ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.06.2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5732/2013

HOTĂRÂRE
14.06.2013
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5732/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

instanței de fond

Prin cererea adresată Tribunalului București,

secția comercială, de conflicte de muncă și asigurări sociale, Sindicatul

Salariaților din Agenția Domeniilor Statului a solicitat, în contradictoriu cu

Agenția Domeniilor Statului și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale,

să se constate valabilitatea și derularea Contractului colectiv de muncă

încheiat la nivelul ADS pentru anii 2008 - 2010 înregistrat la Direcția de

Muncă și Protecție Socială București sub nr. 5648/2008 și să fie obligați

pârâții la îndeplinirea tuturor obligațiilor și recunoașterea tuturor

drepturilor conținute de Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ADS

pentru anii 2008 - 2010.

Prin Sentința civilă

nr. 9213 din 8 decembrie 2010 Tribunalul București, secția a VIII-a de

conflicte de muncă și asigurări sociale a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pe

cererea având ca obiect acțiune în constatare; a admis excepția necompetentei

materiale a Tribunalului București, secția a VIII-a litigii de muncă și

asigurări sociale, pe capătul de cerere având ca obiect anularea Ordinului nr.

2291 din 28 octombrie 2010 emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale; a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect anularea

Ordinului nr. 2291 din 28 octombrie 2010, formulată de reclamantul Sindicatul

Salariaților din Agenția Domeniilor Statului, în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în favoarea Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal; a disjuns

capătul de cerere având ca obiect acțiune în constatare, formulat în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și

Agenția Domeniilor Statului și a acordat termen la data de 14 februarie 2010, C

22, ora 12:30, pentru continuarea judecății, cu citarea părților.

La Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, după declinare,

cauza a fost înregistrată sub nr. 46720/3/2010.

Prin Încheierea din 7

iunie 2011 s-a dispus atașarea Dosarului nr. 12186/2/2010 al Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în care s-a

invocat excepția de litispendență.

Dosarul nr.

12186/2/2010 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a avut ca obiect anularea Ordinului nr. 2291 din 28

octombrie 2010 emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

de fond

Prin Sentința civilă

nr. 4739 din 15 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția lipsei calității

procesuale pasive a ADS, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul

Sindicatul Salariaților din ADS afiliat Agrostar în contradictoriu cu pârâții

MADR și ADS și a fost anulat Ordinul nr. 2291 din 28 octombrie 2010 emis de

MADR.

Referitor la excepția

lipsei calității procesuale pasive a Agenția Domeniilor Statului instanța de

fond a respins-o ca neîntemeiată în contextul în care pârâta este autoritatea

publică la care se referă ordinul contestat, respectiv asimilarea funcțiilor

din cadrul ADS, cu alte funcții și salarii și ADS este titulara raportului

juridic dedus judecății, în condițiile în care ordinul contestat produce efecte

față de acesta și reclamanta are interesul legitim să-și realizeze dreptul

dedus judecății.

Pe fond, instanța a

reținut că prin Ordinul nr. 2291 din 28 octombrie 2010 emis de Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale, privind asimilarea funcțiilor din cadrul

Agenției Domeniilor Statului, s-a dispus ca funcțiile din cadrul ADS menționate

la art. 1 să se asimileze cu funcțiile și salariile corespunzătoare, iar

salariul de bază să fie format din salariul de bază aferent lunii decembrie

2009, sporul de vechime (ce va fi stabilit individual conform tranșelor de

vechime în muncă prevăzute la art. 16 din Legea nr. 330/2009) și eventualele

sporuri prevăzute în anexa nr. 1/1 din Legea nr. 330/2009, negociate între

conducerea ADS și angajați în limita bugetului aprobat.

De asemenea, potrivit

art. 3 și 4 din Ordin, personalul ADS va putea beneficia și de sporul prevăzut

la art. 5 din Anexa nr. 1 din Legea nr. 330/2009 în condițiile prevăzute de

Legea nr. 319/2006 și H.G. nr. 1136/2006, iar cuantumul brut al drepturilor

salariale se diminuează cu 25%, conform prevederilor art. 1 din Legea nr.

118/2010.

Împotriva acestui

Ordin, reclamantul, Sindicatul Salariaților din ADS a formulat contestație

administrativă prealabilă, înregistrată sub nr. 40059 din 3 noiembrie 2010, la

care MADR a răspuns prin Adresa nr. 166172 din 10 noiembrie 2010.

