ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5638/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 5508 din 3 octombrie 2012, Curtea de Apel București, lecția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice Giurgiu, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și C.I. anulând Hotărârea nr. 470 din 23 noiembrie 2011 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Prin cererea dedusă judecății, reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice Giurgiu a solicitat anularea Hotărârii nr. 470 din 23 noiembrie 2011 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, prin care s-a reținut că aspectele sesizate de pârâta C.I.

intră sub incidența prevederilor art. 2 alin. (7) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare și s-a dispus sancționarea părții reclamate DGFP Giurgiu cu amendă contravențională în valoare de 2.000 de RON, potrivit art. 2 alin. (11) și art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 coroborat cu art. 8 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare. Cu privire la situația de fapt, s-a reținut în hotărâre că prin Petiția nr. 4526 din 28 iulie 2011, adresată CNCD, petenta C.I. a susținut că a fost victimizată, urmare depunerii unei plângeri la CNCD și în instanța de judecată.

Astfel, petenta a arătat că în 29 iunie 2011, Colegiul s-a pronunțat asupra petiției inițiale, constatând săvârșirea unei fapte de discriminare, iar în data de 30 iunie 2011, deși era în concediu de odihnă, a fost chemată la o ședință cu conducerea instituției, la această ședință fiind convocate patru salariate din Serviciu pentru a li se aduce la cunoștință preavizele emise pe numele lor, deoarece urmare reorganizării, din patru inspectori asistenți trebuia să rămână doar trei. După ce a refuzat primirea preavizului, solicitând transmiterea lui prin poștă, petenta a întrebat care au fost criteriile după care s-a stabilit desființarea unui post de inspector asistent și nu un alt post de casier trezorerie sau inspector principal tot din casierie sau din celelalte servicii din cadrul Trezoreriei Municipale, însă întrebarea sa a rămas fără răspuns.

Petenta a mai arătat că în data 5 - 7 iulie a fost internată în spitalul județean Giurgiu, după care, datorită stării sale de sănătate, a stat în concediu medical până în data de 31 august, astfel, nu și-a putut exprima opțiunea pentru niciunul din cele 3 posturi care rămâneau în structura instituției. În opinia petentei, intenția instituției de a o concedia pentru toate demersurile făcute se demonstrează și prin faptul că transformarea postului pentru funcția de inspector asistent s-a făcut în data de 8 iunie 2011 și după 3 săptămâni, mai exact pe 30 iunie 2011, DGFP Giurgiu i-a emis preavizul.

De asemenea, petenta a susținut că pe data de 1 iulie 2011, în cadrul unei ședințe în incinta serviciului, doamna director al Trezoreriei Județene Giurgiu i-a spus "că acesta este rezultatul demersurilor sale și că cine nu își vede de treabă va fi dat afară din instituție". În același context, șefa serviciului casierie, doamna Ț.F., i-a spus petentei în fața celorlalte colege că doamna M., Șef Resurse Umane, este persoana care nu o mai vrea în instituție și va face tot posibilul să o concedieze. Petenta a considerat că modul rapid de desființare a unui post de inspector asistent, este clar o acțiune de victimizare. Potrivit art. 100 alin. (1) și (3) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public, republicată, petenta avea posibilitatea să opteze pentru unul din cele 3 posturi rămase, însă având în vedere faptul că se afla în concediu medical nu s-a încadrat în timpul necesar exprimării opțiunii.

În urma analizării întregii documentații aflate la dosar, a lucrărilor de specialitate (audieri, solicitări, puncte de vedere), Colegiul director al C.N.C.D. a decis că aspectele sesizate intră sub incidența prevederilor art. 2 alin. (7) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată. Consiliul Director al CNCD a reținut în motivarea hotărârii adoptate, că din înscrisurile depuse la dosar, precum și din susținerile părților se constată că la data de 01 ianuarie 2011, atât petenta și cât doamna C.M. s-au adresat CNCD cu o petiție al cărei obiect consta, în principal, în refuzul emiterii deciziei de reîncadrare după examenul de promovare din anul 2010. Colegiul director al CNCD, prin Hotărârea nr. 259 din data de 29 iunie 2011, a constatat încălcarea prevederilor art. 2 alin. (1) din O.G.

