ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5732/2013

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin cererea adresată Tribunalului București, secția comercială, de conflicte de muncă și asigurări sociale, Sindicatul Salariaților din Agenția Domeniilor Statului a solicitat, în contradictoriu cu Agenția Domeniilor Statului și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, să se constate valabilitatea și derularea Contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul ADS pentru anii 2008 - 2010 înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială București sub nr. 5648/2008 și să fie obligați pârâții la îndeplinirea tuturor obligațiilor și recunoașterea tuturor drepturilor conținute de Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ADS pentru anii 2008 - 2010. Prin Sentința civilă nr. 9213 din 8 decembrie 2010 Tribunalul București, secția a VIII-a de conflicte de muncă și asigurări sociale a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pe cererea având ca obiect acțiune în constatare; a admis excepția necompetentei materiale a Tribunalului București, secția a VIII-a litigii de muncă și asigurări sociale, pe capătul de cerere având ca obiect anularea Ordinului nr. 2291 din 28 octombrie 2010 emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale;

a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect anularea Ordinului nr. 2291 din 28 octombrie 2010, formulată de reclamantul Sindicatul Salariaților din Agenția Domeniilor Statului, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal; a disjuns capătul de cerere având ca obiect acțiune în constatare, formulat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Agenția Domeniilor Statului și a acordat termen la data de 14 februarie 2010, C 22, ora 12:30, pentru continuarea judecății, cu citarea părților. La Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, după declinare, cauza a fost înregistrată sub nr. 46720/3/2010.

Prin Încheierea din 7 iunie 2011 s-a dispus atașarea Dosarului nr. 12186/2/2010 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în care s-a invocat excepția de litispendență. Dosarul nr. 12186/2/2010 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a avut ca obiect anularea Ordinului nr. 2291 din 28 octombrie 2010 emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. 2. Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 4739 din 15 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a ADS, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Salariaților din ADS afiliat Agrostar în contradictoriu cu pârâții MADR și ADS și a fost anulat Ordinul nr. 2291 din 28 octombrie 2010 emis de MADR.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenția Domeniilor Statului instanța de fond a respins-o ca neîntemeiată în contextul în care pârâta este autoritatea publică la care se referă ordinul contestat, respectiv asimilarea funcțiilor din cadrul ADS, cu alte funcții și salarii și ADS este titulara raportului juridic dedus judecății, în condițiile în care ordinul contestat produce efecte față de acesta și reclamanta are interesul legitim să-și realizeze dreptul dedus judecății.

Pe fond, instanța a reținut că prin Ordinul nr. 2291 din 28 octombrie 2010 emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, privind asimilarea funcțiilor din cadrul Agenției Domeniilor Statului, s-a dispus ca funcțiile din cadrul ADS menționate la art. 1 să se asimileze cu funcțiile și salariile corespunzătoare, iar salariul de bază să fie format din salariul de bază aferent lunii decembrie 2009, sporul de vechime (ce va fi stabilit individual conform tranșelor de vechime în muncă prevăzute la art. 16 din Legea nr. 330/2009) și eventualele sporuri prevăzute în anexa nr. 1/1 din Legea nr. 330/2009, negociate între conducerea ADS și angajați în limita bugetului aprobat. De asemenea, potrivit art. 3 și 4 din Ordin, personalul ADS va putea beneficia și de sporul prevăzut la art. 5 din Anexa nr. 1 din Legea nr. 330/2009 în condițiile prevăzute de Legea nr. 319/2006 și H.G.

nr. 1136/2006, iar cuantumul brut al drepturilor salariale se diminuează cu 25%, conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 118/2010. Împotriva acestui Ordin, reclamantul, Sindicatul Salariaților din ADS a formulat contestație administrativă prealabilă, înregistrată sub nr. 40059 din 3 noiembrie 2010, la care MADR a răspuns prin Adresa nr. 166172 din 10 noiembrie 2010. Reclamantul a susținut că Ordinul a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (3) și (4) din O.U.G.

nr. 1/2010, dispoziții avute în vedere la emiterea acestuia, după cum rezultă din preambulul ordinului, care prevedeau că: „(1) Salarizarea personalului autorităților și instituțiilor publice care și-au schimbat regimul de finanțare, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, din instituții finanțate integral din venituri proprii în instituții finanțate integral sau parțial de la bugetul de stat se realizează potrivit prevederilor contractelor colective de muncă legal încheiate, până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate, în limita cheltuielilor de personal aprobate.