Reclamantul a

susținut că Ordinul a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (3) și

(4) din O.U.G. nr. 1/2010, dispoziții avute în vedere la emiterea acestuia,

după cum rezultă din preambulul ordinului, care prevedeau că:

„(1) Salarizarea

personalului autorităților și instituțiilor publice care și-au schimbat regimul

de finanțare, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea

unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice,

susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia

Europeană și Fondul Monetar Internațional, din instituții finanțate integral

din venituri proprii în instituții finanțate integral sau parțial de la bugetul

de stat se realizează potrivit prevederilor contractelor colective de muncă

legal încheiate, până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate,

în limita cheltuielilor de personal aprobate.

(2) Pentru încadrarea

în cheltuielile de personal aprobate, până la împlinirea termenelor

contractelor colective de muncă, conducătorul autorităților și instituțiilor

prevăzute la alin. (1) va proceda, după caz, la renegocierea drepturilor

salariale sau la reorganizarea ori restructurarea activității prin reducerea

numărului de posturi, în condițiile legii.

(3) După împlinirea

termenului pentru care au fost încheiate contractele colective de muncă,

personalul menționat la alin. (1) va fi reîncadrat pe noile funcții, stabilite

de ordonatorul principal de credite, corespunzător atribuțiilor,

responsabilităților și competențelor specifice postului, prin asimilare cu

funcțiile din instituția care îl preia în structură, subordine sau în

finanțare, după caz.

(4) Drepturile

salariale ale personalului reîncadrat potrivit alin. (3) sunt stabilite la

nivelul prevăzut în luna decembrie 2009 pentru funcțiile similare celor pe care

a fost reîncadrat din instituția sau autoritatea care îl preia în structură,

subordine sau în finanțare, după caz. Acestui personal i se acordă și sporurile

prevăzute în notele la anexa nr. 1/1 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind

salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care se includ

în salariul de bază, precum și indemnizația de conducere, după caz.

În speță, Contractul

colectiv de muncă nr. 5648 din 3 octombrie 2008, expira la data de 3 octombrie

2010, fiind încheiat pe o durată de 2 ani, însă potrivit art. 3 alin. (2) din

CCM pe anii 2008 - 2010, dacă nici una dintre părți nu denunță contractul cu

cel puțin 30 de zile înainte de expirarea termenului pentru care a fost

încheiat, valabilitatea acestuia se prelungește până la încheierea unui nou

contract, dar nu mai mult de 12 luni.

Or, Curtea de Apel a

reținut că a existat o manifestare de voință din partea angajatorului de a

denunța contractul cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea termenului

pentru care a fost încheiat, prin Adresa nr. 181033 prin care ADS și-a

manifestat intenția de a nu prelungi contractul colectiv de muncă, chiar dacă

această adresă nu a fost comunicată partenerului contractual.

Prin urmare, la data

emiterii Ordinului nr. 2291 din 28 octombrie 2010, CCM pe anii 2008 - 2010

ajunsese la termen, neexistând o manifestare de voință de a prelungi contractul

și nici o convenție a părților de a stabili un termen de valabilitate a

vechiului contract până la încheierea unui nou contract.

De altfel, prin

Sentința civilă nr. 3131 din 30 martie 2011 pronunțată de Tribunalul București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr.

59740/3/2010, din care s-a disjuns capătul de cerere privind constatarea ca

valabil și în derulare a Contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul ADS

pentru anii 2008/2010 înregistrat la DMPS București sub nr. 5648 din 3

octombrie 2008 și obligarea pârâților la îndeplinirea tuturor obligațiilor și

recunoașterea tuturor drepturilor conținute de Contractul colectiv de muncă

încheiat la nivelul ADS pentru anii 2008 - 2010, prelungit de drept prin

nedenunțare până la data de 3 octombrie 2011 și s-a declinat competența

instanței de față, în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea

Ordinului MADR nr. nr. 2291 din 28 octombrie 2010, s-a constatat încetarea

valabilității contractului colectiv de muncă, începând cu data de 3 octombrie

2010, sentința nefiind irevocabilă.

Reclamantul a mai

susținut că Ordinul în cauză încalcă dispozițiile art. 1 și 3 lit. e) din Legea

nr. 330/2009 și art. 1 alin. (3) și (4) din O.U.G. nr. 1/2000, întrucât nu

stabilește o corespondență între actualele funcții din cadrul ADS și cele cu

care se dorește a fi asimilate și sunt încălcate prevederile care impun în

cadrul asimilării criterii obiective privind atribuțiile, responsabilitățile și

competențele specifice posturilor.