nr. 137/2000, republicată și a sancționat Ministerul Finanțelor Publice cu avertisment. În data de 30 iunie 2011, reclamata D.G.F.P. Giurgiu, a cărei angajată era petenta, a emis un preaviz pe numele acesteia. A mai reținut C.N.C.D. faptul că reclamantul D.G.F.P. Giurgiu a susținut că a emis preavize pe numele tuturor funcționarilor publici care dețineau această funcție în serviciul petentei, iar aceasta avea dreptul de opțiune pentru cele 3 posturi care urmau să rămână, iar în situația în care pe aceleași posturi existau mai multe opțiuni, se organiza examen de testare profesională, potrivit art. 100 din Legea nr. 188/1999, republicată, însă aceasta nu a depus nicio opțiune. La data de 28 iunie 2011, Președintele A.N.A.F.

a emis Ordinul cu nr. 2308, ordin prin care aprobă noua structură organizatorică a D.G.F.P. Giurgiu. În noua structură organizatorică, aprobată cu 2 zile înainte de emiterea preavizului, postul petentei nu mai exista. Astfel, din cele 4 posturi existente în serviciul petentei s-a desființat un singur post, postul petentei. De asemenea, din cei patru angajați, doar doi au depus acțiune în instanța de judecată, respectiv petenta și doamna C.M., care a renunțat ulterior în favoarea păstrării postului și funcției deținute.

Totodată, potrivit declarațiilor petentei, pe data de 1 iulie 2011, în cadrul unei ședințe în incinta serviciului, doamna Director al Trezoreriei Județene Giurgiu i-a spus "că acesta este rezultatul demersurilor sale și că cine nu își vede de treabă va fi dat afară din instituție", iar șefa serviciului casierie, doamna Ț.F., i-a spus petentei în fața celorlalte colege că doamna M., Șef Resurse Umane, este persoana care nu o mai vrea în instituție și va face tot posibilul să o concedieze. La dosarul cauzei există declarația doamnei N.R.M, conform căreia petenta a fost propusă pentru concediere ca urmare a demersurilor făcute împotriva instituției.

A mai reținut Consiliul că prin Adresa nr. 6548 din 21 noiembrie 2011, DGFP Giurgiu a susținut că în serviciul casierie tezaur vânzare și gestiune a titlurilor de stat și certificate de trezorerie, din patru funcții de execuție de inspectori asistenți s-a desființat o funcție, rămânând 3 funcții de inspector asistenți, deoarece s-a considerat că desfășurarea activității acestui serviciu se poate realiza cu cele 3 funcții. încadrarea celor 3 funcții s-a efectuat pe maxim deoarece salarizarea acestor funcții diferă în funcție de sporul de vechime inclus în salariu, petenta având o vechime mai mică, salariul acesteia fiind sub maxim, iar în funcție de opțiunea fiecărui salariat urmând a se face încadrarea corespunzătoare vechimii în muncă.

Din anexele depuse la dosar reies cu exactitate funcțiile păstrate și veniturile aferente, după cum urmează: 2.419 RON, 2.195 RON, 2.574 RON. Salariul petentei, în funcție de vechimea acesteia, este în valoare de 2.407 RON. Astfel salariul petentei nu se afla sub maxim, fiind mai mic decât 2.574 și mai mare decât 2.195, salarii prevăzute în noua structură organizatorică. S-a apreciat că, din probele depuse la dosar, se constată săvârșirea faptei contravenționale de victimizare în sensul art. 2 alin. (7) din O.G. nr. 137/2000, petenta fiind victima unui tratament advers din partea D.G.F.P. Giurgiu, respectiv desființarea postului deținut, după depunerea unei plângeri ce a avut ca obiect încălcarea principiului nediscriminării.

Prima instanță a avut în vedere prevederile art. 2 alin. (7) din O.G. nr. 137/2000, ce au constituit temeiul petiției, în raport de care, a reținut că o faptă poate fi considerată victimizare dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unei plângeri sau acțiune în justiție cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal și al nediscriminării; existența unui tratament advers ca răspuns la acest demers al victimei. În ceea ce privește situația de fapt constatată de către CNCD, prima instanță a ajuns la concluzia că aspectele reținute în cuprinsul hotărârii sunt contrazise parțial de probele administrate în cursul cercetării judecătorești.

