la aflarea adevărului, trebuia să se coroboreze, așa cum cer prevederile

art. 69 C. proc. pen., cu celelalte probe administrate în cursul procesului penal.

Este adevărat

că în cauză au fost audiați martorii D.L. (soacra inculpatului), D.P. (cumnatul

inculpatului), D.S., D.E. (socrul inculpatului), martori ce au relatat aceleași

aspecte ca și inculpatul, respectiv că punga cu cannabis descoperită ascunsă în

spatele casei, între un aragaz vechi și peretele casei, era nouă și curată și ca

atare nu era pusă acolo de mult timp, că orice persoană putea să plaseze punga în

acel loc având în vedere că în spatele locuinței lor se afla un imobilul părăsit,

cele două proprietăți fiind despărțite de un gard de plasă rupt, plasarea pungii

cu cannabis putând să fie făcută de orice persoană fără a fi văzută, ultimii trei

martori precizând și faptul că punga ar fi fost amplasată de denunțătorul S.M.,

însă Tribunalul a reținut că toți acești martori sunt rude apropiate cu inculpatul,

făcând parte din aceeași familie, relații de familie care, chiar dacă nu ar ridica

un semn de întrebare cu privire la depunerea de mărturii sincere, relatarea de către

toți acești martori a acelorași aspecte ca și inculpatul, declarațiile martorilor

menționați mai sus fiind aproape identice cu privire la aspectele esențiale ale

cauzei cu cele ale inculpatului, face să existe un mare dubiu cu privire Ia sinceritatea

celor declarate, aceasta în condițiile în care ceilalți martori audiați în cauză

relatează un cu totul alt mod de derulare a evenimentelor, martori ce nu sunt rudă

cu inculpatul.

Astfel, martorul

S.V., prin declarațiile date în cursul procesului penal, a arătat că pe data de

05 februarie 2009, ducându-se la nepotul său S.M., l-a auzit pe acesta certându-se

cu inculpatul, după plecarea căruia nepotul său i-a spus că inculpatul îi dăduse

niște iarbă, droguri pentru a le vinde, motiv pentru care el i-a solicitat nepotului

său să i le dea lui, pentru a le preda organelor de poliție, ceea ce de altfel a

și făcut. Nepotul i-a spus că știe de la băiatul lui D.E. că inculpatul ar mai deține

acasă și alte droguri, ceea ce s-a și confirmat cu ocazia percheziției domiciliare

efectuate la locuința inculpatului la data de 05 ianuarie 2009 când a fost descoperită

într-o pungă ascunsă în spatele casei, între perete și un aragaz vechi, cantitatea

de 500,11 g. de cannabis, așa după cum a rezultat din cuprinsul procesului-verbal

de percheziție încheiat la data de 10 februarie 2009.

Din cuprinsul

rapoartelor de constatare tehnico-științifică din 15 ianuarie 2009 și din 26

februarie 2009 întocmite de Laboratorul Central de Analiză și Profil a Drogurilor,

a rezultat că atât masa vegetală predată organelor de poliție de numitul S.M., cât

și masa vegetală primită de acesta conform propriilor declarații ce s-au coroborat

cu cele ale martorului S.V. de la inculpat, cât și masa vegetală ridicată de la

inculpat de la domiciliu cu ocazia percheziției domiciliare, aparține genului cannabis

ce face parte din Tabelul-anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, modificată și completată.

Deși inculpatul

a susținut că la baza încriminării sale ar sta dușmănia pe care i-ar purta-o S.M.

și unchiul acestuia, martorul S.V., acesta din urmă provocând scandal la poarta

locuinței familiei sale, Tribunalul nu a primit această apărare a inculpatului având

în vedere că la dosarul cauzei nu se află depusă nici o copie de pe vreo plângere

adresată organelor judiciare de inculpat sau familia sa împotriva lui S.M. și S.V.

și nici vreo declarație a unor vecini ai familiei inculpatului care să fi susținut

apărarea inculpatului referitoare la existența unei răzbunări.

Întrucât inculpatul

nu și-a putut proba apărarea, respectiv că depozițiile numiților S.M. și S.V. ar

fi fost determinate de răzbunare și mai ales nu a probat că masa vegetală de cannabis

descoperită la locuința sa ar fi fost amplasată în ascunzătoare de numitul S.M.,

Tribunalul a reținut că prezumția de nevinovăție instituită în favoarea inculpatului

de art. 52 C. proc. pen., a fost înlăturată în cauza de față de probele administrate

în cursul procesului penal, probe ce au stabilit fără nici un dubiu vinovăția inculpatului.

