ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4931/2013

Asupra cererii de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 26 martie 2012, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, I.A. a chemat în judecată Curtea de Apel Galați, calificându-și acțiunea ca fiind una în contencios administrativ și invocând drept motive nemulțumirile provocate de modul în care instanța de judecată a soluționat un litigiu între petent și Casa Județeană de Pensii Brăila. Cererea este inadmisibilă.

Conform prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.

De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim". Rezultă din dispozițiile legale citate că obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ poate viza numai un act administrativ, astfel cum acesta este caracterizat de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit textului legal amintit, actul administrativ este "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ". În cauză, însă, ceea ce îl nemulțumește pe petent este modul în care o instanță de judecată a soluționat un litigiu, aspect care excede sferei actelor administrative, în înțelesul prevederilor Legii nr. 554/2004, și împotriva căruia pot fi exercitate căile de atac reglementate de C. proc.

civ., în termenele și condițiile prevăzute de acesta. Pe de altă parte, competența de judecată a Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă, conform art. 4 pct. 1 C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, instanța supremă neputând fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri de chemare în judecată, astfel încât și sub acest aspect cererea petentului este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de petentul I.A., în contradictoriu cu intimata Curtea de Apel Galați. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 aprilie 2013. Procesat de GGC - AZ