În primul rând, instanța a observat că, într-adevăr, raportul de muncă al pârâtei a încetat prin eliberarea acesteia din funcția deținută în cadrul DGFP Giurgiu, în urma reorganizării instituției în cursul anului 2011, însă, aspectele referitoare la împrejurarea că postul pârâtei a fost singurul desființat dintre cele patru existente în serviciul în care acesta era încadrată, deși reale, nu sunt de natură să conducă la concluzia reținută de CNCD, în sensul că pârâta a fost victima unui tratament advers, respectiv desființarea postului deținut, ca urmare a depunerii plângerii ce a avut ca obiect încălcarea principiului nediscriminării.

Astfel, împrejurarea că pârâtei i s-a comunicat de către șefa serviciului casierie, doamna Ț.F., că doamna M., Șef Resurse Umane, este persoana care nu o mai vrea în instituție și care va face tot posibilul să o concedieze, precum și de către directorul Trezoreriei Județene Giurgiu că acesta este rezultatul demersurilor sale și că cine nu își vede de treabă va fi dat afară din instituție, reprezintă aspecte ce rezultă exclusiv din declarațiile pârâtei C.I., nesusținute de Ț.F., audiată în calitate de martor de către instanță, care a negat că a făcut afirmațiile de mai sus. Pe de altă parte, a reținut prima instanță, numita M.R.M. care ar fi susținut că pârâta a fost propusă pentru concediere ca urmare a demersurilor făcute împotriva instituției, a declarat ulterior, la data de 22 septembrie 2011, că aspectele susținute inițial, prin declarația de la 29 august 2011, le cunoaște de la pârâta C.I.

Cât privește referirea pe care CNCD o face în cuprinsul hotărârii la adresa DGFP Giurgiu nr. 6548 din 21 noiembrie 2011, prin care se recunoaște că din cele patru funcții de execuție de inspector asistent au fost păstrate doar trei, cu încadrarea acestora "pe maxim", prima instanță a constatat sub un prim aspect (fără însă relevanță asupra concluziei că salariul acesteia se află între minimul de 2.419 și maximul de 2.574 RON) că în mod greșit s-a reținut că salariul petentei, în funcție de vechimea acesteia este de 2.407 RON, din Decizia nr. 501 din 08 iunie 2011 emisă de DGFP Giurgiu rezultând că salariul acesteia este de 2.276 RON. Judecătorul fondului a apreciat că împrejurarea desființării postului pârâtei nu reprezintă în sine o împrejurare de natură a conduce la concluzia că măsura a avut caracterul unei reacții la plângerea pe care pârâta a adresat-o, anterior, CNCD pentru încălcarea principiului nediscriminării.

Prin raportare la mențiunea privind salariul aferent fiecărui post, din statul ide funcții valabil anterior reorganizării, respectiv din cel aprobat ulterior reorganizării, s-a reținut că postul la care s-a renunțat este cel ocupat de pârâtă, cel căruia îi corespundea salariul de 2.276 RON. Însă, câtă vreme s-au întocmit preavize pentru toate cele patru persoane care ocupau posturile din serviciul respectiv, inclusiv pârâtei, care însă a refuzat să îl primească în ședința din 30 iunie 2011, dată la care preavizele au fost înmânate celorlalte trei persoane, pârâta solicitând să-i fie comunicat prin poștă, iar opțiunile pentru ocuparea unuia dintre cele trei posturi vacante menționate în lista afișată s-au formulat astfel cum rezultă din înscrisurile de la dosar de către numitele D.A., V.F.

și C.M., nu și de către pârâtă, nu se poate aprecia că maniera în care s-a desfășurat de către reclamantă procedura de reorganizare a vizat concedierea pârâtei, astfel cum se susține de către acesta din urmă. Sub acest aspect, prima instanță a reținut că nu poate fi primită apărarea pârâtei în sensul că nu a formulat opțiunea pentru vreunul din cele trei posturi vacante, întrucât acestea apăreau ca fiind ocupate și că în fapt erau cele ale colegelor sale, câtă vreme la dosar a fost depusă lista cu posturile vacante pentru care se puteau exprima opțiuni și în cuprinsul căreia sunt menționate cele trei posturi din cadrul Serviciului Casierie, tezaur, vânzare și gestionare titluri de stat. Câtă vreme pentru cele trei posturi s-au exprimat tot atâtea opțiuni, nu s-a mai organizat testare profesională.