Instanța de fond a

mai reținut că art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 1/2010 prevede că, după

împlinirea termenului pentru care au fost încheiate contractele colective de

muncă, personalul menționat la alin. (1) va fi reîncadrat pe noile funcții,

stabilite de ordonatorul principal de credite, corespunzător atribuțiilor,

responsabilităților și competențelor specifice postului, prin asimilare cu

funcțiile din instituția care îl preia în structură, subordine sau în

finanțare, după caz.

Prin art. 1 din

Ordinul MADR nr. 2291 din 28 octombrie 2010 s-au asimilat funcțiile din cadrul

ADS cu funcțiile și salariile prevăzute în tabel, de la 1-11, însă din actele

de fundamentare care au stat la baza emiterii acestuia, nu rezultă

corespondența dintre funcțiile din cadrul ADS cu cele din cadrul MADR și care

au fost criteriile, corespunzătoare atribuțiilor, responsabilităților și

competențelor specifice posturilor.

Practic, pârâtul a

făcut o asimilare a funcțiilor din cadrul ADS cu funcții din cadrul MADR și

nici o analiză a atribuțiilor din Fișele posturilor ce au fost supuse

reorganizării, conform atribuțiilor, responsabilităților și competențelor

specifice, reîncadrarea făcându-se după criteriul denumirii posturilor.

Acest lucru este

confirmat însuși de către MADR prin întâmpinare, care a arătat că fișele

posturilor au fost întocmite tot de conducerea ADS, iar criteriile privind

asimilarea obiectivelor privind atribuțiile, responsabilitățile și competențele

specifice posturilor din cadrul ADS au fost stabilite de către conducerea

acestei instituții.

Or, MADR, în calitate

de emitent al Ordinului contestat și autoritate competentă să aprobe statul de

funcții, avea obligația să realizeze o corespondență reală cu funcțiile din

aparatul propriu al MADR, în raport cu atribuțiile, responsabilitățile și

competențele specifice posturilor din cadrul ADS, neavând nici o relevanță

faptul că personalul din ADS era încadrat cu contract individual de muncă.

În ceea ce privește

drepturile salariale, din Adresa nr. 164728 din 8 aprilie 2011, rezultă că,

având în vedere că personalul ADS este încadrat pe bază de contract individual

de muncă și ținând seama de prevederile art. 30 alin. (5) din Legea nr.

330/2009, personalul aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 își va

păstra salariul avut, adică salariul prevăzut în O.G. nr. 10/2008, act normativ

care a stabilit funcțiile și salariile care s-au aplicat în anul 2009

personalului contractual.

Or, potrivit art. 48

pct. 12 din Legea nr. 330/2009, la data intrării în vigoare a prezentei legi, 1

ianuarie 2010, se abrogă O.G. nr. 10/2008 privind nivelul salariilor de bază și

al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de

urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de

bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului

salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind

sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a

indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum

și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale

personalului contractual salarizat prin legi speciale, publicată în M. Of. al

României, Partea I, nr. 79 din 1 februarie 2008, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 177/2008, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția

art. 23, 25 și 30

2

.

MADR avut în vedere

prevederile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, însă, la data emiterii

Ordinului contestat, 28 octombrie 2010, se aplicau prevederile art. 2 din

O.U.G. nr. 1/2010, care prevedeau că personalul autorităților și instituțiilor

publice prevăzut la art. 1 alin. (1) salarizat exclusiv în temeiul unui

contract individual de muncă negociat va fi reîncadrat pe noile funcții,

stabilite de ordonatorul principal de credite, corespunzător atribuțiilor,

responsabilităților și competențelor specifice postului, prin asimilare cu

funcțiile din instituția care îl preia în structură, subordine sau în

finanțare, după caz. Drepturile salariale ale acestui personal se stabilesc

potrivit art. 1 alin. (4) și (5), care se aplică în mod corespunzător.

