ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 914/2014

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 4 octombrie 2011 pe rolul Tribunalului Galați, secția a II-a civilă, reclamantul G.C., în contradictoriu cu SC O.V.I.G. SA - Sucursala Galați, a formulat cerere de chemare în judecată prin care a solicitat obligarea asiguratorului SC O.V.I.G. SA - Sucursala Galați la plata despăgubirii în cuantum de 25.000 euro (în echivalent lei) ca urmare a producerii evenimentului asigurat, conform obligației asumate prin încheierea contractului de asigurare facultativă a autovehiculelor. Prin sentința civilă nr. 1067 din 4 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Galați, a fost respinsă, ca nefondată excepția necompetenței materiale a Tribunalului Galați și a fost respinsă acțiunea în pretenții formulată de reclamantul G.C., în contradictoriu cu pârâta SC O.V.I.G.

SA, ca nefondată. În motivare, cu privire la excepția necompetenței materiale a Tribunalului Galați, s-a arătat că această instanță este competentă material să soluționeze cauza în temeiul dispozițiilor art. 2 C. proc. civ., deoarece contractul s-a încheiat anterior intrării în vigoare a Noului C. civ.

Pe fondul cauzei, s-a reținut, în esență, că înscrisurile depuse la dosar confirmă susținerile reclamantului din acțiune, referitor la încheierea contractului de asigurare facultativă a autovehiculului cu valabilitate 14 septembrie 2011, pentru avarii, reclamantul fiind de acord cu încheierea poliței de asigurare în condițiile expres prevăzute referitoare la raportul de inspecție de risc pentru autovehicule, anvelope, de condițiile de asigurare specificate, de nota de calcul și de clauzele anexate și declară că cele incluse în cererea chestionar sunt reale și în conformitate cu informațiile de care dispune, astfel încât este de acord cu încheierea poliței de asigurare.

S-a constatat că cele reținute de organul constatator cu prilejul întocmirii procesului - verbal de contravenție din 28 ianuarie 2011 ora 03,40 în localitatea Țăndărei, respectiv nota de constatare, nu confirmă cele învederate în acțiunea introductivă și cele declarate cu ocazia întocmirii dosarului de daună unde s-a învederat o altă situație de fapt, respectiv aceea că autoturismul circulând pe DN 21 din sensul Bărăganul spre Țăndărei, din față venea un autoturism cu faruri care l-au orbit și care se deplasa pe mijlocul carosabilului, șoferul a încercat să se ferească, a tras cât mai pe dreapta carosabilului, moment în care a derapat și a pierdut controlul autoturismului, accidentul fiind produs de G.D., fiul reclamantului, care se afla la volan.

Înscrisul intitulat „autorizație de reparații” (fila 17 dosar) nu reprezintă prin el însuși un act doveditor al avariilor suferite cu ocazia producerii evenimentului din data de 28 februarie 2011, nefiind coroborat cu nicio altă probă. Împotriva acestei hotărâri, reclamantul G.C. a declarat apel care, prin Decizia nr. 5/ A din 6 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, maritimă și fluvială, a fost admis. A fost schimbată în tot, sentința apelată în sensul că a fost admisă acțiunea în despăgubiri civile formulată de reclamantul G.C., în contradictoriu cu pârâta SC O.V.I.G. SA și în consecință a fost obligată pârâta SC O.V.I.G. SA la plata sumei de 22.844,7 euro în echivalent lei la data plății, reprezentând despăgubiri civile și suma de 8.756 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond și în apel.

Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut că la data de 13 septembrie 2010 reclamantul G.C., în calitate de asigurat, a încheiat cu pârâta SC O.V.I.G. SA - Sucursala Galați, în calitate de asigurător, contractul de asigurare facultativă a autovehiculelor pentru o perioadă de 12 luni, respectiv intervalul 15 septembrie 2010 - 14 septembrie 2011. În anexa la asigurarea facultativă intitulată „Condițiile specifice pentru avarii” era prevăzută acoperirea de către asigurător a riscului constând în „avarierea autovehiculelor provocată de ciocniri, lovituri, izbiri cu orice corpuri mobile sau imobile aflate în afara sau în interiorul autovehiculului asigurat, zgârieri, căderi ale autovehiculelor (căderi în apă, căderi în prăpastie, căderi din cauza ruperii podului, etc.) căderi pe autovehicule ale unor corpuri (copaci, blocuri de gheață sau zăpadă, bolovani, etc.) derapări și răsturnări”.

