ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5732/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5732/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursurilor
de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Sesizarea
instanței de fond
Prin cererea adresată Tribunalului București,
secția comercială, de conflicte de muncă și asigurări sociale, Sindicatul
Salariaților din Agenția Domeniilor Statului a solicitat, în contradictoriu cu
Agenția Domeniilor Statului și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale,
să se constate valabilitatea și derularea Contractului colectiv de muncă
încheiat la nivelul ADS pentru anii 2008 - 2010 înregistrat la Direcția de
Muncă și Protecție Socială București sub nr. 5648/2008 și să fie obligați
pârâții la îndeplinirea tuturor obligațiilor și recunoașterea tuturor
drepturilor conținute de Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ADS
pentru anii 2008 - 2010.
Prin Sentința civilă
nr. 9213 din 8 decembrie 2010 Tribunalul București, secția a VIII-a de
conflicte de muncă și asigurări sociale a respins excepția lipsei calității
procesuale pasive a pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pe
cererea având ca obiect acțiune în constatare; a admis excepția necompetentei
materiale a Tribunalului București, secția a VIII-a litigii de muncă și
asigurări sociale, pe capătul de cerere având ca obiect anularea Ordinului nr.
2291 din 28 octombrie 2010 emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării
Rurale; a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect anularea
Ordinului nr. 2291 din 28 octombrie 2010, formulată de reclamantul Sindicatul
Salariaților din Agenția Domeniilor Statului, în contradictoriu cu pârâtul
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în favoarea Curții de Apel
București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal; a disjuns
capătul de cerere având ca obiect acțiune în constatare, formulat în
contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și
Agenția Domeniilor Statului și a acordat termen la data de 14 februarie 2010, C
22, ora 12:30, pentru continuarea judecății, cu citarea părților.
La Curtea de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, după declinare,
cauza a fost înregistrată sub nr. 46720/3/2010.
Prin Încheierea din 7
iunie 2011 s-a dispus atașarea Dosarului nr. 12186/2/2010 al Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în care s-a
invocat excepția de litispendență.
Dosarul nr.
12186/2/2010 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal a avut ca obiect anularea Ordinului nr. 2291 din 28
octombrie 2010 emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Soluția instanței
de fond
Prin Sentința civilă
nr. 4739 din 15 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția lipsei calității
procesuale pasive a ADS, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul
Sindicatul Salariaților din ADS afiliat Agrostar în contradictoriu cu pârâții
MADR și ADS și a fost anulat Ordinul nr. 2291 din 28 octombrie 2010 emis de
MADR.
Referitor la excepția
lipsei calității procesuale pasive a Agenția Domeniilor Statului instanța de
fond a respins-o ca neîntemeiată în contextul în care pârâta este autoritatea
publică la care se referă ordinul contestat, respectiv asimilarea funcțiilor
din cadrul ADS, cu alte funcții și salarii și ADS este titulara raportului
juridic dedus judecății, în condițiile în care ordinul contestat produce efecte
față de acesta și reclamanta are interesul legitim să-și realizeze dreptul
dedus judecății.
Pe fond, instanța a
reținut că prin Ordinul nr. 2291 din 28 octombrie 2010 emis de Ministerul
Agriculturii și Dezvoltării Rurale, privind asimilarea funcțiilor din cadrul
Agenției Domeniilor Statului, s-a dispus ca funcțiile din cadrul ADS menționate
la art. 1 să se asimileze cu funcțiile și salariile corespunzătoare, iar
salariul de bază să fie format din salariul de bază aferent lunii decembrie
2009, sporul de vechime (ce va fi stabilit individual conform tranșelor de
vechime în muncă prevăzute la art. 16 din Legea nr. 330/2009) și eventualele
sporuri prevăzute în anexa nr. 1/1 din Legea nr. 330/2009, negociate între
conducerea ADS și angajați în limita bugetului aprobat.
De asemenea, potrivit
art. 3 și 4 din Ordin, personalul ADS va putea beneficia și de sporul prevăzut
la art. 5 din Anexa nr. 1 din Legea nr. 330/2009 în condițiile prevăzute de
Legea nr. 319/2006 și H.G. nr. 1136/2006, iar cuantumul brut al drepturilor
salariale se diminuează cu 25%, conform prevederilor art. 1 din Legea nr.
118/2010.
