CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 18675/04 de Vera CERNETCHI împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Catrică Secțiune), care a stat la 30 septembrie 2008 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Mihai Poalelungi, Nebojša Vučinić, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct al secțiunii Având în vedere cererea depusă la 23 aprilie 2004, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Vera Cernetchi, este un național moldovenesc născut în 1951 și locuiește în Chișinău. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dl. Andrei Briceac, avocat practicant la Corjova. Guvernul Moldovei (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Vladimir Grosu. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost angajată în Departamentul Vamal („Departamentul”). În 2002 s-a retras. Din 7 martie 2002 a solicitat în mod eșuat fostul angajator să-i calculeze și să-i plătească o pensie. În consecință, la 26 iulie 2002 a inițiat proceduri judiciare împotriva Departamentului. Prin hotărârea din 2 septembrie 2002, Curtea de Apel a hotărât în favoarea reclamantului și a ordonat Departamentului să-i calculeze și să plătească o pensie. Hotărârea nu a fost contestată și a devenit finală și executivă. În aceeași dată Curtea de Apel a eliberat un mandat de punere în aplicare, care a fost predat unui judecător la 1 octombrie 2002. La 2 martie 2003, un judecător a informat reclamantul că Departamentul nu a putut executa hotărârea din 2 septembrie 2002, deoarece nu a fost stabilită nici o metodologie pentru calcularea pensiei reclamantului. Deoarece directorul Departamentului nu a respectat hotărârea din 2 septembrie 2002, un judecător i-a instituit o procedură administrativă împotriva acestuia. Prin hotărârea din 6 mai 2003, Curtea de District Centru a constatat că directorul Departamentului este vinovat de infracțiunea administrativă a neîndeplinirii unei hotărâri finale și i-a amendat 1.800 lei moldoveni (MDL) (112 euro (EUR) la momentul respectiv. Prin scrisoarea din 21 iunie 2004, înregistrată la Biroul lui Bailiff la 5 iulie 2004, Departamentul a informat aceasta din urmă că hotărârea în favoarea reclamantului nu a putut fi pusă în aplicare deoarece la 14 noiembrie 2003, Parlamentul a adoptat o nouă lege conform căreia pensiile foștilor angajați ai Departamentului ar trebui calculate și plătite de Agenția pentru Protecția Socială („agenția”). În aceeași dată, un judecător a informat reclamantul că, de îndată ce s-a adoptat metodologia de calcul al pensiei, Departamentul va aplica hotărârea în favoarea reclamantului. Între timp, la o dată neespecificată în 2004, reclamantul a solicitat agenției să calculeze și să-i plătească o pensie. De la 25 februarie 2004, Agenția și-a respins cererea, reclamantul a depus o acțiune împotriva fostului tribunal de apel Chișinău. În cadrul procedurii dinaintea instanței de primă instanță, la 22 aprilie 2004, Comitetul Parlamentului pentru bunăstarea socială a trimis Departamentului și Agenției o scrisoare explicativă privind calculul și plata pensiilor fostilor angajați ai Departamentului și a declarat, printre altele , că: „Tinând în vedere faptul că instanțele au adoptat treizeci și nouă de hotărâri conform căreia Departamentul a fost ordonat să calculeze și să plătească pensii fostilor angajați, acestea trebuie să fie executate, deoarece în conformitate cu art. 20 din Constituție, aplicarea hotărârilor este obligatorie...” Prin scrisoarea din 10 mai 2004, Agenția a informat reclamantul că i-a calculat pensia și că va fi plătită începând cu 25 decembrie 2003, în urma căreia reclamantul a renunțat la acțiune împotriva agenției. Cu toate acestea, a solicitat Curții de Apel să-și plătească compensația pentru prejudiciile morale suferite ca urmare a plății tardive ale pensiei sale. Prin o hotărâre a Curții de Apel Chișinău din 21 iunie 2004, cererile reclamantei de compensare pentru prejudiciu moral au fost respinse și restul procedurii au încetat. Reclamantul a recurs. Prin o hotărâre finală din 20 octombrie 2004, Curtea Supremă de Justiție a respins recursul. La 20 ianuarie 2004, Agenția a informat reclamantul că și-a calculat arribelul de pensie pentru perioada 2 martie 2002 până la 24 decembrie 2003 și că reclamantul a fost plătit 13 244,04 MDL (811,46 EUR). La 1 decembrie 2006, reclamantul a informat Curtea că și-a plătit