Conform chitanțelor depuse la dosar reclamantul și-a respectat obligația de plată a primelor de asigurare în modalitatea convenită cu asigurătorul, autovehiculul fiind asigurat pentru suma de 25.383 euro, din care asiguratul suportă o franciză de 10 % în caz de avarie totală. Instanța de apel a apreciat că producerea evenimentului asigurat și cauzele acestuia sunt dovedite cu procesul - verbal de contravenție din 28 februarie 2011 ora 03 40 întocmit de Poliția Țăndărei, din conținutul acestui proces - verbal de contravenție rezultând că autoturismul aflat în trafic pe D.N. 21, în afara localității Țăndărei, din direcția Brăila - Țăndărei nu a adaptat viteza la condițiile de drum, acesta fiind acoperit cu zăpadă și s-a lovit de un pom aflat pe marginea drumului al sensului de mers.

Conform notei de constatare întocmită de SC O.V.I.G. SA la data de 2 martie 2011, autoturismul asigurat a suferit numeroase avarii menționate în această notă de constatare. Potrivit autorizației de reparații din 28 februarie 2011 emisă de Poliția Țăndărei autoturismul este avariat în proporție de 80 %. S-a arătat că cele consemnate în nota de constatare întocmită de către asigurător privind avariile produse autoturismului asigurat se coroborează cu autorizația de reparații întocmită pe baza celor constatate la locul producerii accidentului de lucrătorii din cadrul Poliției Țăndărei prin care s-a constatat avarierea în proporție de 80 % a autoturismului. Instanța a constatat că intimatul - pârât, asiguratorul SC O.V.I.G.

SA a refuzat plata despăgubirii invocând prevederile art. 8.2. din contract potrivit cu care SC.O.V.I G. SA este îndreptățit să nu acorde despăgubiri în cazul în care: f) rezultatele obținute în urma investigatiilor și/sau expertizelor efectuate nu sunt concludente, denotă aspecte frauduloase contrazic declarațiile referitoare la cauzele și împrejurările producerii evenimentului asigurat sau în legătură cu dauna etc.” În comunicarea emisă la 05 mai 2011 de către SC O.V.I.G. SA către asiguratul reclamant G.C., acesta a fost informat că SC O.V.I.G. SA nu poate acorda despăgubirea în temeiul Raportului de Expertiză tehnică care concluzionează că accidentul nu se putea produce în împrejurările descrise de conducătorul auto.

S-a constatat că pe parcursul soluționării cauzei asigurătorul nu a fost în măsură să prezinte raportul de expertiză întocmit și care stă la baza deciziei refuzului de acordare a despăgubirilor și nici nu a prezentat dovezi pe baza cărora să se poată stabili că accidentul s-a produs în alte împrejurări decât cele care rezultă din probele administrate. Nu a putut fi primită susținerea asigurătorului potrivit căreia conducătorul autoturismului a declarat că a fost orbit de farurile altei mașini și că declarația acestuia nu concordă cu cele constatate de organele de poliție prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor și cu autorizația de reparații, întrucât atât cele consemnate în procesul -verbal de constatare întocmit de organele de poliție, cât și în autorizația de reparații, concordă cu declarațiile conducătorului auto sub aspectul cauzelor producerii accidentului respectiv drumul acoperit cu zăpadă, derapare și pierderea controlului mașinii.

Posibilitatea producerii accidentului în mod intenționat, astfel cum asigurătorul a declarat că are suspiciuni, nu a putut fi acceptată de instanță în absența unor dovezi concludente de natură să conducă la o concluzie clară în această privință, o atare ipoteză situându-se în sfera ilicitului penal, iar până la stabilirea vinovăției persoanei suspectate că ar fi comis o astfel de faptă, susținerile asiguratorului au fost apreciate ca fiind lipsite de temei. Astfel, instanța de control judiciar a apreciat că reclamantul-asigurat a făcut dovada producerii riscului asigurat, iar asigurătorul trebuie să plătească dauna în condițiile prevăzute în contract, dauna constând în paguba materială, consecința directă a evenimentului asigurat fiind totală în sensul prevederilor art. 1.18 din contract.

Prin urmare, cuantumul pagubei constă, conform art. 17.9.1 din contractul de asigurare în valoarea reală a bunului, inclusiv cheltuielile de transport sau de limitare a pagubei, la momentul producerii riscului asigurat din care se scade valoarea la aceeași dată a eventualelor resturi ce se mai pot întrebuința sau valorifica, fără a putea depăși suma asigurată. În raport de procesul - verbal din 15 martie 2011 încheiat între reclamant și asigurator instanța de apel a reținut că reclamantul a predat asigurătorului cheile autoturismului avariat și, implicit autoturismul. Împrejurarea că autoturismul avariat se află în posesia asiguratorului rezultă și din adresa din 24 mai 2011 prin care reclamantul este invitat la atelierul auto SC G.P.

