PERELIGHIN AND OTHERS v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
PERELIGHIN AND OTHERS v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights" (CtEDO, 2008)
Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”
SECȚIUNEA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 77611/01
depusă de Dmitrii PERELIGHIN și Alții
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Patra), întrunită la 30 septembrie 2008, în cadrul unei camere compuse din:
Nicolas Bratza,
Președinte,
Lech Garlicki,
Ljiljana Mijović,
David Thór Björgvinsson,
Ján Šikuta,
Päivi Hirvelä,
Mihai Poalelungi,
judecători,
și Fatoș Aracı,
Grefier adjunct al Secțiunii
,
Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 12 ianuarie 2001,
Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul pârât și observațiile prezentate ca răspuns de către reclamanți,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamanții, dl Dmitrii Perelighin și surorile sale, dna Maria Luneva și dna Aksenia Lopuhova, sunt cetățeni ai Republicii Moldova care s-au născut în anul 1934, 1937 și, respectiv, 1941 și care locuiesc în Chișinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl Vladimir Grosu.
A.
Circumstanțele cauzei
Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate în felul următor.
În anul 1949, autoritățile sovietice au implementat politica lor de colectivizare și părinții reclamanților au fost privați de pământul lor.
La 28 mai 1999, reclamanții au inițiat proceduri judiciare împotriva consiliului local Anenii Noi („consiliul local”), solicitând repartizarea unui lot de pământ, după cum prevedea Codul funciar.
La 26 iulie 1999, Judecătoria sectorului Anenii Noi a hotărât în favoarea reclamanților și a obligat consiliul local să repartizeze 2 ha de pământ primului reclamant și câte 1.5 ha fiecăreia dintre surorile lui. Hotărârea judecătorească nu a fost atacată și, după cincisprezece zile, a devenit irevocabilă.
La 31 mai 2000, adjunctul Procurorului General a înaintat recurs în anulare la hotărârea judecătorească din 26 iulie 1999.
La 30 august 2000, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul în anulare, a casat hotărârea judecătorească irevocabilă pronunțată în favoarea reclamanților și a respins acțiunea lor.
După comunicarea cererii de către Curte, Agentul guvernamental a cerut Procurorului General să depună o cerere de revizuire la Curtea Supremă de Justiție prin care să solicite casarea deciziei acesteia din 30 august 2000. La 23 mai 2007, adjunctul Procurorului General s-a conformat cererii Agentului guvernamental și a depus o cerere de revizuire în temeiul articolului 449 § 1 (g) al Codului de procedură civilă.
La 12 septembrie 2007, Curtea Supremă de Justiție a admis cererea de revizuire, a constatat că, în urma casării hotărârii irevocabile a Judecătoriei sectorului Anenii Noi din 26 iulie 1999, a avut loc încălcarea drepturilor reclamanților garantate de articolul 6 § 1 al Convenției și articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție și a lăsat această hotărâre în vigoare. Curtea Supremă de Justiție a mai acordat reclamanților 17,205 lei moldovenești (MDL) (1,052
euro (EUR) la acea dată) cu titlu de prejudiciu material cauzat de imposibilitatea folosirii pământului (MDL 6,805 în beneficiul dlui Dmitrii Perelighin și câte MDL 5,200 în beneficiul dnei Maria Luneva și dnei Aksenia Lopuhova), EUR 3,500 cu titlu de prejudiciu moral (EUR 1,500 în beneficiul dlui Dmitrii Perelighin și câte EUR 1,000 în beneficiul dnei Maria Luneva și dnei Aksenia Lopuhova) și EUR 60 cu titlu de costuri și cheltuieli.
B.
Dreptul intern relevant
Prevederile relevante ale dreptului intern au fost expuse în hotărârea Curții în cauza
Roșca v. Moldova
, nr. 6267/02, §
16, 22 martie 2005.
Codul de procedură civilă din 12 iunie 2003, în partea sa relevantă, prevede următoarele:
Articolul 449. Temeiurile declarării revizuirii
„Revizuirea se declară în cazul în care:
...
g) Guvernul Republicii Moldova, reprezentat de Agentul guvernamental sau Curtea Europeană a Drepturilor Omului a inițiat o procedură amiabilă într-o cauză pendinte împotriva Republicii Moldova, care consideră că prin hotărîrea instanței s-a încălcat grav un drept prevăzut de Constituția Republicii Moldova sau de Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale; ... .”
PRETENȚII
Reclamanții s-au plâns că decizia Curții Supreme de Justiție din 30 august 2000, prin care a fost casată hotărârea judecătorească irevocabilă pronunțată în favoarea lor, a avut ca efect încălcarea drepturilor lor garantate de articolul 6 § 1 al Convenției și articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție.
ÎN DREPT
Articolul 37 al Convenției, în partea sa relevantă, prevede următoarele:
„
În orice stadiu al procedurii, Curtea poate hotărî scoaterea de pe rol a unei cereri atunci când circumstanțele permit să se tragă concluzia că:
(a) solicitantul nu dorește să o mai mențină; sau
(b) litigiul a fost rezolvat; ...”
Articolul 43 § 1 al Regulamentului Curții, în partea sa relevantă, prevede următoarele:
„La orice stadiu al procedurii, Curtea poate decide scoaterea unei cauze de pe rol în condițiile articolului 37 al Convenției.”
La 30 iulie 2008, Guvernul a informat Curtea că, la 27 iunie 2008, reclamanților le-au fost eliberate titlurile de proprietate asupra terenurilor și că, la 6 mai 2008, ei au primit sumele acordate prin hotărârea din 12 septembrie 2007. Guvernul a susținut că, deoarece situația reclamanților a fost redresată, ei nu mai pot pretinde că sunt „victime” ale violărilor Convenției. El a cerut Curții să respingă pretențiile reclamanților ca vădit nefondate, în sensul articolului 35 §§ 3 și 4 al Convenției.
La 29 iulie 2008, și reclamanții au informat Curtea că lor le-au fost eliberate titlurile de proprietate asupra terenurilor și au cerut Curții să scoată cererea lor de pe rol.
Având în vedere articolul 37 § 1 (a) și (b) al Convenției și faptul că reclamanților le-a fost acordată o redresare adecvată de către instanțele judecătorești naționale, Curtea notează că ei nu mai doresc să-și mențină cererea. În continuare, în sensul articolului 37 § 1
in fine
al Convenției, Curtea nu găsește circumstanțe speciale privind respectarea drepturilor omului definite prin Convenție și Protocoalele sale care ar cere continuarea examinării cererii.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide
să scoată cererea de pe rolul său.
Fatoș Aracı
Nicolas Bratza
Grefier adjunct
Președinte