(2) Pentru încadrarea în cheltuielile de personal aprobate, până la împlinirea termenelor contractelor colective de muncă, conducătorul autorităților și instituțiilor prevăzute la alin. (1) va proceda, după caz, la renegocierea drepturilor salariale sau la reorganizarea ori restructurarea activității prin reducerea numărului de posturi, în condițiile legii. (3) După împlinirea termenului pentru care au fost încheiate contractele colective de muncă, personalul menționat la alin. (1) va fi reîncadrat pe noile funcții, stabilite de ordonatorul principal de credite, corespunzător atribuțiilor, responsabilităților și competențelor specifice postului, prin asimilare cu funcțiile din instituția care îl preia în structură, subordine sau în finanțare, după caz.

(4) Drepturile salariale ale personalului reîncadrat potrivit alin. (3) sunt stabilite la nivelul prevăzut în luna decembrie 2009 pentru funcțiile similare celor pe care a fost reîncadrat din instituția sau autoritatea care îl preia în structură, subordine sau în finanțare, după caz. Acestui personal i se acordă și sporurile prevăzute în notele la anexa nr. 1/1 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care se includ în salariul de bază, precum și indemnizația de conducere, după caz.

În speță, Contractul colectiv de muncă nr. 5648 din 3 octombrie 2008, expira la data de 3 octombrie 2010, fiind încheiat pe o durată de 2 ani, însă potrivit art. 3 alin. (2) din CCM pe anii 2008 - 2010, dacă nici una dintre părți nu denunță contractul cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea termenului pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungește până la încheierea unui nou contract, dar nu mai mult de 12 luni. Or, Curtea de Apel a reținut că a existat o manifestare de voință din partea angajatorului de a denunța contractul cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea termenului pentru care a fost încheiat, prin Adresa nr. 181033 prin care ADS și-a manifestat intenția de a nu prelungi contractul colectiv de muncă, chiar dacă această adresă nu a fost comunicată partenerului contractual.

Prin urmare, la data emiterii Ordinului nr. 2291 din 28 octombrie 2010, CCM pe anii 2008 - 2010 ajunsese la termen, neexistând o manifestare de voință de a prelungi contractul și nici o convenție a părților de a stabili un termen de valabilitate a vechiului contract până la încheierea unui nou contract.

De altfel, prin Sentința civilă nr. 3131 din 30 martie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 59740/3/2010, din care s-a disjuns capătul de cerere privind constatarea ca valabil și în derulare a Contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul ADS pentru anii 2008/2010 înregistrat la DMPS București sub nr. 5648 din 3 octombrie 2008 și obligarea pârâților la îndeplinirea tuturor obligațiilor și recunoașterea tuturor drepturilor conținute de Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ADS pentru anii 2008 - 2010, prelungit de drept prin nedenunțare până la data de 3 octombrie 2011 și s-a declinat competența instanței de față, în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea Ordinului MADR nr. nr. 2291 din 28 octombrie 2010, s-a constatat încetarea valabilității contractului colectiv de muncă, începând cu data de 3 octombrie 2010, sentința nefiind irevocabilă.