Mai mult, reclamanta a făcut dovada că ulterior reorganizării, au fost ocupate posturi cu o salarizare superioară celei care era menționată statul de funcții aprobat. În plus, Curtea a apreciat, în ce privește invocarea de către ambii pârâți a hotărârilor pronunțate de Tribunalul Giurgiu, prin care s-a dispus suspendarea executării, respectiv anularea deciziei de eliberare din funcție a pârâtei, că în lipsa unui minim probatoriu din care să rezulte legătura de cauzalitate dintre eventuala concediere nelegală (hotărârea prin care s-a anulat decizia de eliberare din funcție nefiind irevocabilă) și demersul pârâtei de a reclama încălcarea principiului nediscriminării, nu se poate reține o situație de victimizare, de natura celei la care face referire art. 2 alin. (7) din O.G.

nr. 137/2000. În consecință, raportat la probele administrate, Curtea a constatat că nu se poate reține că pârâta s-a aflat, prin ansamblul de fapte ce s-a finalizat cu eliberarea sa din funcție, în situația de victimizare prevăzută de dispozițiile legale menționate și reținută prin hotărârea pronunțată de CNCD. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen pârâții CNCD și C.I. pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs invocate se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. invocându-se interpretarea eronată a actelor și a obiectului cauzei și aplicarea greșită a legii în ceea ce privește soluția de admitere a acțiunii formulată de reclamanta-intimată DGFP Giurgiu și de anulare a Hotărârii nr. 470 din 23 noiembrie 2011 emisă de CNCD.

Prin motivele de recurs ambii pârâți critică pe fond soluția de anulare a Hotărârii nr. 470/2011 a CNCD prin care autoritatea pârâtă competentă constatase ca urmare a sesizării formulate de recurenta-pârâtă C.I. existența unor aspecte ce se încadrează în dispozițiile art. 2 alin. (7) din O.U.G. nr. 137/2000, în sensul existenței unei situații de victimizare de natura celei prevăzute de dispozițiile legale aplicabile. Potrivit art. 2 alin. (7) din O.G.

nr. 137/2000 republicată "Constituie victimizare și se sancționează contravențional conform prezentei ordonanțe orice tratament adus, venit ca reacție la o plângere sau acțiune în justiție cu privire la încălcarea principiului tratamentului legal și al nediscriminării". În ambele recursuri se critică ca nelegală și netemeinică sluția de admitere a acțiunii pe motivul inexistenței legăturii de cauzalitate dintre eventualele concedieri nelegale și demersul recurentei-pârâte de a reclama încălcarea principiului nediscriminării. Se arată de ambii recurenți că în cauză erau îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 alin. (7) din O.U.G.

nr. 137/2000 pentru existența unei fapte de victimizare a pârâtei-recurente respectiv existența unei plângeri în justiție cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal, existența unui tratament advers ca răspuns la acest demers, iar acest tratament a avut ca efect crearea unei atmosfere ostile și degradante pentru recurenta-pârâtă. Recurenții apreciază că toate condițiile erau îndeplinite privind existența unei fapte de victimizare fiind probată cu acte și cu declarațiile martorilor din faza procedurii administrativ jurisdicționale. Recurenta-pârâtă C.I. arată că în raport de succesiunea faptelor în raport de acțiunea reclamată la data de 31 ianuarie 2011 la CNCD și de Hotărârea nr. 259 din 29 iunie 2011, emiterea la data de 30 iunie 2011 a preavizului a reprezentat o faptă de victimizare în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (7) din O.G.

nr. 137/2000. Aceasta deoarece, apreciază recurenții petenta C.I. a fost victima unui tratament advers din partea DGFP Giurgiu, respectiv faptele care au dus la desființarea postului deținut, după depunerea unei plângeri ce a avut ca obiect încălcarea principiului nediscriminării. Se arată de recurenta-reclamantă C.I. că prima instanță nu a reținut greșit legătura de cauzalitate evidentă care există între desființarea postului recurentei C.I. din 27 iunie 2011 și Hotărârii nr. 259 din 29 iunie 2011 prin care se constată că recurenta a fost discriminată de Ministerul Finanțelor Publice și nu a analizat în concret condițiile desființării postului ocupat de ea și a existenței unei reorganizări fictive și nu reale a instituției DGFP - Giurgiu.

