ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 914/2014

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 914/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra

recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la data de 4 octombrie 2011 pe rolul Tribunalului Galați,

secția a II-a civilă, reclamantul G.C., în contradictoriu cu SC O.V.I.G. SA -

Sucursala Galați, a formulat cerere de chemare în judecată prin care a

solicitat obligarea asiguratorului SC O.V.I.G. SA - Sucursala Galați la plata

despăgubirii în cuantum de 25.000 euro (în echivalent lei) ca urmare a

producerii evenimentului asigurat, conform obligației asumate prin încheierea

contractului de asigurare facultativă a autovehiculelor.

Prin sentința civilă nr.

1067 din 4 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Galați, a fost respinsă, ca

nefondată excepția necompetenței materiale a Tribunalului Galați și a fost

respinsă acțiunea în pretenții formulată de reclamantul G.C., în contradictoriu

cu pârâta SC O.V.I.G. SA, ca nefondată.

În motivare, cu

privire la excepția necompetenței materiale a Tribunalului Galați, s-a arătat

că această instanță este competentă material să soluționeze cauza în temeiul

dispozițiilor art. 2 C. proc. civ., deoarece contractul s-a încheiat anterior

intrării în vigoare a Noului C. civ.

Pe fondul cauzei, s-a

reținut, în esență, că înscrisurile depuse la dosar confirmă susținerile

reclamantului din acțiune, referitor la încheierea contractului de asigurare

facultativă a autovehiculului cu valabilitate 14 septembrie 2011, pentru

avarii, reclamantul fiind de acord cu încheierea poliței de asigurare în

condițiile expres prevăzute referitoare la raportul de inspecție de risc pentru

autovehicule, anvelope, de condițiile de asigurare specificate, de nota de

calcul și de clauzele anexate și declară că cele incluse în cererea chestionar

sunt reale și în conformitate cu informațiile de care dispune, astfel încât

este de acord cu încheierea poliței de asigurare.

S-a

constatat că cele reținute de organul constatator cu prilejul întocmirii

procesului - verbal de contravenție din 28 ianuarie 2011 ora 03,40 în

localitatea Țăndărei, respectiv nota de constatare, nu confirmă cele învederate

în acțiunea introductivă și cele declarate cu ocazia întocmirii dosarului de

daună unde s-a învederat o altă situație de fapt, respectiv aceea că autoturismul

circulând pe DN 21 din sensul Bărăganul spre Țăndărei, din față venea un

autoturism cu faruri care l-au orbit și care se deplasa pe mijlocul

carosabilului, șoferul a încercat să se ferească, a tras cât mai pe dreapta

carosabilului, moment în care a derapat și a pierdut controlul autoturismului,

accidentul fiind produs de G.D., fiul reclamantului, care se afla la volan.

Înscrisul intitulat „autorizație de reparații” (fila 17 dosar) nu reprezintă

prin el însuși un act doveditor al avariilor suferite cu ocazia producerii

evenimentului din data de 28 februarie 2011, nefiind coroborat cu nicio altă

probă.

Împotriva acestei

hotărâri, reclamantul G.C. a declarat apel care, prin Decizia

nr.

5/ A

din 6 februarie 2013

pronunțată

de

Curtea

de Apel

Galați,

secția a II-a

civilă, maritimă și fluvială, a fost admis. A fost schimbată în tot, sentința

apelată în sensul că a fost admisă acțiunea în despăgubiri civile formulată de

reclamantul G.C., în contradictoriu cu pârâta SC O.V.I.G. SA și în consecință a

fost obligată pârâta SC O.V.I.G. SA la plata sumei de 22.844,7 euro în

echivalent lei la data plății, reprezentând despăgubiri civile și suma de 8.756

lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond și în apel.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de control judiciar a reținut că la data de 13 septembrie 2010

reclamantul G.C., în calitate de asigurat, a încheiat cu pârâta SC O.V.I.G. SA

- Sucursala Galați, în calitate de asigurător, contractul de asigurare

facultativă a autovehiculelor pentru o perioadă de 12 luni, respectiv

intervalul 15 septembrie 2010 - 14 septembrie 2011.

