ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5220/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii judiciare Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 24 mai 2012 și înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanții N. (N.) I., S. (D.) I.L., M. (V.) C., B. (S.) E.T., R. (P.) S., S.G., N.C., I.N.C., A.I., L.A., P. (I.) E., C. (P.) S.D., M. (D.) G.V., O. (M.) B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Cercetării, Educației, Tineretului și Sportului și Universitatea S.H., obligarea pârâtei Universitatea S.H.

la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, în termen de 30 de zile de la pronunțarea sentinței precum și obligarea pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea plății de 2.000 RON penalități de întârziere de la data pronunțării sentinței. În motivarea cererii, reclamanții au susținut faptul că din momentul înscrierii la facultate și până la absolvirea acesteia, și-au îndeplinit toate obligațiile ce le reveneau potrivit contractelor de studiu încheiate cu pârâta, în sensul că și-au plătit taxele de studii, au susținut și promovat toate examenele, inclusiv examenul de licență, iar pârâta era obligată să elibereze actele de studii completate.

Pârâta Universitatea S.H. a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a pârâtului Ministerul Cercetării, Educației, Tineretului și Sportului, prin care a solicitat să se constate că și-a îndeplinit obligațiile legale față de reclamanți, în sensul că, după finalizarea completă a studiilor și susținerea examenului de licență, la cererea acestora, a eliberat adeverințele de absolvire a studiilor cu valabilitate de 12 luni, potrivit Metodologiei organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor nr. 1405/2009 și cu prevederile art. 20 și art. 38 din Ordinul Ministerului Cercetării, Educației, Tineretului și Sportului nr. 2284/2007.

2. Hotărârea primei instanței aflate în conflict Prin Sentința nr. 3285 din 11 octombrie 2012, Tribunalul Dâmbovița a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, luând în considerare rangul central al Ministerului Cercetării, Educației, Tineretului și Sportului Ministerului și prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 3. Hotărârea celei de-a doua instanțe aflate în conflict Prin Sentința nr. 442 din 5 decembrie 2012, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea conflictului negativ de competență.

Curtea de apel a reținut că a fost învestită cu o acțiune în contencios administrativ prin care reclamanții solicită obligarea Universității S.H. să efectueze o operațiune administrativă, anume, să fie obligată la eliberarea diplomelor de licență obținute în urma susținerii examenului de licență . Întrucât universitatea este asimilată unei autorități publice locale, în cauză competența materială de soluționare a litigiului aparține tribunalului, fiind incidente normele de competență de la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. A mai reținut curtea de apel că și soluția de unificare a practicii adoptată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, este în acest sens, stabilindu-se ca soluție de principiu, că în astfel de litigii competența aparține tribunalului.

Curtea de apel a apreciat ca fiind lipsit de relevanță juridică sub aspectul competenței materiale a instanței, faptul că, în cauză, figurează în calitate de pârât și Ministerul Cercetării, Educației, Tineretului și Sportului, având în vedere că obligația de aprobare a tipizării formularelor diplomelor de licență este subsidiară obligației principale pentru care a fost chemată în judecată o autoritate publică locală. 4. Regulatorul de competență Constatând că a fost legal învestită cu soluționarea unui conflict negativ de competență, potrivit art. 20 pct. 2 și 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că, în raport cu obiectul principal al cauzei, competența revine Tribunalului Dâmbovița, secția de contencios administrativ și fiscal.

Obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă, în principal, la obligarea unei instituții de învățământ superior la eliberarea diplomelor de licență către reclamanți, absolvenți ai unui examen de licență. Capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului Ministerul Cercetării, Educației, Tineretului și Sportului la aprobarea tipăririi formularelor tipizate pentru diploma de licență depinde în mare măsură de soluționarea primului capăt al acțiunii, fiind subsecvent acestuia, după cum bine a punctat curtea de apel. Așadar, competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță se va stabili în raport de obiectul principal al acțiunii și ținând cont de rangul autorității publice obligată la îndeplinirea operațiunii administrative, în speță, la eliberarea diplomelor de licență, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Este adevărat că Universitatea S.H. din București are statut de persoană juridică de drept privat, acreditată prin Legea nr. 443/2002 să presteze serviciul public de învățământ superior, fiind asimilată în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/ 2004, cu o autoritate publică, în ceea ce privește prestarea serviciului public, însă nu poate fi asimilată cu o autoritate publică centrală pentru că nu există un temei care să susțină teza că își exercită competența, atribuțiile, la nivel național. Din punct de vedere administrativ, competențele sale sunt limitate la nivel local.

În acest sens, Înalta Curte are în vedere și soluția de principiu adoptată de plenul secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 20 februarie 2012, prin care s-a stabilit că instituțiile de învățământ superior pot fi asimilate, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, unei autorități publice locale, cum de altfel, în mod corect a reținut și Curtea de Apel Ploiești. Soluțiile de principiu adoptate la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal reprezintă un mecanism menit să preîntâmpine pronunțarea unor hotărâri divergente, mai ales că rolul Înaltei Curți este acela de unificare a practicii judiciare, iar deciziile acesteia nu pot constitui sursă de insecuritate a raporturilor juridice.

Prin urmare, în raport de petitul principal de cerere și având în vedere că Universitatea S.H. din București este o persoană juridică de drept privat acreditată/autorizată să presteze un serviciu public de interes local, fiind asimilată cu o autoritate publică de rang local, sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, conform cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale sau județene, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale tribunalelor. În consecință, având în vedere și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența judecării cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții N. (N.) I., S. (D.) I.L., M. (V.) C., B. (S.) E.T., R. (P.) S., S.G., N.C., I.N.C., A.I., L.A., P. (I.) E., C. (P.) S.D., M. (D.) G.V., O. (M.) B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Cercetării, Educației, Tineretului și Sportului și Universitatea S.H., în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2013. Procesat de GGC - AS