SRL Galați „unde se află auto” în vederea efectuării unei expertize extrajudiciare, (expertiză care nu s-a mai realizat). Instanța de apel a adus în dezbaterea părților necesitatea efectuării unei expertize pentru a se stabili cuantumul pagubei prin prisma disp.art. 17.9.1. din contract. Reclamantul a agreat propunerea instanței însă a afirmat că nu cunoaște unde a depozitat asigurătorul epava autoturismului iar asigurătorul, în pofida înscrisurilor depuse constând în proces - verbal din 15 martie 2011 și adresa din 2 martie 2011 (fila 64 dosar apel) a declarat că bunul nu se află în posesia sa. În aceste circumstanțe, instanța a reținut că apelantul-reclamant a făcut dovada predării epavei către asigurator și în aceste condiții asigurătorul poate valorifica piesele și eventualele resturi ce se mai pot întrebuința.

Așa fiind, ținând seama de valoarea bunului asigurat la valoarea din contractul de asigurare, de suma asigurată și de dauna totală produsă ca o consecință directă a producerii evenimentului asigurat precum și de faptul că asiguratul a rămas propriul său asigurător pentru o franșiză de 10 % din valoarea bunului s-a reținut că reclamantul-asigurat este îndreptățit să primească o despăgubire în temeiul contractului de asigurare în sumă de 22.844,7 euro, în echivalent lei la data plății efective. S-a apreciat că printr-o incorectă și insuficientă analiză a materialului probator administrat în cauză instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală a cărei reformare se impune. În termen legal, împotriva acestei decizii, pârâta SC O.V.I.G.

SA a declarat recurs, invocând, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.,solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei,în sensul respingerii apelului, sau,în subsidiar,trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. În motivare, recurenta-pârâtă susține, în esență că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Astfel, arată recurenta, deși instanța de apel și-a motivat hotărârea pe prevederile art. 1.18 și 17.9.1 din condițiile contractuale anexă la polița C.A.S.C.O., acestea nu au fost respectate.

În opinia recurentei, instanța de apel nu a ținut cont în evaluarea autoturismului și a despăgubirilor de prevederile legale și contractuale, respectiv de art. 27 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările conform căruia „despăgubirile ce se plătesc de asigurător se stabilesc în funcție de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat", prevedere preluată și în Condițiile generale contractuale la art. 17.8. Totodată, susține, că procesul - verbal din data de 15 martie 2011, depus în apel, se referea la predarea temporară a cheilor autoturismului pentru efectuarea unei constatări de un expert auto nu și a autoturismului. Restituirea cheilor rezultă din adresa din 1 aprilie 2011 și procesul - verbal de predare înregistrat la 10 august 2011. Cât privește motivarea contradictorie, apreciază că în mod eronat instanța de apel a motivat că apelantul a făcut dovada predării epavei către asigurător fiindcă acest fapt nu s-a realizat.

Procesul - verbal din 15 martie 2011 se referea la predarea temporară a cheilor pentru constatare nu și a autoturismului care s-a aflat la SC G.P. SRL pentru reparații. O altă contradicție a hotărârii, consideră recurenta, o reprezintă și reținerea instanței de apel, în sensul că „asiguratorul trebuie să plătească dauna în condițiile din contract”, în condițiile în care a obligat asigurătorul la plata unei daune peste condițiile contractuale, ceea ce, apreciază recurenta, constituie o îmbogățire fără justă cauză a reclamantului. Sub un alt aspect, consideră că instanța de apel nu a analizat cauza și prin suspiciunile și contradicțiile existente la dosarul de daună, în sensul că asiguratul a făcut declarații contradictorii la poliție și la inspectorii de daună, ceea ce conduce la respingerea despăgubirii.

Intimatul-reclamant G.C. nu a formulat întâmpinare. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs, constată următoarele: La data de 28 februarie 2011,autoturismul proprietatea reclamantului,în timp ce circula pe D.N. 21,fiind condus de fiul reclamantului, G.D.,a derapat și s-a lovit de un pom,aflat pe marginea drumului,deoarece șoferul nu a adaptat viteza la condițiile de drum(carosabil acoperit de zăpadă),așa cum s-a reținut în procesul verbal, încheiat de organele de poliție.