În anexa la

asigurarea facultativă intitulată „Condițiile specifice pentru avarii” era prevăzută

acoperirea de către asigurător a riscului constând în „avarierea

autovehiculelor provocată de ciocniri, lovituri, izbiri cu orice corpuri mobile

sau imobile aflate în afara sau în interiorul autovehiculului asigurat,

zgârieri, căderi ale autovehiculelor (căderi în apă, căderi în prăpastie,

căderi din cauza ruperii podului, etc.) căderi pe autovehicule ale unor corpuri

(copaci, blocuri de gheață sau zăpadă, bolovani, etc.) derapări și răsturnări”.

Conform chitanțelor

depuse la dosar reclamantul și-a respectat obligația de plată a primelor de

asigurare în modalitatea convenită cu asigurătorul, autovehiculul fiind

asigurat pentru suma de 25.383 euro, din care asiguratul suportă o franciză de

10 % în caz de avarie totală.

Instanța de apel a

apreciat că producerea evenimentului asigurat și cauzele acestuia sunt dovedite

cu procesul - verbal de contravenție din 28 februarie 2011 ora 03

40

întocmit

de Poliția Țăndărei, din conținutul acestui proces - verbal de contravenție

rezultând că autoturismul aflat în trafic pe D.N. 21, în afara localității

Țăndărei, din direcția Brăila - Țăndărei nu a adaptat viteza la condițiile de

drum, acesta fiind acoperit cu zăpadă și s-a lovit de un pom aflat pe marginea

drumului al sensului de mers.

Conform notei de

constatare întocmită de SC O.V.I.G. SA la data de 2 martie 2011, autoturismul

asigurat a suferit numeroase avarii menționate în această notă de constatare.

Potrivit autorizației

de reparații din 28 februarie 2011 emisă de Poliția Țăndărei autoturismul este

avariat în proporție de 80 %.

S-a arătat că cele

consemnate în nota de constatare întocmită de către asigurător privind avariile

produse autoturismului asigurat se coroborează cu autorizația de reparații

întocmită pe baza celor constatate la locul producerii accidentului de

lucrătorii din cadrul Poliției Țăndărei prin care s-a constatat avarierea în

proporție de 80 % a autoturismului.

Instanța a constatat

că intimatul - pârât, asiguratorul SC O.V.I.G. SA a refuzat plata despăgubirii

invocând prevederile art. 8.2. din contract potrivit cu care SC.O.V.I G. SA

este îndreptățit să nu acorde despăgubiri în cazul în care: f) rezultatele

obținute în urma investigatiilor și/sau expertizelor efectuate nu sunt

concludente, denotă aspecte frauduloase contrazic declarațiile referitoare la

cauzele și împrejurările producerii evenimentului asigurat sau în legătură cu

dauna etc.”

În comunicarea emisă

la 05 mai 2011 de către SC O.V.I.G. SA către asiguratul reclamant G.C., acesta

a fost informat că SC O.V.I.G. SA nu poate acorda despăgubirea în temeiul

Raportului de Expertiză tehnică care concluzionează că accidentul nu se putea

produce în împrejurările descrise de conducătorul auto.

S-a constatat că pe

parcursul soluționării cauzei asigurătorul nu a fost în măsură să prezinte

raportul de expertiză întocmit și care stă la baza deciziei refuzului de

acordare a despăgubirilor și nici nu a prezentat dovezi pe baza cărora să se

poată stabili că accidentul s-a produs în alte împrejurări decât cele care

rezultă din probele administrate.