Reclamantul a mai susținut că Ordinul în cauză încalcă dispozițiile art. 1 și 3 lit. e) din Legea nr. 330/2009 și art. 1 alin. (3) și (4) din O.U.G. nr. 1/2000, întrucât nu stabilește o corespondență între actualele funcții din cadrul ADS și cele cu care se dorește a fi asimilate și sunt încălcate prevederile care impun în cadrul asimilării criterii obiective privind atribuțiile, responsabilitățile și competențele specifice posturilor. Instanța de fond a mai reținut că art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 1/2010 prevede că, după împlinirea termenului pentru care au fost încheiate contractele colective de muncă, personalul menționat la alin. (1) va fi reîncadrat pe noile funcții, stabilite de ordonatorul principal de credite, corespunzător atribuțiilor, responsabilităților și competențelor specifice postului, prin asimilare cu funcțiile din instituția care îl preia în structură, subordine sau în finanțare, după caz.

Prin art. 1 din Ordinul MADR nr. 2291 din 28 octombrie 2010 s-au asimilat funcțiile din cadrul ADS cu funcțiile și salariile prevăzute în tabel, de la 1-11, însă din actele de fundamentare care au stat la baza emiterii acestuia, nu rezultă corespondența dintre funcțiile din cadrul ADS cu cele din cadrul MADR și care au fost criteriile, corespunzătoare atribuțiilor, responsabilităților și competențelor specifice posturilor. Practic, pârâtul a făcut o asimilare a funcțiilor din cadrul ADS cu funcții din cadrul MADR și nici o analiză a atribuțiilor din Fișele posturilor ce au fost supuse reorganizării, conform atribuțiilor, responsabilităților și competențelor specifice, reîncadrarea făcându-se după criteriul denumirii posturilor.

Acest lucru este confirmat însuși de către MADR prin întâmpinare, care a arătat că fișele posturilor au fost întocmite tot de conducerea ADS, iar criteriile privind asimilarea obiectivelor privind atribuțiile, responsabilitățile și competențele specifice posturilor din cadrul ADS au fost stabilite de către conducerea acestei instituții. Or, MADR, în calitate de emitent al Ordinului contestat și autoritate competentă să aprobe statul de funcții, avea obligația să realizeze o corespondență reală cu funcțiile din aparatul propriu al MADR, în raport cu atribuțiile, responsabilitățile și competențele specifice posturilor din cadrul ADS, neavând nici o relevanță faptul că personalul din ADS era încadrat cu contract individual de muncă.

În ceea ce privește drepturile salariale, din Adresa nr. 164728 din 8 aprilie 2011, rezultă că, având în vedere că personalul ADS este încadrat pe bază de contract individual de muncă și ținând seama de prevederile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, personalul aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, adică salariul prevăzut în O.G. nr. 10/2008, act normativ care a stabilit funcțiile și salariile care s-au aplicat în anul 2009 personalului contractual. Or, potrivit art. 48 pct. 12 din Legea nr. 330/2009, la data intrării în vigoare a prezentei legi, 1 ianuarie 2010, se abrogă O.G.

nr. 10/2008 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale, publicată în M. Of.

al României, Partea I, nr. 79 din 1 februarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 177/2008, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția art. 23, 25 și 30 2 . MADR avut în vedere prevederile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, însă, la data emiterii Ordinului contestat, 28 octombrie 2010, se aplicau prevederile art. 2 din O.U.G. nr. 1/2010, care prevedeau că personalul autorităților și instituțiilor publice prevăzut la art. 1 alin. (1) salarizat exclusiv în temeiul unui contract individual de muncă negociat va fi reîncadrat pe noile funcții, stabilite de ordonatorul principal de credite, corespunzător atribuțiilor, responsabilităților și competențelor specifice postului, prin asimilare cu funcțiile din instituția care îl preia în structură, subordine sau în finanțare, după caz.

Drepturile salariale ale acestui personal se stabilesc potrivit art. 1 alin. (4) și (5), care se aplică în mod corespunzător.

