ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5220/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată

la data de 24 mai 2012 și înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanții N. (N.) I.,

S. (D.) I.L., M. (V.) C., B. (S.) E.T., R. (P.) S., S.G., N.C., I.N.C., A.I.,

L.A., P. (I.) E., C. (P.) S.D., M. (D.) G.V., O. (M.) B. au solicitat, în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Cercetării, Educației, Tineretului și

Sportului și Universitatea S.H., obligarea pârâtei Universitatea S.H. la

eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, în termen de 30

de zile de la pronunțarea sentinței precum și obligarea pârâtului Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipizarea

formularelor de diplomă de licență, în termen de 30 de zile de la rămânerea

definitivă și irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea plății de 2.000 RON

penalități de întârziere de la data pronunțării sentinței.

În motivarea cererii,

reclamanții au susținut faptul că din momentul înscrierii la facultate și până

la absolvirea acesteia, și-au îndeplinit toate obligațiile ce le reveneau

potrivit contractelor de studiu încheiate cu pârâta, în sensul că și-au plătit

taxele de studii, au susținut și promovat toate examenele, inclusiv examenul de

licență, iar pârâta era obligată să elibereze actele de studii completate.

Pârâta Universitatea

S.H. a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a pârâtului

Ministerul Cercetării, Educației, Tineretului și Sportului, prin care a

solicitat să se constate că și-a îndeplinit obligațiile legale față de

reclamanți, în sensul că, după finalizarea completă a studiilor și susținerea

examenului de licență, la cererea acestora, a eliberat adeverințele de

absolvire a studiilor cu valabilitate de 12 luni, potrivit Metodologiei

organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor nr. 1405/2009

și cu prevederile art. 20 și art. 38 din Ordinul Ministerului Cercetării,

Educației, Tineretului și Sportului nr. 2284/2007.

instanței aflate în conflict

Prin Sentința nr.

3285 din 11 octombrie 2012, Tribunalul Dâmbovița a admis excepția de

necompetență materială, invocată din oficiu și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, luând în considerare

rangul central al Ministerului Cercetării, Educației, Tineretului și Sportului

Ministerului și prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

de-a doua instanțe aflate în conflict

Prin Sentința nr. 442

din 5 decembrie 2012, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială,

invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, cu

soluționarea conflictului negativ de competență.

Curtea de apel a

reținut că a fost învestită cu o acțiune în contencios administrativ prin care

reclamanții solicită obligarea Universității S.H. să efectueze o operațiune

administrativă, anume, să fie obligată la eliberarea diplomelor de licență

obținute în urma susținerii examenului de licență .

Întrucât

universitatea este asimilată unei autorități publice locale, în cauză

competența materială de soluționare a litigiului aparține tribunalului, fiind

incidente normele de competență de la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

A mai reținut curtea

de apel că și soluția de unificare a practicii adoptată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, este în

acest sens, stabilindu-se ca soluție de principiu, că în astfel de litigii

competența aparține tribunalului.

Curtea de apel a

apreciat ca fiind lipsit de relevanță juridică sub aspectul competenței

materiale a instanței, faptul că, în cauză, figurează în calitate de pârât și

Ministerul Cercetării, Educației, Tineretului și Sportului, având în vedere că

obligația de aprobare a tipizării formularelor diplomelor de licență este

subsidiară obligației principale pentru care a fost chemată în judecată o

autoritate publică locală.

competență

Constatând că a fost

legal învestită cu soluționarea unui conflict negativ de competență, potrivit

art. 20 pct. 2 și 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că, în

raport cu obiectul principal al cauzei, competența revine Tribunalului

Dâmbovița, secția de contencios administrativ și fiscal.

Obiectul prezentului

litigiu de contencios administrativ se referă, în principal, la obligarea unei

instituții de învățământ superior la eliberarea diplomelor de licență către

reclamanți, absolvenți ai unui examen de licență.

Capătul de cerere

referitor la obligarea pârâtului Ministerul Cercetării, Educației, Tineretului

și Sportului la aprobarea tipăririi formularelor tipizate pentru diploma de

licență depinde în mare măsură de soluționarea primului capăt al acțiunii,

fiind subsecvent acestuia, după cum bine a punctat curtea de apel.

Așadar, competența

materială de soluționare a cauzei în primă instanță se va stabili în raport de

obiectul principal al acțiunii și ținând cont de rangul autorității publice

obligată la îndeplinirea operațiunii administrative, în speță, la eliberarea

diplomelor de licență, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Este adevărat că

Universitatea S.H. din București are statut de persoană juridică de drept

privat, acreditată prin Legea nr. 443/2002 să presteze serviciul public de

învățământ superior, fiind asimilată în conformitate cu dispozițiile art. 2

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/ 2004, cu o autoritate publică, în ceea ce

privește prestarea serviciului public, însă nu poate fi asimilată cu o

autoritate publică centrală pentru că nu există un temei care să susțină teza

că își exercită competența, atribuțiile, la nivel național.

Din punct de vedere

administrativ, competențele sale sunt limitate la nivel local.

În acest sens, Înalta

Curte are în vedere și soluția de principiu adoptată de plenul secției de

contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la

data de 20 februarie 2012, prin care s-a stabilit că instituțiile de învățământ

superior pot fi asimilate, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr.

554/2004, unei autorități publice locale, cum de altfel, în mod corect a

reținut și Curtea de Apel Ploiești.

Soluțiile de

principiu adoptate la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal

reprezintă un mecanism menit să preîntâmpine pronunțarea unor hotărâri

divergente, mai ales că rolul Înaltei Curți este acela de unificare a practicii

judiciare, iar deciziile acesteia nu pot constitui sursă de insecuritate a

raporturilor juridice.

Prin urmare, în

raport de petitul principal de cerere și având în vedere că Universitatea S.H.

din București este o persoană juridică de drept privat acreditată/autorizată să

presteze un serviciu public de interes local, fiind asimilată cu o autoritate

publică de rang local, sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) teza I din

Legea nr. 554/2004 modificată și completată, conform cărora litigiile privind

actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale sau

județene, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și

fiscal ale tribunalelor.

În consecință, având

în vedere și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va

stabili competența judecării cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanții N. (N.) I., S. (D.) I.L., M.

(V.) C., B. (S.) E.T., R. (P.) S., S.G., N.C., I.N.C., A.I., L.A., P. (I.) E.,

C. (P.) S.D., M. (D.) G.V., O. (M.) B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Cercetării, Educației, Tineretului și Sportului și Universitatea S.H., în favoarea

Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 aprilie 2013.

Procesat de GGC - AS