Nu a putut fi primită

susținerea asigurătorului potrivit căreia conducătorul autoturismului a

declarat că a fost orbit de farurile altei mașini și că declarația acestuia nu

concordă cu cele constatate de organele de poliție prin procesul-verbal de

constatare a contravențiilor și cu autorizația de reparații, întrucât atât cele

consemnate în procesul -verbal de constatare întocmit de organele de poliție,

cât și în autorizația de reparații, concordă cu declarațiile conducătorului

auto sub aspectul cauzelor producerii accidentului respectiv drumul acoperit cu

zăpadă, derapare și pierderea controlului mașinii.

Posibilitatea

producerii accidentului în mod intenționat, astfel cum asigurătorul a declarat

că are suspiciuni, nu a putut fi acceptată de instanță în absența unor dovezi

concludente de natură să conducă la o concluzie clară în această privință, o

atare ipoteză situându-se în sfera ilicitului penal, iar până la stabilirea

vinovăției persoanei suspectate că ar fi comis o astfel de faptă, susținerile

asiguratorului au fost apreciate ca fiind lipsite de temei.

Astfel, instanța de

control judiciar a apreciat că reclamantul-asigurat a făcut dovada producerii

riscului asigurat, iar asigurătorul trebuie să plătească dauna în condițiile

prevăzute în contract, dauna constând în paguba materială, consecința directă a

evenimentului asigurat fiind totală în sensul prevederilor art. 1.18 din

contract.

Prin urmare,

cuantumul pagubei constă, conform art. 17.9.1 din contractul de asigurare în

valoarea reală a bunului, inclusiv cheltuielile de transport sau de limitare a

pagubei, la momentul producerii riscului asigurat din care se scade valoarea la

aceeași dată a eventualelor resturi ce se mai pot întrebuința sau valorifica,

fără a putea depăși suma asigurată.

În raport de procesul

- verbal din 15 martie 2011 încheiat între reclamant și asigurator instanța de

apel a reținut că reclamantul a predat asigurătorului cheile autoturismului

avariat și, implicit autoturismul. Împrejurarea că autoturismul avariat se află

în posesia asiguratorului rezultă și din adresa din 24 mai 2011 prin care

reclamantul este invitat la atelierul auto SC G.P. SRL Galați „unde se află

auto” în vederea efectuării unei expertize extrajudiciare, (expertiză care nu

s-a mai realizat).

Instanța de apel a

adus în dezbaterea părților necesitatea efectuării unei expertize pentru a se

stabili cuantumul pagubei prin prisma disp.art. 17.9.1. din contract.

Reclamantul a agreat

propunerea instanței însă a afirmat că nu cunoaște unde a depozitat asigurătorul

epava autoturismului iar asigurătorul, în pofida înscrisurilor depuse constând

în proces - verbal din 15 martie 2011 și adresa din 2 martie 2011 (fila 64

dosar apel) a declarat că bunul nu se află în posesia sa.

În aceste

circumstanțe, instanța a reținut că apelantul-reclamant a făcut dovada predării

epavei către asigurator și în aceste condiții asigurătorul poate valorifica

piesele și eventualele resturi ce se mai pot întrebuința.

Așa fiind, ținând

seama de valoarea bunului asigurat la valoarea din contractul de asigurare, de

suma asigurată și de dauna totală produsă ca o consecință directă a producerii

evenimentului asigurat precum și de faptul că asiguratul a rămas propriul său

asigurător pentru o franșiză de 10 % din valoarea bunului s-a reținut că

reclamantul-asigurat este îndreptățit să primească o despăgubire în temeiul

contractului de asigurare în sumă de 22.844,7 euro, în echivalent lei la data

plății efective.

S-a apreciat că

printr-o incorectă și insuficientă analiză a materialului probator administrat

în cauză instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală a

cărei reformare se impune.

În termen legal,

împotriva acestei decizii,

pârâta SC

O.V.I.G. SA a declarat recurs, invocând, în

drept, dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.,solicitând admiterea

recursului și modificarea deciziei,în sensul respingerii apelului, sau,în

subsidiar,trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

În motivare,

recurenta-pârâtă susține, în esență că hotărârea atacată a fost dată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Astfel, arată

recurenta, deși instanța de apel și-a motivat hotărârea pe prevederile art. 1.18

și 17.9.1 din condițiile contractuale anexă la polița C.A.S.C.O., acestea nu au

fost respectate.

