NEDELCOV v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,

efectuată de către asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIUNEA A PATRA

DECIZIE

CU PRIVIRE LA ADMISIBILITATEA

Cererii nr.

19261/05

depusă de Ion NEDELCOV

împotriva Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Patra), întrunită la 27 ianuarie 2009, în cadrul unei camere compuse din:

Nicolas Bratza,

Președinte,

Lech Garlicki,

Giovanni Bonello,

Ljiljana Mijović,

David Thór Björgvinsson,

Ledi Bianku,

Mihai Poalelungi,

judecători,

și Lawrence Early,

Grefier al Secțiunii

,

Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 17 mai 2005,

Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul pârât și observațiile prezentate ca răspuns de către reclamant,

În urma deliberării, decide următoarele:

ÎN FAPT

Reclamantul, dl Ion Nedelcov, este un cetățean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1933 și care locuiește în Chișinău. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl R.

Zadoinov, avocat din Chișinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl Vladimir Grosu.

Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate în felul următor.

Reclamantul era membru al unei asociații pomicole și, în calitatea sa de membru, a deținut un lot de teren pe care cultiva legume și fructe pentru necesitățile familiei sale.

La o dată nespecificată, din motive necunoscute Curții, reclamantul a fost exclus din asociație. Potrivit statutului asociației, litigiile dintre asociație și membrii acesteia urmau a fi soluționate de către Consiliul municipal Chișinău.

Reclamantul a depus o cerere la Consiliul municipal Chișinău și a contestat decizia asociației; cu toate acestea, cererea sa a fost respinsă pe motive procedurale.

Reclamantul a contestat decizia Consiliului municipal și, la 19 mai 2004, a obținut o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care Consiliul municipal a fost obligat să examineze fondul cererii sale. La 1 iunie 2004, a fost emis un titlu executoriu, iar hotărârea judecătorească a fost executată la 27 aprilie 2005, când Consiliul municipal a examinat fondul cererii reclamantului și a adoptat o decizie în favoarea reclamantului.

Reclamantul a primit decizia Consiliului municipal prin poștă la 19 septembrie 2005.

Reclamantul nu a informat Curtea despre executarea hotărârii judecătorești pronunțată în favoarea sa, iar Curtea a aflat despre acest fapt abia din observațiile Guvernului.

ÎN DREPT

Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenției, de încălcarea dreptului său de acces la justiție ca urmare a executării întârziate a hotărârii judecătorești din 19 mai 2004.

ÎN DREPT

Reclamantul s-a plâns de executarea întârziată a hotărârii din 19 mai 2004. El a invocat articolul 6 § 1 al Convenției, partea relevantă a căruia prevede următoarele:

Articolul 6 § 1:

„Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil ...

într-un termen rezonabil ...

de către o instanță ... care va hotărî ... asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil ... .”

Guvernul a susținut că, deoarece hotărârea judecătorească a fost executată înainte ca reclamantul să depună cererea sa la Curte, el nu mai poate pretinde că este victimă a violării Convenției.

Reclamantul a confirmat faptul că hotărârea judecătorească din 19 mai 2004 a fost executată la 27 aprilie 2005, dar a susținut că a aflat despre acest lucru abia la 19 septembrie 2005, când a primit o scrisoare de la Consiliul municipal. În opinia sa, perioada de executare a durat între 19 mai 2004 și 19 septembrie 2005.

Curtea notează că hotărârea judecătorească pronunțată în favoarea reclamantului a devenit executorie la 1 iunie 2004 și a fost executată la 27 aprilie 2005, adică peste mai puțin de unsprezece luni după ce hotărârea a devenit executorie. Având în vedere jurisprudența sa cu privire la acest subiect (a se vedea, spre exemplu,

Timofeyev v. Russia

, nr. 58263/00, § 37, 23

octombrie 2003) și faptul că hotărârea judecătorească a fost în întregime executată de Consiliul municipal Chișinău într-o perioadă relativ scurtă, Curtea constată că aceasta a fost executată într-un „termen rezonabil”. Faptul că reclamantul nu s-a interesat de procedura de executare prin consultarea publicației oficiale a consiliului municipal sau prin solicitarea informației direct de la Consiliul municipal în perioada aprilie

– septembrie 2005 nu poate fi imputat autorităților de stat responsabile de executarea hotărârilor judecătorești. Mai mult, deoarece în această cauză nu au existat factori care ar putea fi considerați ca cerând o diligență specială și o executare mai rapidă, Curtea constată că cererea nu relevă vreo aparență de violare a articolului 6 § 1 al Convenției (a se vedea, de exemplu,

Osoian v. Moldova

(dec.), nr. 31413/03, 28

februarie 2006).

Prin urmare, această cerere urmează a fi respinsă, ca fiind vădit nefondată, în temeiul articolului

35 §§ 3 și 4 al Convenției.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Declară

cererea inadmisibilă.

Lawrence Early

Nicolas Bratza

Grefier

Președinte