Așadar, în ceea ce privește personalul contractual din cadrul ADS, acesta, pe de o parte, trebuia să fie reîncadrat pe noile funcții, corespunzător atribuțiilor, responsabilităților și competențelor specifice postului, prin asimilare cu funcțiile din instituția care îl preia în structură, subordine sau în finanțare, după caz, lucru care nu s-a făcut, așa cum s-a arătat, iar pe de altă parte, potrivit art. 1 alin. (4), drepturile salariale ale personalului reîncadrat trebuiau stabilite la nivelul prevăzut în luna decembrie 2009 pentru funcțiile similare celor pe care a fost reîncadrat din instituția sau autoritatea care îl preia în structură, subordine sau în finanțare, după caz, ceea ce nu s-a realizat, întrucât nivelul salariilor pentru noile funcții din ADS nu era identic cu cele similare din MADR, după cum rezultă din analiza comparativă a acestora, funcțiile de director, șef serviciu, consilier juridic și referent din ADS fiind net inferioare celor din MADR.

3. Calea de atac exercitată Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 304 1 C. proc. civ., considerând-o nelegală și netemeinică și Agenția Domeniilor Statului. În motivele de recurs formulate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale se arată că instanța de fond, în pronunțarea soluției, nu a reținut dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) din O.U.G.

nr. 1/2010 potrivit cărora: „(1) Salarizarea personalului autorităților și instituțiilor publice care și-au schimbat regimul de finanțare, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, din instituții finanțate integral din venituri proprii în instituții finanțate integral sau parțial de la bugetul de stat se realizează potrivit prevederilor contractelor colective de muncă legal încheiate, până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate, în limita cheltuielilor de personal aprobate.

(2) Pentru încadrarea în cheltuielile de personal aprobate, până la împlinirea termenelor contractelor colective de muncă, conducătorul autorităților și instituțiilor prevăzute la alin. (1) va proceda, după caz, la renegocierea drepturilor salariale sau la reorganizarea ori restructurarea activității prin reducerea numărului de posturi, în condițiile legii.” Se invocă și faptul că în sentința atacată s-a reținut că a existat o manifestare de voință din partea angajatorului ADS de a denunța contractul cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea termenului pentru care a fost încheiat chiar dacă aceasta nu a fost primită de către Sindicatul Salariaților din ADS și că la data emiterii Ordinului nr. 2291 din 28 octombrie 2010 contractul colectiv de muncă pentru anii 2008 - 2010 ajunsese la termen, neexistând o manifestare de voință de a prelungi contractul și nici o convenție a părților de a stabilit un termen de valabilitate a vechiului contract până la încheierea unui nou contract.

Recurenta mai arată că, așa cum a invocat și în fața instanței de fond, termenul pentru care au fost încheiate contractele de muncă la nivel de ADS s-a împlinit la data de 3 octombrie 2010 și se impunea asimilarea funcțiilor din cadrul ADS în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 1/2010, or, prin Ordinul nr. 2291 din 28 octombrie 2010 emis de MADR se stabilește doar asimilarea, nu și data de la care se face salarizarea pe noile funcții, așa cum s-a prevăzut prin art. 1 alin. (3) și (4) din O.U.G. nr. 1/2010. În raport cu prevederile art. 1 alin. (5) - (6) din O.U.G. nr. 1/2010, recurenta a susținut că MADR avea obligația legală de a emite un act administrativ privind stabilirea funcțiilor existente în cadrul ADS.

În cadrul motivelor de recurs, recurenta a precizat că instanța a fost învestită cu soluționarea a două capete de cerere, respectiv constatarea valabilității contractului colectiv de muncă la nivel de ADS și o cerere de anulare a Ordinului nr. 2291 din 28 octombrie 2010 emis de MADR. Pentru că prin Sentința civilă nr. 3131/2010 a Tribunalului București s-a constatat încetarea valabilității contractului colectiv de muncă la nivel de ADS, începând cu 3 octombrie 2010 se impunea ca instanța de fond să respingă cererea de anulare a Ordinului nr. 2010 emis de MADR.

