ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4931/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4931/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cererii de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 26
martie 2012, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de
contencios administrativ și fiscal, I.A. a chemat în judecată Curtea de Apel
Galați, calificându-și acțiunea ca fiind una în contencios administrativ și
invocând drept motive nemulțumirile provocate de modul în care instanța de
judecată a soluționat un litigiu între petent și Casa Județeană de Pensii
Brăila.
Cererea este
inadmisibilă.
Conform prevederilor
art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,
"Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes
legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit
la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul
prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios
administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a
actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.
De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care
se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin
nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei
cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni
administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau
interesului legitim".
Rezultă din
dispozițiile legale citate că obiectul acțiunii judiciare în contencios
administrativ poate viza numai un act administrativ, astfel cum acesta este
caracterizat de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit textului
legal amintit, actul administrativ este "actul unilateral cu caracter
individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere
publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a
legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate
actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de
autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor
proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea
serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute
și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de
contencios administrativ".
În cauză, însă, ceea
ce îl nemulțumește pe petent este modul în care o instanță de judecată a
soluționat un litigiu, aspect care excede sferei actelor administrative, în
înțelesul prevederilor Legii nr. 554/2004, și împotriva căruia pot fi
exercitate căile de atac reglementate de C. proc. civ., în termenele și
condițiile prevăzute de acesta.
Pe de altă parte,
competența de judecată a Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă,
conform art. 4 pct. 1 C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva
hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de
lege, instanța supremă neputând fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a
unei cereri de chemare în judecată, astfel încât și sub acest aspect cererea
petentului este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibilă, cererea formulată de petentul I.A., în contradictoriu cu intimata
Curtea de Apel Galați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 10 aprilie 2013.
Procesat
de GGC - AZ