Împotriva acestui
Ordin, reclamantul, Sindicatul Salariaților din ADS a formulat contestație
administrativă prealabilă, înregistrată sub nr. 40059 din 3 noiembrie 2010, la
care MADR a răspuns prin Adresa nr. 166172 din 10 noiembrie 2010.
Reclamantul a
susținut că Ordinul a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (3) și
(4) din O.U.G. nr. 1/2010, dispoziții avute în vedere la emiterea acestuia,
după cum rezultă din preambulul ordinului, care prevedeau că:
„(1) Salarizarea
personalului autorităților și instituțiilor publice care și-au schimbat regimul
de finanțare, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea
unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice,
susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia
Europeană și Fondul Monetar Internațional, din instituții finanțate integral
din venituri proprii în instituții finanțate integral sau parțial de la bugetul
de stat se realizează potrivit prevederilor contractelor colective de muncă
legal încheiate, până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate,
în limita cheltuielilor de personal aprobate.
(2) Pentru încadrarea
în cheltuielile de personal aprobate, până la împlinirea termenelor
contractelor colective de muncă, conducătorul autorităților și instituțiilor
prevăzute la alin. (1) va proceda, după caz, la renegocierea drepturilor
salariale sau la reorganizarea ori restructurarea activității prin reducerea
numărului de posturi, în condițiile legii.
(3) După împlinirea
termenului pentru care au fost încheiate contractele colective de muncă,
personalul menționat la alin. (1) va fi reîncadrat pe noile funcții, stabilite
de ordonatorul principal de credite, corespunzător atribuțiilor,
responsabilităților și competențelor specifice postului, prin asimilare cu
funcțiile din instituția care îl preia în structură, subordine sau în
finanțare, după caz.
(4) Drepturile
salariale ale personalului reîncadrat potrivit alin. (3) sunt stabilite la
nivelul prevăzut în luna decembrie 2009 pentru funcțiile similare celor pe care
a fost reîncadrat din instituția sau autoritatea care îl preia în structură,
subordine sau în finanțare, după caz. Acestui personal i se acordă și sporurile
prevăzute în notele la anexa nr. 1/1 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind
salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care se includ
în salariul de bază, precum și indemnizația de conducere, după caz.
În speță, Contractul
colectiv de muncă nr. 5648 din 3 octombrie 2008, expira la data de 3 octombrie
2010, fiind încheiat pe o durată de 2 ani, însă potrivit art. 3 alin. (2) din
CCM pe anii 2008 - 2010, dacă nici una dintre părți nu denunță contractul cu
cel puțin 30 de zile înainte de expirarea termenului pentru care a fost
încheiat, valabilitatea acestuia se prelungește până la încheierea unui nou
contract, dar nu mai mult de 12 luni.
Or, Curtea de Apel a
reținut că a existat o manifestare de voință din partea angajatorului de a
denunța contractul cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea termenului
pentru care a fost încheiat, prin Adresa nr. 181033 prin care ADS și-a
manifestat intenția de a nu prelungi contractul colectiv de muncă, chiar dacă
această adresă nu a fost comunicată partenerului contractual.
Prin urmare, la data
emiterii Ordinului nr. 2291 din 28 octombrie 2010, CCM pe anii 2008 - 2010
ajunsese la termen, neexistând o manifestare de voință de a prelungi contractul
și nici o convenție a părților de a stabili un termen de valabilitate a
vechiului contract până la încheierea unui nou contract.
De altfel, prin
Sentința civilă nr. 3131 din 30 martie 2011 pronunțată de Tribunalul București,
secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr.
59740/3/2010, din care s-a disjuns capătul de cerere privind constatarea ca
valabil și în derulare a Contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul ADS
pentru anii 2008/2010 înregistrat la DMPS București sub nr. 5648 din 3
octombrie 2008 și obligarea pârâților la îndeplinirea tuturor obligațiilor și
recunoașterea tuturor drepturilor conținute de Contractul colectiv de muncă
încheiat la nivelul ADS pentru anii 2008 - 2010, prelungit de drept prin
nedenunțare până la data de 3 octombrie 2011 și s-a declinat competența
instanței de față, în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea
Ordinului MADR nr. nr. 2291 din 28 octombrie 2010, s-a constatat încetarea
valabilității contractului colectiv de muncă, începând cu data de 3 octombrie
2010, sentința nefiind irevocabilă.