Se solicită admiterea recursurilor și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de intimata DGFP Giurgiu, menținându-se ca legală Hotărârea CNCD nr. 470 din 23 noiembrie 2011. La dosar recurenta-pârâtă C.I. a depus acte conform art. 305 C. proc. civ. și concluzii scrise. Analizând recursurile declarate, în raport de motivele invocate Curtea va aprecia prin considerente comune ambelor recursuri că acestea sunt nefondate, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., curtea apreciază că situația de fapt și obiectul cauzei, în raport de probele administrate atât în faza administrativ jurisdicțională cât și în față instanței, au fost corect stabilite prin sentința atacată.

Astfel pe situația de fapt s-au reținut următoarele: Prin cererea cu care a învestit instanța de contencios administrativ, reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice Giurgiu a solicitat anularea Hotărârii nr. 470 din 23 noiembrie 2011 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, prin care s-a reținut că aspectele sesizate de pârâta C.I. intră sub incidența prevederilor art. 2 alin. (7) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, dispunându-se sancționarea părții reclamate DGFP Giurgiu cu amendă contravențională în valoare de 2.000 de RON, potrivit art. 2 alin. (11) și art. 26 alin. (1) din O.G. Nr. 137/2000 coroborat cu art. 8 din O.G.

nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare. S-a reținut prin această hotărâre că prin Petiția nr. 4526 din 28 iulie 2011, adresată CNCD, petenta C.I. susține că a fost victimizată, urmare depunerii unei plângeri la CNCD și în instanța de judecată. Astfel, arată că în 29 iunie 2011 Colegiul s-a pronunțat asupra petiției inițiale, constatând săvârșirea unei fapte de discriminare, iar în data de 30 iunie 2011, petenta, deși în concediu de odihnă, a fost chemată la o ședință cu conducerea instituției.

La această ședință au fost chemate 4 salariate din Serviciu pentru a li se aduce la cunoștință preavizele emise pe numele lor, deoarece urmare reorganizării din patru inspectori asistenți trebuie să rămână 3. După ce a refuzat primirea preavizului, solicitând transmiterea lui prin poștă, petenta a întrebat care au fost criteriile după care s-a stabilit desființarea unui post de inspector asistent și nu un alt post de casier trezorerie sau inspector principal tot din casierie sau din celelalte servicii din cadrul Trezoreriei Municipale, însă întrebarea sa a rămas fără răspuns. Petenta a mai arătat că în data 5 - 7 iulie a fost internată în spitalul județean Giurgiu, după care, datorită stării sale de sănătate, a stat în concediu medical până în data de 31 august.

Astfel, nu și-a putut exprima opțiunea pentru niciunul din cele 3 posturi care rămâneau în structura instituției. Petenta susține că intenția instituției de a o concedia pentru toate demersurile făcute se demonstrează și prin faptul că transformarea postului pentru funcția de inspector asistent s-a făcut în data de 8 iunie 2011 și după 3 săptămâni, mai exact pe 30 iunie 2011 DGFP Giurgiu i-a emis preavizul. De asemenea, petenta susține că pe data de 1 iulie 2011, în cadrul unei ședințe în incinta serviciului, doamna Director al Trezoreriei Județene Giurgiu i-a spus "că acesta este rezultatul demersurilor sale și că cine nu își vede de treabă va fi dat afară din instituție". În același context, șefa serviciului casierie, doamna Ț.F., i-a spus petentei în fața celorlalte colege că doamna M., Șef Resurse Umane, este persoana care nu o mai vrea în instituție și va face tot posibilul să o concedieze.