O altă critică adusă instanței de fond este aceea că, deși nu se distinge categoria nulității, reclamantul a solicitat anularea actului și s-a apreciat că dispozitivul vizează nulitatea absolută a actului atacat, astfel că soluția este contradictorie pentru că efectul nulității absolute îl constituie repunerea părților în situația anterioară, deci ca și cum actul atacat n-ar fi existat iar contractul colectiv de muncă este în vigoare, iar instanța de fond trebuia să observe că atâta timp cât contractul colectiv de muncă și-a încetat aplicabilitatea, efectele anulării Ordinului nr. 2991/2010 nu se pot pune în aplicare. Au fost invocate dispozițiile H.G.

nr. 725/2010, art. 53 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 90/2001 și art. 1 alin. (5) din Constituția României și s-a arătat că data pentru trecerea de la salarizarea conform Contractului Colectiv de Muncă la salarizarea pe funcții asimilate este stabilită prin lege, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a fost obligat să respecte legea. Conform art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 1/2010, drepturile salariale ale personalului reîncadrat potrivit alin. (3) sunt stabilite la nivelul lunii decembrie 2009 pentru funcțiile similare celor pe care a fost reîncadrat, sporurile salariale sunt prevăzute în nota de la Anexa 1/1 din Legea nr. 330/2009 și sunt stabilite de conducătorul ADS în limita bugetului aprobat și cu avizul ordonatorului principal de credite și s-a subliniat că trecerea de la funcțiile și salarizarea stabilită prin Contractul Colectiv de Muncă s-a făcut în conformitate cu legea pe funcțiile existente și deținute de ordonatorul principal de credite.

La baza ordinului atacat au stat prevederile O.U.G. nr. 1/2010 care au prevăzut procedura trecerii de la un sistem de salarizare, la alt sistem de salarizare și efectele asupra contractelor colective de muncă.

Se mai învederează și faptul că aplicabilitatea Ordinului nr. 2991 din 28 octombrie 2010 a încetat la data la care au fost reînnoite contractele individuale de muncă încheiate între ADS și angajații acesteia, iar salarizarea personalului contractual a fost stabilită potrivit acestor contracte individuale și s-a solicitat admiterea recursului cu consecința constatării ca rămasă fără obiect cererea principală, respectiv anularea Ordinului nr. 2991 din 28 octombrie 2010. Soluția instanței de fond este criticată și sub aspectul faptului că întrucât constatarea legalității ordinelor se analizează în funcție de data emiterii lor și nu de intervenirea unor împrejurări ulterioare, iar atât timp cât actul a fost dat în executarea unui act normativ în vigoare la acea dată, orice susținere contrară este de neprimit.

Pentru că nu s-a făcut dovada existenței unei îndoieli serioase privind legalitatea actului atacat și nu s-a probat vreun prejudiciu suferit de reclamant, se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii. II. Prin recursul declarat de Agenția Domeniilor Statului se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței și admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Agenției Domeniilor Statului. În motivele de recurs s-a arătat că, față de cererea reclamantului de anulare a Ordinului nr. 2291/2010 emis de MADR, nr. 2291/2010, ADS nu este semnatara acestui ordin și, deci, nu poate avea calitate procesuală pasivă întrucât nu există identitate între persoana pârâtului și persoana obligată în cadrul raportului juridic dedus judecății.

4. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursurile, ca nefondate. I. Recursul declarat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale va fi respins având în vedere că sunt nefondate criticile aduse soluției instanței de fond. Ordinul nr. 2291 din 28 octombrie 2010 a fost emis de MADR pentru asimilarea funcțiilor din cadrul ADS și a avut ca bază legală dispozițiile art. 1 alin. (3) și (4) din O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de persoane din sectorul bugetar, Legea nr. 330/2009 și Legea nr. 118/2010. Conform art. 1 alin. (3) și (4) din O.U.G.

nr. 1/2010: „(3) După împlinirea termenului pentru care au fost încheiate contractele colective de muncă, personalul menționat la alin. (1) va fi reîncadrat pe noile funcții, stabilite de ordonatorul principal de credite, corespunzător atribuțiilor, responsabilităților și competențelor specifice postului, prin asimilare cu funcțiile din instituția care îl preia în structură, subordine sau în finanțare, după caz. (4) Drepturile salariale ale personalului reîncadrat potrivit alin. (3) sunt stabilite la nivelul prevăzut în luna decembrie 2009 pentru funcțiile similare celor pe care a fost reîncadrat din instituția sau autoritatea care îl preia în structură, subordine sau în finanțare, după caz.

Acestui personal i se acordă și sporurile prevăzute în notele la anexa nr. 1/1 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care se includ în salariul de bază, precum și indemnizația de conducere, după caz.” Prima critică din motivele de recurs se referă la faptul că instanța de fond nu a reținut dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 1/2010, însă aceste critici nu pot fi reținute. Potrivit art. 1 alin. (1) și (2) din O.U.G.

nr. 1/2010: „(1) Salarizarea personalului autorităților și instituțiilor publice care și-au schimbat regimul de finanțare, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, din instituții finanțate integral din venituri proprii în instituții finanțate integral sau parțial de la bugetul de stat se realizează potrivit prevederilor contractelor colective de muncă legal încheiate, până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate, în limita cheltuielilor de personal aprobate.

(2) Pentru încadrarea în cheltuielile de personal aprobate, până la împlinirea termenelor contractelor colective de muncă, conducătorul autorităților și instituțiilor prevăzute la alin. (1) va proceda, după caz, la renegocierea drepturilor salariale sau la reorganizarea ori restructurarea activității prin reducerea numărului de posturi, în condițiile legii.” Înalta Curte constată că instanța de fond chiar a făcut trimitere la dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 1/2010 și a precizat că, în speță, Contractul colectiv de muncă nr. 5848/2008 expira la 3 octombrie 2010, iar la data emiterii Ordinului nr. 2219/2010, Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2008 - 2010 ajunsese la termen, aspecte necontestate nici de recurent, astfel că nu se poate spune că nu s-a ținut seama de art. 1 alin. (1) și (2) din O.U.G.

nr. 1/2010, care se referă tocmai la salarizarea personalului vizat de aceste prevederi până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate contractele colective de muncă. Nici instanța de fond nu a contestat că se impunea asimilarea funcțiilor din cadrul ADS în conformitate cu art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 1/2010, așa cum susține recurentul, ci s-a considerat, de către instanța de fond, că această asimilare nu s-a făcut corespunzător atribuțiilor, responsabilităților și competențelor specifice, deși textul din O.U.G. nr. 1/2010 impune aceasta. Nu se contestă dreptul MADR de a emite un act administrativ, dar acesta trebuie emis cu respectarea dispozițiilor legale pe baza căruia se întemeiază și în executarea căruia se emite, iar instanța de fond a procedat la anularea ordinului tocmai pentru că nu au fost respectate prevederile art. 1 alin. (3) și (4) din O.U.G.

nr. 1/2010. Nici criticile din recurs ce vizează efectele Sentinței civile nr. 3131 din 20 martie 2010 pronunțată de Tribunalul București prin care s-a constatat încetarea valabilității contractului colectiv de muncă la nivel de ADS începând cu data de 3 octombrie 2010 nu pot fi primite. Așa cum a arătat și instanța de fond și cum prevăd și dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 1/2010, Ordinul nr. 2291/2010 a fost emis în baza art. 1 alin. (3) și (4) O.U.G. nr. 1/2010, dispozițiilor care se referă tocmai la situația reîncadrării pe noile funcții după împlinirea termenului pentru care au fost încheiate contractele colective de muncă, iar prin Sentința nr. 3131 din 30 martie 2010 s-a constatat tocmai încetarea valabilității acestuia începând cu 3 octombrie 2010, iar Ordinul a fost emis la 28 octombrie 2010, tocmai ca urmare a încetării valabilității acestui contract.