În drept, s-a

reținut că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de trafic de droguri de risc, faptă prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000, modificată și completată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

La individualizarea

pedepsei ce a fost aplicată inculpatului s-au avut în vedere criteriile prevăzute

de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările

care atenuează sau agravează răspunderea penală și persoana inculpatului.

În ceea ce privește

pericolul social al faptei săvârșite de inculpat, Tribunalul a reținut că este extrem

de ridicat având în vedere că prin comiterea unei astfel de fapte se aduce o atingere

gravă sănătății publice întrucât prin consumul de cannabis se produc intoxicări

grave ale persoanelor ce consumă un astfel de drog, cu consecințe uneori letale

pentru consumatori, numărul persoanelor care se prezintă la spital în urma consumului

de droguri crescând exponențial în ultima perioadă, fapt de natură să inducă și

să mențină în rândul comunității civile o stare continuă de neliniște și nesiguranță,

însă având în vedere și persoana inculpatului, care nu figurează cu antecedente

penale, dar și faptul că are copii minori aflați la o vârstă ce reclamă prezența

tatălui lângă ei, Tribunalul a apreciat că un cuantum al pedepsei de 3 ani închisoare

care să fie suspendată sub supraveghere conform art. 86

1

- 86

2

C. pen., este în măsură să contribuie la reeducarea acestuia în condițiile în care,

potrivit caracterizărilor aflate la dosar, acesta a avut anterior comiterii prezentei

fapte un comportament bun în societate, inculpatului fiindu-i interzise pe o perioadă

de 3 ani și drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C.

pen., pedeapsă complementară.

Prin decizia penală

nr. 271 din data de 07 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a ll-a penală, a fost admis apelul formulat de apelantul P.V. împotriva sentinței

penale nr. 272 din 25 iunie 2012 pronunțate de Tribunalul Giurgiu, a fost desființată

sentința apelată și rejudecând în fond:

În baza art. 11

pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat inculpatul P.V. sub

aspectul infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 118

alin. (1) lit. f) C. pen. a confiscat cantitatea de 28,17 g. cannabis (proba

nr. 1) și 77,76 g. cannabis (proba nr. 2), rămasă după efectuarea analizelor de

laborator, ambalate și sigilate, aflate la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. conform dovezii

din 27 ianuarie 2009.

Examinând legalitatea

și temeinicia sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelant,

cât și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit disp. art. 371 alin. (2) C.

proc. pen., Curtea de Apel a constatat că apelul inculpatului P.V. este întemeiat

pentru următoarele considerente:

În sarcina inculpatului

P.V. s-a reținut că la data de 12 ianuarie 2009, S.M. s-a prezentat la sediul Postului

de Poliție și a declarat că deține o cantitate de cannabis pe care dorește să predea,

ocazie cu care S.M. a prezentat și a predat o pungă din plastic și patru plicuri

confecționate din hârtie ce conțineau fragmente vegetale uscate de culoare verde

oliv, declarând că i-au fost aduse de inculpatul P.V. în vederea comercializării,

banii astfel obținuți urmând să fie împărțiți între ei.

De asemenea, atât

S.M., cât și martorul S.V. au declarat că „știu sigur că P. mai are acasă droguri”,

fapt ce s-a confirmat cu ocazia percheziției domiciliare efectuate atunci când a

fost găsită și ridicată cantitatea de 500,11 g. cannabis, de la domiciliul acestuia.

În declarațiile

sale, inculpatul nu a recunoscut că ar fi deținut vreo cantitate de cannabis, susținând

că probabil S.M. și bunicul acestuia, S.V., au încercat să-i însceneze asemenea

fapte întrucât sunt în relații de dușmănie, iar drogurile, deși au fost găsite în

curtea imobilului, cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, nu îi aparțineau.

Curtea de Apel,

în virtutea efectului devolutiv al apelului a dat o altă interpretare probelor administrate

în cauză.