Reclamantul a mai
susținut că Ordinul în cauză încalcă dispozițiile art. 1 și 3 lit. e) din Legea
nr. 330/2009 și art. 1 alin. (3) și (4) din O.U.G. nr. 1/2000, întrucât nu
stabilește o corespondență între actualele funcții din cadrul ADS și cele cu
care se dorește a fi asimilate și sunt încălcate prevederile care impun în
cadrul asimilării criterii obiective privind atribuțiile, responsabilitățile și
competențele specifice posturilor.
Instanța de fond a
mai reținut că art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 1/2010 prevede că, după
împlinirea termenului pentru care au fost încheiate contractele colective de
muncă, personalul menționat la alin. (1) va fi reîncadrat pe noile funcții,
stabilite de ordonatorul principal de credite, corespunzător atribuțiilor,
responsabilităților și competențelor specifice postului, prin asimilare cu
funcțiile din instituția care îl preia în structură, subordine sau în
finanțare, după caz.
Prin art. 1 din
Ordinul MADR nr. 2291 din 28 octombrie 2010 s-au asimilat funcțiile din cadrul
ADS cu funcțiile și salariile prevăzute în tabel, de la 1-11, însă din actele
de fundamentare care au stat la baza emiterii acestuia, nu rezultă
corespondența dintre funcțiile din cadrul ADS cu cele din cadrul MADR și care
au fost criteriile, corespunzătoare atribuțiilor, responsabilităților și
competențelor specifice posturilor.
Practic, pârâtul a
făcut o asimilare a funcțiilor din cadrul ADS cu funcții din cadrul MADR și
nici o analiză a atribuțiilor din Fișele posturilor ce au fost supuse
reorganizării, conform atribuțiilor, responsabilităților și competențelor
specifice, reîncadrarea făcându-se după criteriul denumirii posturilor.
Acest lucru este
confirmat însuși de către MADR prin întâmpinare, care a arătat că fișele
posturilor au fost întocmite tot de conducerea ADS, iar criteriile privind
asimilarea obiectivelor privind atribuțiile, responsabilitățile și competențele
specifice posturilor din cadrul ADS au fost stabilite de către conducerea
acestei instituții.
Or, MADR, în calitate
de emitent al Ordinului contestat și autoritate competentă să aprobe statul de
funcții, avea obligația să realizeze o corespondență reală cu funcțiile din
aparatul propriu al MADR, în raport cu atribuțiile, responsabilitățile și
competențele specifice posturilor din cadrul ADS, neavând nici o relevanță
faptul că personalul din ADS era încadrat cu contract individual de muncă.
În ceea ce privește
drepturile salariale, din Adresa nr. 164728 din 8 aprilie 2011, rezultă că,
având în vedere că personalul ADS este încadrat pe bază de contract individual
de muncă și ținând seama de prevederile art. 30 alin. (5) din Legea nr.
330/2009, personalul aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 își va
păstra salariul avut, adică salariul prevăzut în O.G. nr. 10/2008, act normativ
care a stabilit funcțiile și salariile care s-au aplicat în anul 2009
personalului contractual.
Or, potrivit art. 48
pct. 12 din Legea nr. 330/2009, la data intrării în vigoare a prezentei legi, 1
ianuarie 2010, se abrogă O.G. nr. 10/2008 privind nivelul salariilor de bază și
al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de
urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de
bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului
salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind
sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a
indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum
și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale
personalului contractual salarizat prin legi speciale, publicată în M. Of. al
României, Partea I, nr. 79 din 1 februarie 2008, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 177/2008, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția
art. 23, 25 și 30
2
.
MADR avut în vedere
prevederile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, însă, la data emiterii
Ordinului contestat, 28 octombrie 2010, se aplicau prevederile art. 2 din
O.U.G. nr. 1/2010, care prevedeau că personalul autorităților și instituțiilor
publice prevăzut la art. 1 alin. (1) salarizat exclusiv în temeiul unui
contract individual de muncă negociat va fi reîncadrat pe noile funcții,
stabilite de ordonatorul principal de credite, corespunzător atribuțiilor,
responsabilităților și competențelor specifice postului, prin asimilare cu
funcțiile din instituția care îl preia în structură, subordine sau în
finanțare, după caz. Drepturile salariale ale acestui personal se stabilesc
potrivit art. 1 alin. (4) și (5), care se aplică în mod corespunzător.