Așadar, în ceea ce

privește personalul contractual din cadrul ADS, acesta, pe de o parte, trebuia

să fie reîncadrat pe noile funcții, corespunzător atribuțiilor, responsabilităților

și competențelor specifice postului, prin asimilare cu funcțiile din instituția

care îl preia în structură, subordine sau în finanțare, după caz, lucru care nu

s-a făcut, așa cum s-a arătat, iar pe de altă parte, potrivit art. 1 alin. (4),

drepturile salariale ale personalului reîncadrat trebuiau stabilite la nivelul

prevăzut în luna decembrie 2009 pentru funcțiile similare celor pe care a fost

reîncadrat din instituția sau autoritatea care îl preia în structură, subordine

sau în finanțare, după caz, ceea ce nu s-a realizat, întrucât nivelul

salariilor pentru noile funcții din ADS nu era identic cu cele similare din

MADR, după cum rezultă din analiza comparativă a acestora, funcțiile de

director, șef serviciu, consilier juridic și referent din ADS fiind net

inferioare celor din MADR.

exercitată

Împotriva sentinței

instanței de fond a declarat recurs Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 304

1

Statului.

În motivele de recurs

formulate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale se arată că instanța

de fond, în pronunțarea soluției, nu a reținut dispozițiile art. 1 alin. (1) și

(2) din O.U.G. nr. 1/2010 potrivit cărora:

„(1) Salarizarea

personalului autorităților și instituțiilor publice care și-au schimbat regimul

de finanțare, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 329/2009 privind

reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea

cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea

acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, din

instituții finanțate integral din venituri proprii în instituții finanțate

integral sau parțial de la bugetul de stat se realizează potrivit prevederilor

contractelor colective de muncă legal încheiate, până la împlinirea termenului

pentru care au fost încheiate, în limita cheltuielilor de personal aprobate.

(2) Pentru încadrarea

în cheltuielile de personal aprobate, până la împlinirea termenelor

contractelor colective de muncă, conducătorul autorităților și instituțiilor

prevăzute la alin. (1) va proceda, după caz, la renegocierea drepturilor

salariale sau la reorganizarea ori restructurarea activității prin reducerea

numărului de posturi, în condițiile legii.”

Se invocă și faptul

că în sentința atacată s-a reținut că a existat o manifestare de voință din

partea angajatorului ADS de a denunța contractul cu cel puțin 30 de zile

înainte de expirarea termenului pentru care a fost încheiat chiar dacă aceasta

nu a fost primită de către Sindicatul Salariaților din ADS și că la data

emiterii Ordinului nr. 2291 din 28 octombrie 2010 contractul colectiv de muncă

pentru anii 2008 - 2010 ajunsese la termen, neexistând o manifestare de voință

de a prelungi contractul și nici o convenție a părților de a stabilit un termen

de valabilitate a vechiului contract până la încheierea unui nou contract.

Recurenta mai arată

că, așa cum a invocat și în fața instanței de fond, termenul pentru care au

fost încheiate contractele de muncă la nivel de ADS s-a împlinit la data de 3

octombrie 2010 și se impunea asimilarea funcțiilor din cadrul ADS în

conformitate cu prevederile art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 1/2010, or, prin

Ordinul nr. 2291 din 28 octombrie 2010 emis de MADR se stabilește doar

asimilarea, nu și data de la care se face salarizarea pe noile funcții, așa cum

s-a prevăzut prin art. 1 alin. (3) și (4) din O.U.G. nr. 1/2010.

În raport cu

prevederile art. 1 alin. (5) - (6) din O.U.G. nr. 1/2010, recurenta a susținut

că MADR avea obligația legală de a emite un act administrativ privind

stabilirea funcțiilor existente în cadrul ADS.

În cadrul motivelor

de recurs, recurenta a precizat că instanța a fost învestită cu soluționarea a două

capete de cerere, respectiv constatarea valabilității contractului colectiv de

muncă la nivel de ADS și o cerere de anulare a Ordinului nr. 2291 din 28

octombrie 2010 emis de MADR.

Pentru că prin

Sentința civilă nr. 3131/2010 a Tribunalului București s-a constatat încetarea

valabilității contractului colectiv de muncă la nivel de ADS, începând cu 3

octombrie 2010 se impunea ca instanța de fond să respingă cererea de anulare a

Ordinului nr. 2010 emis de MADR.

O altă critică adusă

instanței de fond este aceea că, deși nu se distinge categoria nulității,

reclamantul a solicitat anularea actului și s-a apreciat că dispozitivul

vizează nulitatea absolută a actului atacat, astfel că soluția este

contradictorie pentru că efectul nulității absolute îl constituie repunerea

părților în situația anterioară, deci ca și cum actul atacat n-ar fi existat

iar contractul colectiv de muncă este în vigoare, iar instanța de fond trebuia

să observe că atâta timp cât contractul colectiv de muncă și-a încetat

aplicabilitatea, efectele anulării Ordinului nr. 2991/2010 nu se pot pune în

aplicare.