În raport de condițiile producerii evenimentului rutier,coroborate cu mențiunile din polița de asigurare casco,cu valabilitate 15 septembrie 2010-14 septembrie 2011,încheiată de reclamant cu pârâta și de probatoriile administrate,curtea de apel a constatat,în mod legal, că sunt îndeplinite condițiile contractuale privind suportarea riscului asigurat de către asigurător și a stabilit cuantumul despăgubirii în sumă de 22.844,7 euro,însă acest cuantum a fost stabilit în mod nelegal,deoarece: Potrivit art. 17.9.1.

din Condițiile specifice pentru avarii, menționate în anexa la contractul privind asigurarea facultativă a autovehiculelor, în caz de daună totală (cum a reținut curtea de apel) prin cuantumul pagubei se înțelege valoarea reală a bunului, inclusiv cheltuielile de transport sau de limitare a pagubei, la momentul producerii riscului asigurat din care se scade valoarea, la aceeași dată, a eventualelor resturi ce se mai pot întrebuința sau valorifica, fără a putea depăși suma asigurată. Așadar, din textul precitat rezultă că trebuie stabilit dacă în cauză este o daună totală a autoturismului sau o daună parțială, precum și valoarea epavei, care trebuie scăzută din cuantumul despăgubirii. În speță, curtea de apel nu a stabilit în mod cert în posesia cui se află epava autoturismului (a reclamantului sau pârâtei) și nici valoarea acesteia și în consecință suma acordată cu titlu de despăgubire s-a stabilit în mod nelegal la cuantumul de 22.844,7 euro.

Din considerentele deciziei rezultă că „reclamantul a predat asigurătorului cheile autoturismului avariat și implicit autoturismul”, însă la dosar nu se precizează acest lucru, din înscrisurile depuse rezultând faptul că reclamantul a predat asiguratorului doar cheile autoturismului (care i-au fost restituite după verificare)și nicidecum autoturismul Împrejurarea că prin adresa din 24 mai 2011 pârâta invită pe reclamant la atelierul unde se află autoturismul în vederea efectuării unei expertize extrajudiciare, nu înseamnă că autoturismul se află în posesia pârâtei, cum în mod nelegal a reținut curtea de apel.

În raport de această adresă, curtea trebuie să dispună efectuarea unei expertize tehnice, ale cărei concluzii, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză să permită stabilirea faptul că autoturismul este avariat în proporție stabilită în contractul de asigurare, pentru a se constata dauna totală în sensul că sunt îndeplinite dispozițiile contractuale stipulate de art. 1.18 potrivit cărora repararea autoturismului depășește 90 % din suma asigurată,deoarece în considerente curtea a reținut că autoturismul este avariat în proporție de 80%,coform autorizației de reparații 28 februarie 2011,emisă de Poliția Țăndărei,deci o valoare mai mică decât cea din contract. De asemenea, expertul trebuia să stabilească și valoarea epavei, care urma să se scadă din asigurare, în cazul în care se dovedea cert că reclamantul se află în posesia epavei.

Potrivit art. 17.8 din contract, „despăgubirea acordată nu poate depăși cuantumul pagubei, nici suma la care s-a încheiat asigurarea și nici valoarea reală a autovehiculului la data producerii evenimentului asigurat”.

Astfel fiind, se constată că instanța de apel a stabilit, în mod nelegal cuantumul despăgubirii, la suma de 22.844,7 euro întrucât în considerente se arată că această sumă s-a calculat „ținând seama de valoarea bunului asigurat la valoarea din contractul de asigurare și de dauna totală produsă ca o consecință directă a producerii evenimentului asigurat, precum și de faptul că asiguratul a rămas propriul său asigurător, pentru o franșiză de 10 % din valoarea bunului”,însă valoarea trebuia stabilită în raport de valoarea autoturismului la data de 28 februarie 2011( potrivit dispozițiilor contractuale precitate), când s-a produs riscul asigurat (coliziunea autoturismului), valoare care evident este diferită de cea stabilită cu ocazia încheierii contractului de asigurare și anume 15 septembrie 2010, deci cu cinci luni anterioare coliziunii.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt fondate și în consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să admită recursul, să caseze decizia și să trimită cauza spre rejudecare, la aceeași instanță, urmând ca în rejudecarea apelului să se stabilească, în esență, în posesia cui se află autoturismul, cuantumul sumei necesară pentru aducerea autoturismul la starea avută la data încheierii poliței de asigurare și stabilirea sumei cuvenită cu titlu de despăgubire, în raport de dispozițiile contractuale referitoare la o daună totală sau parțială,valoarea epavei și franșiză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC O.V.I.G. SA împotriva Deciziei nr. 5/ A din 6 februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, maritimă și fluvială, casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2014 .