Dacă acel contract de muncă nu și-ar fi încetat valabilitatea, salarizarea se făcea conform art. 1 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 1/2010 și nu putea fi emis ordin, nefiind incidente încă dispozițiile art. 1 alin. (3) și (4) din același act normativ. Nu vor fi reținute nici criticile referitoare la soluția „contradictorie” conținută în dispozitivul sentinței și la efectele nulității „absolute”. Mai întâi, trebuie precizat că, în materia dreptului administrativ, nu se face distincție între „nulitatea absolută” și „nulitatea relativă”, noțiuni care sunt specifice dreptului privat și nu dreptului public. În al doilea rând, reclamantul a solicitat „anularea” ordinului, iar instanța de fond a dispus „anularea” acestuia, astfel că nu se poate spune că efectele acesteia ar fi valabilitatea contractului colectiv de muncă.

Nici nu se poate spune că, atâta timp cât contractul colectiv de muncă și-a încetat valabilitatea, efectele anulării Ordinului nr. 2991 din 28 octombrie 2010 nu se pot pune în aplicare, deoarece se nesocotesc efectele pe care trebuie să le producă o hotărâre judecătorească de anulare a unui act administrativ. Este adevărat că Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale este obligat să respecte legea, dar instanța de fond a constatat tocmai faptul că, la emiterea actului contestat, nu au fost respectate prevederile art. 1 alin. (3) și (4) din O.U.G. nr. 1/2010, dispoziții de care instanța de fond a ținut seama, astfel că nu sunt fondate nici criticile legate de faptul că instanța de fond nu a ținut seama de dispozițiile O.U.G.

nr. 1/2010 care ar fi aplicabile cu prioritate. De asemenea, este nefondată și solicitarea recurentului de a se lua act că cererea principală a rămas fără obiect pentru că aplicabilitatea Ordinului nr. 2291/2010 a încetat cu data la care au fost reînnoite contractele individuale de muncă încheiate între ADS și angajații acestuia. O cerere în anulare a unui act administrativ ar rămâne fără obiect numai în cazul în care actul ar fi revocat de emitent sau ar fi anulat printr-o hotărâre judecătorească pronunțată într-o altă cauză, dar nu se poate spune că cererea de anulare a rămas fără obiect prin invocarea încheierii unor acte ulterioare ce au ca temei tocmai actul administrativ contestat.

Criticile sentinței ce vizează rațiunile instanței de fond privind constatarea legalității sunt și ele nefondate deoarece legalitatea unui act administrativ se analizează în raport cu actul normativ în baza și în executarea căruia a fost emis, iar actul contestat în cauză nu întrunește aparențele de legalitate pentru că a fost dat cu încălcarea chiar a dispozițiilor O.U.G. nr. 1/2010, respectiv a art. 1 alin. (3) și (4) pe care s-a întemeiat. II. Recursul declarat de Agenția Domeniilor Statului va fi respins pentru următoarele considerente. Într-adevăr, calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre pârât și persoana obligată în cadrul raportului juridic dedus judecății.

Chiar dacă nu este emitentul actului atacat, ADS are calitate procesuală pasivă deoarece actul administrativ contestat se referă la această autoritate publică pentru că privește asimilarea funcțiilor din cadrul acestei autorități, astfel că ordinul produce efecte și față de această autoritate publică. De altfel, în materia contenciosului administrativ există dispoziții cuprinse în art. 16 1 din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora: „Instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept.” Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc.

civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004,vor fi respinse recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Agenția Domeniilor Statului și de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva Sentinței civile nr. 4739 din 15 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 iunie 2013. Procesat de GGC - LM