Au fost invocate

dispozițiile H.G. nr. 725/2010, art. 53 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 90/2001

și art. 1 alin. (5) din Constituția României și s-a arătat că data pentru

trecerea de la salarizarea conform Contractului Colectiv de Muncă la

salarizarea pe funcții asimilate este stabilită prin lege, Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale a fost obligat să respecte legea.

Conform art. 1 alin.

(4) din O.U.G. nr. 1/2010, drepturile salariale ale personalului reîncadrat

potrivit alin. (3) sunt stabilite la nivelul lunii decembrie 2009 pentru

funcțiile similare celor pe care a fost reîncadrat, sporurile salariale sunt

prevăzute în nota de la Anexa 1/1 din Legea nr. 330/2009 și sunt stabilite de

conducătorul ADS în limita bugetului aprobat și cu avizul ordonatorului

principal de credite și s-a subliniat că trecerea de la funcțiile și

salarizarea stabilită prin Contractul Colectiv de Muncă s-a făcut în

conformitate cu legea pe funcțiile existente și deținute de ordonatorul

principal de credite.

La baza ordinului

atacat au stat prevederile O.U.G. nr. 1/2010 care au prevăzut procedura

trecerii de la un sistem de salarizare, la alt sistem de salarizare și efectele

asupra contractelor colective de muncă.

Se mai învederează și

faptul că aplicabilitatea Ordinului nr. 2991 din 28 octombrie 2010 a încetat la

data la care au fost reînnoite contractele individuale de muncă încheiate între

ADS și angajații acesteia, iar salarizarea personalului contractual a fost

stabilită potrivit acestor contracte individuale și s-a solicitat admiterea

recursului cu consecința constatării ca rămasă fără obiect cererea principală,

respectiv anularea Ordinului nr. 2991 din 28 octombrie 2010.

Soluția instanței de

fond este criticată și sub aspectul faptului că întrucât constatarea

legalității ordinelor se analizează în funcție de data emiterii lor și nu de

intervenirea unor împrejurări ulterioare, iar atât timp cât actul a fost dat în

executarea unui act normativ în vigoare la acea dată, orice susținere contrară

este de neprimit.

Pentru că nu s-a

făcut dovada existenței unei îndoieli serioase privind legalitatea actului

atacat și nu s-a probat vreun prejudiciu suferit de reclamant, se solicită

admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii.

declarat de Agenția Domeniilor Statului se solicită admiterea recursului,

modificarea în parte a sentinței și admiterea excepției lipsei calității

procesuale pasive a Agenției Domeniilor Statului.

În motivele de recurs

s-a arătat că, față de cererea reclamantului de anulare a Ordinului nr.

2291/2010 emis de MADR, nr. 2291/2010, ADS nu este semnatara acestui ordin și,

deci, nu poate avea calitate procesuală pasivă întrucât nu există identitate între

persoana pârâtului și persoana obligată în cadrul raportului juridic dedus

judecății.

de recurs

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de

Casație și Justiție va respinge recursurile, ca nefondate.

de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale va fi respins având în vedere

că sunt nefondate criticile aduse soluției instanței de fond.

Ordinul nr. 2291 din

28 octombrie 2010 a fost emis de MADR pentru asimilarea funcțiilor din cadrul

ADS și a avut ca bază legală dispozițiile art. 1 alin. (3) și (4) din O.U.G.

nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de

persoane din sectorul bugetar, Legea nr. 330/2009 și Legea nr. 118/2010.

Conform art. 1 alin.

(3) și (4) din O.U.G. nr. 1/2010:

„(3) După împlinirea

termenului pentru care au fost încheiate contractele colective de muncă,

personalul menționat la alin. (1) va fi reîncadrat pe noile funcții, stabilite

de ordonatorul principal de credite, corespunzător atribuțiilor,

responsabilităților și competențelor specifice postului, prin asimilare cu

funcțiile din instituția care îl preia în structură, subordine sau în

finanțare, după caz.