Așadar, în ceea ce
privește personalul contractual din cadrul ADS, acesta, pe de o parte, trebuia
să fie reîncadrat pe noile funcții, corespunzător atribuțiilor, responsabilităților
și competențelor specifice postului, prin asimilare cu funcțiile din instituția
care îl preia în structură, subordine sau în finanțare, după caz, lucru care nu
s-a făcut, așa cum s-a arătat, iar pe de altă parte, potrivit art. 1 alin. (4),
drepturile salariale ale personalului reîncadrat trebuiau stabilite la nivelul
prevăzut în luna decembrie 2009 pentru funcțiile similare celor pe care a fost
reîncadrat din instituția sau autoritatea care îl preia în structură, subordine
sau în finanțare, după caz, ceea ce nu s-a realizat, întrucât nivelul
salariilor pentru noile funcții din ADS nu era identic cu cele similare din
MADR, după cum rezultă din analiza comparativă a acestora, funcțiile de
director, șef serviciu, consilier juridic și referent din ADS fiind net
inferioare celor din MADR.
Calea de atac
exercitată
Împotriva sentinței
instanței de fond a declarat recurs Ministerul Agriculturii și Dezvoltării
Rurale invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 304
1
C. proc. civ., considerând-o nelegală și netemeinică și Agenția Domeniilor
Statului.
În motivele de recurs
formulate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale se arată că instanța
de fond, în pronunțarea soluției, nu a reținut dispozițiile art. 1 alin. (1) și
(2) din O.U.G. nr. 1/2010 potrivit cărora:
„(1) Salarizarea
personalului autorităților și instituțiilor publice care și-au schimbat regimul
de finanțare, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 329/2009 privind
reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea
cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea
acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, din
instituții finanțate integral din venituri proprii în instituții finanțate
integral sau parțial de la bugetul de stat se realizează potrivit prevederilor
contractelor colective de muncă legal încheiate, până la împlinirea termenului
pentru care au fost încheiate, în limita cheltuielilor de personal aprobate.
(2) Pentru încadrarea
în cheltuielile de personal aprobate, până la împlinirea termenelor
contractelor colective de muncă, conducătorul autorităților și instituțiilor
prevăzute la alin. (1) va proceda, după caz, la renegocierea drepturilor
salariale sau la reorganizarea ori restructurarea activității prin reducerea
numărului de posturi, în condițiile legii.”
Se invocă și faptul
că în sentința atacată s-a reținut că a existat o manifestare de voință din
partea angajatorului ADS de a denunța contractul cu cel puțin 30 de zile
înainte de expirarea termenului pentru care a fost încheiat chiar dacă aceasta
nu a fost primită de către Sindicatul Salariaților din ADS și că la data
emiterii Ordinului nr. 2291 din 28 octombrie 2010 contractul colectiv de muncă
pentru anii 2008 - 2010 ajunsese la termen, neexistând o manifestare de voință
de a prelungi contractul și nici o convenție a părților de a stabilit un termen
de valabilitate a vechiului contract până la încheierea unui nou contract.
Recurenta mai arată
că, așa cum a invocat și în fața instanței de fond, termenul pentru care au
fost încheiate contractele de muncă la nivel de ADS s-a împlinit la data de 3
octombrie 2010 și se impunea asimilarea funcțiilor din cadrul ADS în
conformitate cu prevederile art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 1/2010, or, prin
Ordinul nr. 2291 din 28 octombrie 2010 emis de MADR se stabilește doar
asimilarea, nu și data de la care se face salarizarea pe noile funcții, așa cum
s-a prevăzut prin art. 1 alin. (3) și (4) din O.U.G. nr. 1/2010.
În raport cu
prevederile art. 1 alin. (5) - (6) din O.U.G. nr. 1/2010, recurenta a susținut
că MADR avea obligația legală de a emite un act administrativ privind
stabilirea funcțiilor existente în cadrul ADS.
În cadrul motivelor
de recurs, recurenta a precizat că instanța a fost învestită cu soluționarea a două
capete de cerere, respectiv constatarea valabilității contractului colectiv de
muncă la nivel de ADS și o cerere de anulare a Ordinului nr. 2291 din 28
octombrie 2010 emis de MADR.