În opinia recurentei,

instanța de apel nu a ținut cont în evaluarea autoturismului și a

despăgubirilor de prevederile legale și contractuale, respectiv de art. 27 din

Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările conform căruia

„despăgubirile ce se plătesc de asigurător se stabilesc în funcție de starea

bunului din momentul producerii riscului asigurat", prevedere preluată și

în Condițiile generale contractuale la art. 17.8.

Totodată, susține, că

procesul - verbal din data de 15 martie 2011, depus în apel, se referea la

predarea temporară a cheilor autoturismului pentru efectuarea unei constatări

de un expert auto nu și a autoturismului. Restituirea cheilor rezultă din

adresa din 1 aprilie 2011 și procesul - verbal de predare înregistrat la 10

august 2011.

Cât privește

motivarea contradictorie, apreciază că în mod eronat instanța de apel a motivat

că apelantul a făcut dovada predării epavei către asigurător fiindcă acest fapt

nu s-a realizat. Procesul - verbal din 15 martie 2011 se referea la predarea

temporară a cheilor pentru constatare nu și a autoturismului care s-a aflat la

SC G.P. SRL pentru reparații.

O altă contradicție a

hotărârii, consideră recurenta, o reprezintă și reținerea instanței de apel, în

sensul că „asiguratorul trebuie să plătească dauna în condițiile din contract”,

în condițiile în care a obligat asigurătorul la plata unei daune peste

condițiile contractuale, ceea ce, apreciază recurenta, constituie o îmbogățire

fără justă cauză a reclamantului.

Sub un alt aspect,

consideră că instanța de apel nu a analizat cauza și prin suspiciunile și

contradicțiile existente la dosarul de daună, în sensul că asiguratul a făcut

declarații contradictorii la poliție și la inspectorii de daună, ceea ce

conduce la respingerea despăgubirii.

Intimatul-reclamant G.C.

nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările

dosarului, în raport de motivele de recurs, constată următoarele:

La data de 28 februarie 2011,autoturismul

proprietatea reclamantului,în timp ce circula pe D.N. 21,fiind condus de fiul

reclamantului, G.D.,a derapat și s-a lovit de un pom,aflat pe marginea

drumului,deoarece șoferul nu a adaptat viteza la condițiile de drum(carosabil

acoperit de zăpadă),așa cum s-a reținut în procesul verbal, încheiat de

organele de poliție.

În raport de condițiile producerii

evenimentului rutier,coroborate cu mențiunile din polița de asigurare casco,cu

valabilitate 15 septembrie 2010-14 septembrie 2011,încheiată de reclamant cu

pârâta și de probatoriile administrate,curtea de apel a constatat,în mod legal,

că sunt îndeplinite condițiile contractuale privind suportarea riscului

asigurat de către asigurător și a stabilit cuantumul despăgubirii în sumă de

22.844,7 euro,însă acest cuantum a fost stabilit în mod nelegal,deoarece:

Potrivit art. 17.9.1.

din Condițiile specifice pentru avarii, menționate în anexa la contractul

privind asigurarea facultativă a autovehiculelor, în caz de daună totală (cum a

reținut curtea de apel) prin cuantumul pagubei se înțelege valoarea reală a

bunului, inclusiv cheltuielile de transport sau de limitare a pagubei, la

momentul producerii riscului asigurat din care se scade valoarea, la aceeași

dată, a eventualelor resturi ce se mai pot întrebuința sau valorifica, fără a

putea depăși suma asigurată.

Așadar, din textul

precitat rezultă că trebuie stabilit dacă în cauză este o daună totală a

autoturismului sau o daună parțială, precum și valoarea epavei, care trebuie

scăzută din cuantumul despăgubirii.