(4) Drepturile

salariale ale personalului reîncadrat potrivit alin. (3) sunt stabilite la

nivelul prevăzut în luna decembrie 2009 pentru funcțiile similare celor pe care

a fost reîncadrat din instituția sau autoritatea care îl preia în structură,

subordine sau în finanțare, după caz. Acestui personal i se acordă și sporurile

prevăzute în notele la anexa nr. 1/1 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind

salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care se includ

în salariul de bază, precum și indemnizația de conducere, după caz.”

Prima critică din motivele

de recurs se referă la faptul că instanța de fond nu a reținut dispozițiile

art. 1 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 1/2010, însă aceste critici nu pot fi

reținute.

Potrivit art. 1 alin.

(1) și (2) din O.U.G. nr. 1/2010:

„(1) Salarizarea

personalului autorităților și instituțiilor publice care și-au schimbat regimul

de finanțare, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 329/2009 privind

reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea

cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea

acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, din

instituții finanțate integral din venituri proprii în instituții finanțate

integral sau parțial de la bugetul de stat se realizează potrivit prevederilor

contractelor colective de muncă legal încheiate, până la împlinirea termenului

pentru care au fost încheiate, în limita cheltuielilor de personal aprobate.

(2) Pentru încadrarea

în cheltuielile de personal aprobate, până la împlinirea termenelor

contractelor colective de muncă, conducătorul autorităților și instituțiilor

prevăzute la alin. (1) va proceda, după caz, la renegocierea drepturilor

salariale sau la reorganizarea ori restructurarea activității prin reducerea

numărului de posturi, în condițiile legii.”

Înalta Curte constată

că instanța de fond chiar a făcut trimitere la dispozițiile art. 1 alin. (1) și

(2) din O.U.G. nr. 1/2010 și a precizat că, în speță, Contractul colectiv de

muncă nr. 5848/2008 expira la 3 octombrie 2010, iar la data emiterii Ordinului

nr. 2219/2010, Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2008 - 2010 ajunsese la

termen, aspecte necontestate nici de recurent, astfel că nu se poate spune că

nu s-a ținut seama de art. 1 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 1/2010, care se

referă tocmai la salarizarea personalului vizat de aceste prevederi până la

împlinirea termenului pentru care au fost încheiate contractele colective de

muncă.

Nici instanța de fond

nu a contestat că se impunea asimilarea funcțiilor din cadrul ADS în

conformitate cu art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 1/2010, așa cum susține

recurentul, ci s-a considerat, de către instanța de fond, că această asimilare

nu s-a făcut corespunzător atribuțiilor, responsabilităților și competențelor

specifice, deși textul din O.U.G. nr. 1/2010 impune aceasta.

Nu se contestă

dreptul MADR de a emite un act administrativ, dar acesta trebuie emis cu

respectarea dispozițiilor legale pe baza căruia se întemeiază și în executarea

căruia se emite, iar instanța de fond a procedat la anularea ordinului tocmai

pentru că nu au fost respectate prevederile art. 1 alin. (3) și (4) din O.U.G.

nr. 1/2010.

Nici criticile din

recurs ce vizează efectele Sentinței civile nr. 3131 din 20 martie 2010

pronunțată de Tribunalul București prin care s-a constatat încetarea valabilității

contractului colectiv de muncă la nivel de ADS începând cu data de 3 octombrie

2010 nu pot fi primite.

Așa cum a arătat și

instanța de fond și cum prevăd și dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 1/2010,

Ordinul nr. 2291/2010 a fost emis în baza art. 1 alin. (3) și (4) O.U.G. nr.

1/2010, dispozițiilor care se referă tocmai la situația reîncadrării pe noile

funcții după împlinirea termenului pentru care au fost încheiate contractele

colective de muncă, iar prin Sentința nr. 3131 din 30 martie 2010 s-a constatat

tocmai încetarea valabilității acestuia începând cu 3 octombrie 2010, iar

Ordinul a fost emis la 28 octombrie 2010, tocmai ca urmare a încetării

valabilității acestui contract.

Dacă acel contract de

muncă nu și-ar fi încetat valabilitatea, salarizarea se făcea conform art. 1

alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 1/2010 și nu putea fi emis ordin, nefiind

incidente încă dispozițiile art. 1 alin. (3) și (4) din același act normativ.

Nu vor fi reținute

nici criticile referitoare la soluția „contradictorie” conținută în

dispozitivul sentinței și la efectele nulității „absolute”.