Pentru că prin
Sentința civilă nr. 3131/2010 a Tribunalului București s-a constatat încetarea
valabilității contractului colectiv de muncă la nivel de ADS, începând cu 3
octombrie 2010 se impunea ca instanța de fond să respingă cererea de anulare a
Ordinului nr. 2010 emis de MADR.
O altă critică adusă
instanței de fond este aceea că, deși nu se distinge categoria nulității,
reclamantul a solicitat anularea actului și s-a apreciat că dispozitivul
vizează nulitatea absolută a actului atacat, astfel că soluția este
contradictorie pentru că efectul nulității absolute îl constituie repunerea
părților în situația anterioară, deci ca și cum actul atacat n-ar fi existat
iar contractul colectiv de muncă este în vigoare, iar instanța de fond trebuia
să observe că atâta timp cât contractul colectiv de muncă și-a încetat
aplicabilitatea, efectele anulării Ordinului nr. 2991/2010 nu se pot pune în
aplicare.
Au fost invocate
dispozițiile H.G. nr. 725/2010, art. 53 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 90/2001
și art. 1 alin. (5) din Constituția României și s-a arătat că data pentru
trecerea de la salarizarea conform Contractului Colectiv de Muncă la
salarizarea pe funcții asimilate este stabilită prin lege, Ministerul
Agriculturii și Dezvoltării Rurale a fost obligat să respecte legea.
Conform art. 1 alin.
(4) din O.U.G. nr. 1/2010, drepturile salariale ale personalului reîncadrat
potrivit alin. (3) sunt stabilite la nivelul lunii decembrie 2009 pentru
funcțiile similare celor pe care a fost reîncadrat, sporurile salariale sunt
prevăzute în nota de la Anexa 1/1 din Legea nr. 330/2009 și sunt stabilite de
conducătorul ADS în limita bugetului aprobat și cu avizul ordonatorului
principal de credite și s-a subliniat că trecerea de la funcțiile și
salarizarea stabilită prin Contractul Colectiv de Muncă s-a făcut în
conformitate cu legea pe funcțiile existente și deținute de ordonatorul
principal de credite.
La baza ordinului
atacat au stat prevederile O.U.G. nr. 1/2010 care au prevăzut procedura
trecerii de la un sistem de salarizare, la alt sistem de salarizare și efectele
asupra contractelor colective de muncă.
Se mai învederează și
faptul că aplicabilitatea Ordinului nr. 2991 din 28 octombrie 2010 a încetat la
data la care au fost reînnoite contractele individuale de muncă încheiate între
ADS și angajații acesteia, iar salarizarea personalului contractual a fost
stabilită potrivit acestor contracte individuale și s-a solicitat admiterea
recursului cu consecința constatării ca rămasă fără obiect cererea principală,
respectiv anularea Ordinului nr. 2991 din 28 octombrie 2010.
Soluția instanței de
fond este criticată și sub aspectul faptului că întrucât constatarea
legalității ordinelor se analizează în funcție de data emiterii lor și nu de
intervenirea unor împrejurări ulterioare, iar atât timp cât actul a fost dat în
executarea unui act normativ în vigoare la acea dată, orice susținere contrară
este de neprimit.
Pentru că nu s-a
făcut dovada existenței unei îndoieli serioase privind legalitatea actului
atacat și nu s-a probat vreun prejudiciu suferit de reclamant, se solicită
admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii.
II. Prin recursul
declarat de Agenția Domeniilor Statului se solicită admiterea recursului,
modificarea în parte a sentinței și admiterea excepției lipsei calității
procesuale pasive a Agenției Domeniilor Statului.
În motivele de recurs
s-a arătat că, față de cererea reclamantului de anulare a Ordinului nr.
2291/2010 emis de MADR, nr. 2291/2010, ADS nu este semnatara acestui ordin și,
deci, nu poate avea calitate procesuală pasivă întrucât nu există identitate între
persoana pârâtului și persoana obligată în cadrul raportului juridic dedus
judecății.
Soluția instanței
de recurs
După examinarea
motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de
Casație și Justiție va respinge recursurile, ca nefondate.
I. Recursul declarat
de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale va fi respins având în vedere
că sunt nefondate criticile aduse soluției instanței de fond.