Astfel, instanța

de apel a constatat că martorul S.M. nu a fost audiat decât în faza de urmărire

penală, ocazie cu care a declarat că inculpatul P. i-a adus la domiciliul său, la

data de 05 ianuarie 2009, o cantitate de cannabis („marijuana”), pe care i-a încredințat-o

pentru a o vinde. De asemenea, a sesizat organele de poliție cu privire la faptul

că inculpatul deține cannabis și la domiciliul său.

Potrivit dispozițiilor

art. 289 C. proc. pen. judecarea cauzei se face în fața instanței constituită potrivit

legii și se desfășoară în ședință, oral, nemijlocit și în contradictoriu. Astfel,

pentru a putea sta la baza condamnării ori achitării inculpaților probele administrate

în cursul urmăririi penale trebuie verificate în activitatea de judecată, de către

instanță, în ședință publică, în mod nemijlocit, oral și în contradictoriu, pentru

ca ulterior instanța să poată reține cu certitudine, motivat, că exprimă adevărul,

fie probele de la urmărirea penală, fie cele administrate în cursul judecăți.

În privința declarațiilor

martorului S.M., neprezentându-se în fața instanței și deci nefiind audiat direct

de instanță, aceasta nu poate face instanța o evaluare a veridicității acestora

cu respectarea dreptului inculpatului, pentru ca, în virtutea principiului contradictorialității,

să poată să-i adreseze întrebări.

Instanța nu a

reținut ca veridice nici declarațiile martorului S.V., constatând existența unor

neconcordanțe între declarațiile date de acesta, atât la urmărire penală, cât și

în fața instanțelor - de fond și apel.

Astfel, dacă în

faza de urmărire penală a declarat că la data de 05 ianuarie 2009, aflat la domiciliul

nepotului său S., l-a văzut stând de vorbă cu inculpatul, ocazie cu care aceștia

i-au spus că inculpatul i-a adus niște droguri, pe care i Ie-a și arătat, în fața

instanței de fond a susținut că nu a văzut drogurile la domiciliul lui S., ci i-au

fost aduse de acesta la locuința sa, iar ulterior Ie-a predat la poliție.

În fața instanței

de apel însă a arătat că martorul S. nu i-a arătat la domiciliul său drogurile,

doar i-a spus că inculpatul i Ie-a încredințat și a luat drogurile de la nepotul

său de la locuința sa, după ce au revenit împreună în imobil. De asemenea, a revenit

asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală, menționând că predarea drogurilor

s-a făcut în ziua în care i-au fost înmânate de S. și nu la o săptămână.

Totuși, potrivit

procesului-verbal întocmit de lucrători din cadrul S.C.C.O. Giurgiu, predarea cantității

de cannabis de către S.V. s-a făcut la data de 12 ianuarie 2009. Or, s-a reținut

din declarațiile acestuia și a martorului S.M., că încuviiințarea spre a fi vândute

drogurile de către inculpatul P. s-a făcut la data de 05 ianuarie 2009.

De asemenea, există

dubii și în ceea ce privește împrejurarea că drogurile (cannabis) găsite în curtea

locuinței inculpatului P.V., în spațiul situat între perete și aragaz, aparțin acestuia.

În urma vizionării

CD-ului în care este înregistrată efectuarea percheziției domiciliare, ocazie cu

care a fost găsită o cantitate de 500,11 g. cannabis, instanța observă că aragazul

în spatele căruia au fost găsită se află în curte, deci în exteriorul imobilului.

De asemenea, menționăm

că în imobil locuiau mai multe persoane, iar curtea este împrejmuită cu un gard,

care nu face însă imposibilă pătrunderea unei alte persoane.

Curtea de apel

nu a luat în considerare declarațiile martorilor D.P., D.S. și D.E., care au susținut

că punga cu droguri a fost în mod cert pusă de către martorului S.M., întrucât este

în relații de dușmănie cu inculpatul, întrucât în mod evident acestea reprezintă

„părerile” acestor martori și nu sunt observații care se sprijină pe elemente sau

percepții obiective. Pe de altă parte, văzând că în imobil locuiesc mai multe persoane,

precum și locul în care au fost găsite drogurile, se poate reține că orice persoană

ar fi putut să plaseze punga în acel loc având în vedere că în spatele locuinței

lor se afla un imobilul părăsit, cele două proprietăți fiind despărțite de un gard

de plasă rupt.