În speță, curtea de

apel nu a stabilit în mod cert în posesia cui se află epava autoturismului (a

reclamantului sau pârâtei) și nici valoarea acesteia și în consecință suma

acordată cu titlu de despăgubire s-a stabilit în mod nelegal la cuantumul de

22.844,7 euro.

Din considerentele

deciziei rezultă că „reclamantul a predat asigurătorului cheile autoturismului

avariat și implicit autoturismul”, însă la dosar nu se precizează acest lucru,

din înscrisurile depuse rezultând faptul că reclamantul a predat asiguratorului

doar cheile autoturismului (care i-au fost restituite după verificare)și

nicidecum autoturismul

Împrejurarea că prin

adresa din 24 mai 2011 pârâta invită pe reclamant la atelierul unde se află

autoturismul în vederea efectuării unei expertize extrajudiciare, nu înseamnă

că autoturismul se află în posesia pârâtei, cum în mod nelegal a reținut curtea

de apel.

În raport de această

adresă, curtea trebuie să dispună efectuarea unei expertize tehnice, ale cărei

concluzii, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză să permită

stabilirea faptul că autoturismul este avariat în proporție stabilită în

contractul de asigurare, pentru a se constata dauna totală în sensul că sunt

îndeplinite dispozițiile contractuale stipulate de art. 1.18 potrivit cărora

repararea autoturismului depășește 90 % din suma asigurată,deoarece în considerente

curtea a reținut că autoturismul este avariat în proporție de 80%,coform

autorizației de reparații 28 februarie 2011,emisă de Poliția Țăndărei,deci o

valoare mai mică decât cea din contract.

De asemenea, expertul

trebuia să stabilească și valoarea epavei, care urma să se scadă din asigurare,

în cazul în care se dovedea cert că reclamantul se află în posesia epavei.

Potrivit art. 17.8

din contract, „despăgubirea acordată nu poate depăși cuantumul pagubei, nici

suma la care s-a încheiat asigurarea și nici valoarea reală a autovehiculului

la data producerii evenimentului asigurat”.

Astfel fiind, se

constată că instanța de apel a stabilit, în mod nelegal cuantumul despăgubirii,

la suma de 22.844,7 euro întrucât în considerente se arată că această sumă s-a

calculat „ținând seama de valoarea bunului asigurat la valoarea din contractul

de asigurare și de dauna totală produsă ca o consecință directă a producerii

evenimentului asigurat, precum și de faptul că asiguratul a rămas propriul său

asigurător, pentru o

franșiză

de 10 % din valoarea bunului”,însă valoarea trebuia stabilită în raport de valoarea

autoturismului la data de 28 februarie 2011( potrivit dispozițiilor

contractuale precitate), când s-a produs riscul asigurat (coliziunea

autoturismului), valoare care evident este diferită de cea stabilită cu ocazia

încheierii contractului de asigurare și anume 15 septembrie 2010, deci cu cinci

luni anterioare coliziunii.

În raport de

considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt fondate

și în consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să admită

recursul, să caseze decizia și să trimită cauza spre rejudecare, la aceeași

instanță, urmând ca în rejudecarea apelului să se stabilească, în esență, în

posesia cui se află autoturismul, cuantumul sumei necesară pentru aducerea

autoturismul la starea avută la data încheierii poliței de asigurare și

stabilirea sumei cuvenită cu titlu de despăgubire, în raport de dispozițiile

contractuale referitoare la o daună totală sau parțială,valoarea epavei și

franșiză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D

E

C

I

D

E

Admite recursul

declarat de pârâta SC

O.V.I.G.

SA

împotriva

Deciziei

nr.

5/ A

din 6 februarie 2013,

pronunțată

de

Curtea

de Apel

Galați,

secția a II-a

civilă, maritimă și fluvială, casează hotărârea atacată și trimite cauza spre

rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi

10

martie 2014

.