Ordinul nr. 2291 din
28 octombrie 2010 a fost emis de MADR pentru asimilarea funcțiilor din cadrul
ADS și a avut ca bază legală dispozițiile art. 1 alin. (3) și (4) din O.U.G.
nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de
persoane din sectorul bugetar, Legea nr. 330/2009 și Legea nr. 118/2010.
Conform art. 1 alin.
(3) și (4) din O.U.G. nr. 1/2010:
„(3) După împlinirea
termenului pentru care au fost încheiate contractele colective de muncă,
personalul menționat la alin. (1) va fi reîncadrat pe noile funcții, stabilite
de ordonatorul principal de credite, corespunzător atribuțiilor,
responsabilităților și competențelor specifice postului, prin asimilare cu
funcțiile din instituția care îl preia în structură, subordine sau în
finanțare, după caz.
(4) Drepturile
salariale ale personalului reîncadrat potrivit alin. (3) sunt stabilite la
nivelul prevăzut în luna decembrie 2009 pentru funcțiile similare celor pe care
a fost reîncadrat din instituția sau autoritatea care îl preia în structură,
subordine sau în finanțare, după caz. Acestui personal i se acordă și sporurile
prevăzute în notele la anexa nr. 1/1 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind
salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care se includ
în salariul de bază, precum și indemnizația de conducere, după caz.”
Prima critică din motivele
de recurs se referă la faptul că instanța de fond nu a reținut dispozițiile
art. 1 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 1/2010, însă aceste critici nu pot fi
reținute.
Potrivit art. 1 alin.
(1) și (2) din O.U.G. nr. 1/2010:
„(1) Salarizarea
personalului autorităților și instituțiilor publice care și-au schimbat regimul
de finanțare, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 329/2009 privind
reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea
cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea
acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, din
instituții finanțate integral din venituri proprii în instituții finanțate
integral sau parțial de la bugetul de stat se realizează potrivit prevederilor
contractelor colective de muncă legal încheiate, până la împlinirea termenului
pentru care au fost încheiate, în limita cheltuielilor de personal aprobate.
(2) Pentru încadrarea
în cheltuielile de personal aprobate, până la împlinirea termenelor
contractelor colective de muncă, conducătorul autorităților și instituțiilor
prevăzute la alin. (1) va proceda, după caz, la renegocierea drepturilor
salariale sau la reorganizarea ori restructurarea activității prin reducerea
numărului de posturi, în condițiile legii.”
Înalta Curte constată
că instanța de fond chiar a făcut trimitere la dispozițiile art. 1 alin. (1) și
(2) din O.U.G. nr. 1/2010 și a precizat că, în speță, Contractul colectiv de
muncă nr. 5848/2008 expira la 3 octombrie 2010, iar la data emiterii Ordinului
nr. 2219/2010, Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2008 - 2010 ajunsese la
termen, aspecte necontestate nici de recurent, astfel că nu se poate spune că
nu s-a ținut seama de art. 1 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 1/2010, care se
referă tocmai la salarizarea personalului vizat de aceste prevederi până la
împlinirea termenului pentru care au fost încheiate contractele colective de
muncă.
Nici instanța de fond
nu a contestat că se impunea asimilarea funcțiilor din cadrul ADS în
conformitate cu art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 1/2010, așa cum susține
recurentul, ci s-a considerat, de către instanța de fond, că această asimilare
nu s-a făcut corespunzător atribuțiilor, responsabilităților și competențelor
specifice, deși textul din O.U.G. nr. 1/2010 impune aceasta.
Nu se contestă
dreptul MADR de a emite un act administrativ, dar acesta trebuie emis cu
respectarea dispozițiilor legale pe baza căruia se întemeiază și în executarea
căruia se emite, iar instanța de fond a procedat la anularea ordinului tocmai
pentru că nu au fost respectate prevederile art. 1 alin. (3) și (4) din O.U.G.
nr. 1/2010.
Nici criticile din
recurs ce vizează efectele Sentinței civile nr. 3131 din 20 martie 2010
pronunțată de Tribunalul București prin care s-a constatat încetarea valabilității
contractului colectiv de muncă la nivel de ADS începând cu data de 3 octombrie
2010 nu pot fi primite.
Așa cum a arătat și
instanța de fond și cum prevăd și dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 1/2010,
Ordinul nr. 2291/2010 a fost emis în baza art. 1 alin. (3) și (4) O.U.G. nr.