Mai întâi, trebuie

precizat că, în materia dreptului administrativ, nu se face distincție între

„nulitatea absolută” și „nulitatea relativă”, noțiuni care sunt specifice

dreptului privat și nu dreptului public.

În al doilea rând,

reclamantul a solicitat „anularea” ordinului, iar instanța de fond a dispus

„anularea” acestuia, astfel că nu se poate spune că efectele acesteia ar fi

valabilitatea contractului colectiv de muncă.

Nici nu se poate spune

că, atâta timp cât contractul colectiv de muncă și-a încetat valabilitatea,

efectele anulării Ordinului nr. 2991 din 28 octombrie 2010 nu se pot pune în

aplicare, deoarece se nesocotesc efectele pe care trebuie să le producă o

hotărâre judecătorească de anulare a unui act administrativ.

Este adevărat că

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale este obligat să respecte legea,

dar instanța de fond a constatat tocmai faptul că, la emiterea actului

contestat, nu au fost respectate prevederile art. 1 alin. (3) și (4) din O.U.G.

nr. 1/2010, dispoziții de care instanța de fond a ținut seama, astfel că nu

sunt fondate nici criticile legate de faptul că instanța de fond nu a ținut

seama de dispozițiile O.U.G. nr. 1/2010 care ar fi aplicabile cu prioritate.

De asemenea, este

nefondată și solicitarea recurentului de a se lua act că cererea principală a

rămas fără obiect pentru că aplicabilitatea Ordinului nr. 2291/2010 a încetat

cu data la care au fost reînnoite contractele individuale de muncă încheiate

între ADS și angajații acestuia.

O cerere în anulare a

unui act administrativ ar rămâne fără obiect numai în cazul în care actul ar fi

revocat de emitent sau ar fi anulat printr-o hotărâre judecătorească pronunțată

într-o altă cauză, dar nu se poate spune că cererea de anulare a rămas fără

obiect prin invocarea încheierii unor acte ulterioare ce au ca temei tocmai

actul administrativ contestat.

Criticile sentinței

ce vizează rațiunile instanței de fond privind constatarea legalității sunt și

ele nefondate deoarece legalitatea unui act administrativ se analizează în

raport cu actul normativ în baza și în executarea căruia a fost emis, iar actul

contestat în cauză nu întrunește aparențele de legalitate pentru că a fost dat

cu încălcarea chiar a dispozițiilor O.U.G. nr. 1/2010, respectiv a art. 1 alin.

(3) și (4) pe care s-a întemeiat.

de Agenția Domeniilor Statului va fi respins pentru următoarele considerente.

Într-adevăr,

calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre pârât și persoana

obligată în cadrul raportului juridic dedus judecății.

Chiar dacă nu este

emitentul actului atacat, ADS are calitate procesuală pasivă deoarece actul

administrativ contestat se referă la această autoritate publică pentru că

privește asimilarea funcțiilor din cadrul acestei autorități, astfel că ordinul

produce efecte și față de această autoritate publică.

De altfel, în materia

contenciosului administrativ există dispoziții cuprinse în art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora:

„Instanța de contencios

administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale

interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în

cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept.”

Apreciind că soluția

instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ.,

raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004,vor fi respinse recursurile, ca

nefondate.

Respinge recursurile

declarate de Agenția Domeniilor Statului și de Ministerul Agriculturii și

Dezvoltării Rurale împotriva Sentinței civile nr. 4739 din 15 iulie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 14 iunie 2013.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-05-09
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3180/2012
nței de contencios administrativ. De asemenea, reclamantul a arătat că ordinul contestat încalcă dispozițiile legale referitoare la salarizarea angajaților Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului și dispozițiile imperative ale a
ÎCCJ 2012-04-05
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 706/2013
La data de 7 mai 2012, revizuenta SC G. România Asigurare-Reasigurare SA, în contradictoriu cu intimata D.A. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 2740 din 5 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a litigii d
ÎCCJ 2011-02-24
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1133/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul C.A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, solicitând ca prin hot
ÎCCJ 2011-03-01
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1203/2011
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: Prin sentința nr. 77 din 29 martie 2010 a Curții de Apel Iași a fost admisă excepția de inadmisibilitate și în consecință, a fost respinsă acțiunea form
ÎCCJ 2013-05-16
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2659/2013
, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Fundamentul acestui motiv îl reprezintă instituția puterii de lucru judecat. Din perspectiva celor expuse este de reținut că în Dosarul nr. 3833/1/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiț
Sursă