Așadar, instanța

de apel nu a putut reține că drogurile aparțineau inculpatului P.V., nefiind administrată

nicio probă directă care în mod univoc să înlăture prezumția de nevinovăție, care

operează, în conformitate cu art. 5

2

C. proc. pen.

Mai mult, potrivit

raportului de expertiză criminalistică din 29 iulie 2013, s-a concluzionat că răspunsurile

martorului S.V. la întrebările relevante cauzei (1. Minți atunci când susții că

P. este cel care i-a dat drogurile lui S.?; 2. Știi dacă S.M. a pus drogurile în

aragaz?; 3. Știi dacă P. a pus drogurile în aragaz?; 4. Postolache i-a adus acasă

drogurile lui S.M.?), au provocat modificări specifice comportamentului simulat.

De asemenea, potrivit

raportului de constatare tehnico-științifică din 25 martie 2013, răspunsurile inculpatului

P.V. la întrebările relevante cauzei, nu au provocat modificări specifice comportamentului

simulat.

Așadar, nu a rezultat

din probele administrate, fără putință de tăgadă și de natură a înlătura potrivit

principiul in dubio pro reo, îndoielile existente, că inculpatul P.V. este cel care,

la data de 05 ianuarie 2009 a înmânat lui S.M. cantitatea de 107,28 g., iar la data

de 10 februarie 2009, a deținut cantitatea de 500,11 g. cannabis, concluzionând

că faptele nu au fost săvârșite de inculpat.

Văzând că în cauză

s-a constat că au fost deținute fără drept droguri de risc, în temeiul art. 118

alin. (1) lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea cantităților de 28,17 g. cannabis

și 77,76 g. cannabis.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București, acesta fiind motivat în scris,

în termenul legal prevăzut de art. 385

10

C. proc. pen.

Prin recursul

declarat, astfel cum a fost precizat în ședință publică, a fost invocat temeiul

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., solicitându-se

confiscarea specială a cantității de 499,11 g. cannabis, rămasă după analizele de

laborator.

Analizând recursul

declarat, în limitele criticii formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată

că este fondat, hotărârea apelată urmând a fi casată doar pentru următoarele considerente:

Așa cum rezultă

din actele dosarului, cu ocazia efectuării percheziției domicilare, a fost găsită

o cantitate de 500,11 g. cannabis.

Instanța de apel

a menținut dispoziția primei instanțe, de confiscare a cantității de 28,17 g. cannabis

(proba nr. 1) și 77,76 g. cannabis (proba nr. 2), rămase după efectuarea analizelor

de laborator, ambalate și sigilate, aflate la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. conform dovezii

din 27 ianuarie 2009, droguri ridicate de la inculpatul P.V.

Chiar dacă față

de inculpat nu s-a dispus o soluție de condamnare, se constată că instanța de apel

a omis să dispună luarea în cauză a măsurii de siguranță a confiscării speciale

cu privire la întreaga cantitate de droguri, care se impunea în raport cu natura

lucrurilor deținute împotriva dispozițiilor legale, respectiv a restului de 499,11

g. cannabis.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte de Casație va admite recursul declarat de Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial

București împotriva deciziei penale nr. 271 din data de 07 octombrie 2013 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală, privind pe intimatul inculpat

P.V.

Va casa în parte

decizia penală atacată și în parte sentința penală nr. 272 din 25 iunie 2012 a Tribunalului

Giurgiu numai în ceea ce privește omisiunea confiscării speciale a cantității de

499,11 g. cannabis, și rejudecând în aceste limite:

În baza art. 118

lit. f) C. pen. anterior, va dispune confiscarea specială a cantității de 499,11

g. cannabis.

Va menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor atacate.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat până la prezentarea apărătorului ales,

în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare

ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București vor

rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial București împotriva deciziei penale nr. 271 din data de 07

octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală, privind

pe intimatul inculpat P.V.

Casează în parte

decizia penală atacată și în parte sentința penală nr. 272 din 25 iunie 2012 a Tribunalului

Giurgiu numai în ceea ce privește omisiunea confiscării speciale a cantității de

499,11 g. cannabis, și rejudecând în aceste limite:

În baza art. 118

lit. f) C. pen. anterior, dispune confiscarea specială a cantității de 499,11 g.

cannabis.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor atacate.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat până la prezentarea apărătorului ales,

în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare

ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București rămân

în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 20 martie 2014.