1/2010, dispozițiilor care se referă tocmai la situația reîncadrării pe noile
funcții după împlinirea termenului pentru care au fost încheiate contractele
colective de muncă, iar prin Sentința nr. 3131 din 30 martie 2010 s-a constatat
tocmai încetarea valabilității acestuia începând cu 3 octombrie 2010, iar
Ordinul a fost emis la 28 octombrie 2010, tocmai ca urmare a încetării
valabilității acestui contract.
Dacă acel contract de
muncă nu și-ar fi încetat valabilitatea, salarizarea se făcea conform art. 1
alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 1/2010 și nu putea fi emis ordin, nefiind
incidente încă dispozițiile art. 1 alin. (3) și (4) din același act normativ.
Nu vor fi reținute
nici criticile referitoare la soluția „contradictorie” conținută în
dispozitivul sentinței și la efectele nulității „absolute”.
Mai întâi, trebuie
precizat că, în materia dreptului administrativ, nu se face distincție între
„nulitatea absolută” și „nulitatea relativă”, noțiuni care sunt specifice
dreptului privat și nu dreptului public.
În al doilea rând,
reclamantul a solicitat „anularea” ordinului, iar instanța de fond a dispus
„anularea” acestuia, astfel că nu se poate spune că efectele acesteia ar fi
valabilitatea contractului colectiv de muncă.
Nici nu se poate spune
că, atâta timp cât contractul colectiv de muncă și-a încetat valabilitatea,
efectele anulării Ordinului nr. 2991 din 28 octombrie 2010 nu se pot pune în
aplicare, deoarece se nesocotesc efectele pe care trebuie să le producă o
hotărâre judecătorească de anulare a unui act administrativ.
Este adevărat că
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale este obligat să respecte legea,
dar instanța de fond a constatat tocmai faptul că, la emiterea actului
contestat, nu au fost respectate prevederile art. 1 alin. (3) și (4) din O.U.G.
nr. 1/2010, dispoziții de care instanța de fond a ținut seama, astfel că nu
sunt fondate nici criticile legate de faptul că instanța de fond nu a ținut
seama de dispozițiile O.U.G. nr. 1/2010 care ar fi aplicabile cu prioritate.
De asemenea, este
nefondată și solicitarea recurentului de a se lua act că cererea principală a
rămas fără obiect pentru că aplicabilitatea Ordinului nr. 2291/2010 a încetat
cu data la care au fost reînnoite contractele individuale de muncă încheiate
între ADS și angajații acestuia.
O cerere în anulare a
unui act administrativ ar rămâne fără obiect numai în cazul în care actul ar fi
revocat de emitent sau ar fi anulat printr-o hotărâre judecătorească pronunțată
într-o altă cauză, dar nu se poate spune că cererea de anulare a rămas fără
obiect prin invocarea încheierii unor acte ulterioare ce au ca temei tocmai
actul administrativ contestat.
Criticile sentinței
ce vizează rațiunile instanței de fond privind constatarea legalității sunt și
ele nefondate deoarece legalitatea unui act administrativ se analizează în
raport cu actul normativ în baza și în executarea căruia a fost emis, iar actul
contestat în cauză nu întrunește aparențele de legalitate pentru că a fost dat
cu încălcarea chiar a dispozițiilor O.U.G. nr. 1/2010, respectiv a art. 1 alin.
(3) și (4) pe care s-a întemeiat.
II. Recursul declarat
de Agenția Domeniilor Statului va fi respins pentru următoarele considerente.
Într-adevăr,
calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre pârât și persoana
obligată în cadrul raportului juridic dedus judecății.
Chiar dacă nu este
emitentul actului atacat, ADS are calitate procesuală pasivă deoarece actul
administrativ contestat se referă la această autoritate publică pentru că
privește asimilarea funcțiilor din cadrul acestei autorități, astfel că ordinul
produce efecte și față de această autoritate publică.
De altfel, în materia
contenciosului administrativ există dispoziții cuprinse în art. 16
1
din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora:
„Instanța de contencios
administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale
interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în
cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept.”
Apreciind că soluția
instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ.,
raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004,vor fi respinse recursurile, ca
nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile
declarate de Agenția Domeniilor Statului și de Ministerul Agriculturii și
Dezvoltării Rurale împotriva Sentinței civile nr. 4739 din 15 iulie 2011 a
Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 14 iunie 2013.
Procesat de GGC - LM