Petenta a considerat că modul rapid de desființare a unui post de inspector asistent, este clar o acțiune de victimizare. Potrivit art. 100 alin. (1) și (3) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public, republicată, petenta avea posibilitatea să opteze pentru unul din cele 3 posturi rămase, însă având în vedere faptul că se afla în concediu medical nu s-a încadrat în timpul necesar exprimării opțiunii. În urma analizării întregii documentații aflate la dosar, a lucrărilor de specialitate (audieri, solicitări, puncte de vedere), Colegiul director al C.N.C.D. a decis că aspectele sesizate intră sub incidența prevederilor art. 2 alin. (7) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată.

În mod corect a apreciat prima instanță, în raport de declarațiile martorilor audiați nemijlocit că nu există legătură de cauzalitate între desființarea postului recurentei C.I., care s-a datorat reorganizării instituției în anul 2011 și plângerea formulată de aceasta, împreună cu o altă colegă la CNCD în ianuarie 2011. Aceasta deoarece plângerea viza o altă autoritate Ministerul Finanțelor Publice și nu autoritatea din prezenta cauză, avea un obiect diferit, iar în cauză din probele administrate rezultă că raportul de muncă al recurentei C.I. a încetat prin eliberarea acesteia din funcția deținută ca urmare a reorganizării DGFP Giurgiu în cursul anului 2011. Toate aspectele invocate în recursul recurentei-pârâte C.I.

cu privire la existența în fapt a unei reorganizări reale și efective exced obiectul prezentei cauze. Aceasta deoarece obiectul analizei instanței de contencios administrativ îl formează Hotărârea nr. 470 din 23 noiembrie 2011, pe rolul instanței competente,Tribunalul Giurgiu existând diferite litigii între părți privind eliberarea din funcție a recurentei-pârâte. În acest sens, pe situația de fapt rezultă că hotărârea Tribunalului Giurgiu, prin care s-a anulat decizia de eliberare din funcție, formulată în Dosarul nr. 2691/122/2011 a fost modificată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal care prin Decizia nr. 311 din 24 ianuarie 2013 a respins acțiunea recurentei-reclamante ca neîntemeiată.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. privind aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 alin. (7) din O.G. nr. 137/2000 republicată nu este fondat. În mod corect prima instanță a apreciat că nu există legătură de cauzalitate între plângerea recurentei la CNCD din ianuarie 2011 și desființarea postului recurentei, ca tratament advers de natură a crea pentru recurentă o atmosferă degradantă sau umilitoare la locul de muncă. În primul rând Hotărârea CNCD nr. 259 din 29 iunie 2011 emisă ca urmare a plângerii recurentei din 31 ianuarie 2011 a privit și sancționat o altă persoană juridică, respectiv Ministerul Finanțelor Publice. În al doilea rând, în mod corect prima instanță a reținut poziția intimatei-reclamante în sensul că autoritatea a emis preavize pe numele tuturor funcționarilor publici, iar prin reorganizarea celor patru posturi, recurenta-pârâtă avea drept de opțiune pentru cele trei posturi rămase.

La data de 30 iunie 2011, recurenta-pârâtă a refuzat primirea preavizului solicitând trimiterea lui prin poștă, a refuzat să-și exercite dreptul de opțiune, iar pentru cele trei posturi, existând trei opțiuni, nu s-a organizat testare profesională conform art. 100 din Legea nr. 88/1999. Recurenta-pârâtă a optat pentru promovarea acțiunii în justiție respinsă irevocabil prin Decizia Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal și prin promovarea plângerii la CNCD soluționată prin Hotărârea nr. 470/2011, care formează obiectul prezentei cauze. În mod legal și temeinic prima instanță a anulat Hotărârea nr. 470/2011 deoarece din probele administrate nu rezultă îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 2 alin. (7) din O.G.

nr. 137/2000 în sensul existenței situației de victimizare reținută prin hotărârea pronunțată de CNCD. Din actele dosarului rezultă că între părți există mai multe dosare pe rol, penale sau civile, respectiv litigii de muncă din care rezultă, fapt de necontestat, situația conflictuală dintre acestea. Deși reală, această situație, în raport de probele administrate nu este de natură să confirme concluzia greșită reținută prin Hotărârea nr. 470/2011, în sensul existenței unei situații de victimizare a recurentei-pârâte în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (7) din O.G. nr. 137/2000. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursurile ca nefondate, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de C.I. și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării împotriva Sentinței civile nr. 5508 din 3 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 iunie 2013. Procesat de GGC - LM