pensia. COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în temeiul art. 6 § 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție privind aplicarea îndepărtată a hotărârii din 2 septembrie 2002. Ea susține, de asemenea, că aplicarea îndepărtată a hotărârii finale în favoarea ei a încălcat drepturile în temeiul articolelor 8 și 14 din Convenție. HOTĂRÂREA La 31 iulie 2008, Guvernul a informat Curtea că, în aceeași dată, părțile au semnat un acord de acord amical. Acestea au prezentat Curtea o copie a acordului conform căruia guvernul s-a angajat să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data adoptării unei decizii de grevă de către Curte, echivalentul în moneda națională de 300 EUR în ceea ce privește prejudiciu material, 1,100 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale și 800 EUR în ceea ce privește costurile și cheltuielile. La 2 august 2008, reclamantul a informat, de asemenea, Curtea că părțile au semnat un acord de stabilire prietenoasă de-a lungul liniilor menționate mai sus și că dorește Curtea să înceteze examinarea cererii. Într-o scrisoare din 8 septembrie 2008, reclamanta a confirmat termenii acordului din 31 iulie 2008; totuși, ea informează Curtea că, datorită depreciării ulterioare a ratei de schimb, dorește să fie plătite sumele menționate mai sus în moneda națională la rata de schimb aplicabilă la 31 iulie 2008. Curtea remarcă natura voluntară a acordului achiziționat între părți, ceea ce implică, printre altele , faptul că ambele părți au acceptat că fluctuațiile din rata de schimb ar putea apărea între data semnării acordului de stabilire prietenoasă și data plății de către Guvern a sumelor menționate mai sus. Prin urmare, Curtea este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale, și nu constată motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă) Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să scoată cererea din lista cazurilor. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului
Application no. 18675/04
by Vera CERNETCHI
against Moldova
The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 30
September 2008 as a Chamber composed of:
Nicolas Bratza,
President,
Lech Garlicki,
Giovanni Bonello,
Ljiljana Mijović,
Ján Šikuta,
Mihai Poalelungi,
Nebojša Vučinić,
judges,
and Fatoș Aracı,
Deputy
Section Registrar
,
Having regard to the above application lodged on 23 April 2004,
Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,
Having deliberated, decides as follows:
The applicant, Mrs Vera Cernetchi, is a Moldovan national who was born in 1951 and lives in Chișinău. She was represented before the Court by Mr
Andrei Briceac, a lawyer practising in Corjova. The Moldovan Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr
Vladimir Grosu.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
The applicant was an employee of the Customs Department (“the Department”). In 2002 she retired. Since 7 March 2002 she had unsuccessfully requested her former employer to calculate and pay her a pension. Accordingly, on 26 July 2002 she initiated judicial proceedings against the Department.
By a judgment of 2 September 2002 the Court of Appeal ruled in favour of the applicant and ordered the Department to calculate and pay her a pension. The judgment was not appealed against and it became final and enforceable. On the same date the Court of Appeal issued an enforcement warrant, which was handed to a bailiff on 1 October 2002.
On 2 March 2003 a bailiff informed the applicant that the Department could not enforce the judgment of 2 September 2002 since no methodology had been set out for the calculation of the applicant’s pension.
Since the Director of the Department did not comply with the judgment of 2 September 2002, a bailiff instituted administrative proceedings against him. By a judgment of 6 May 2003 the Centru District Court found the Director of the Department guilty of the administrative offence of failure to enforce a final judgment and fined him 1,800 Moldovan lei (MDL) (112
euros (EUR) at the time).
By a letter of 21 June 2004, which was registered with the Bailiff’s Office on 5 July 2004, the Department informed the latter that the judgment in favour of the applicant could not be enforced since on 14 November 2003 the Parliament had adopted a new law according to which the pensions of former employees of the Department were to be calculated and paid by the Agency for Social Welfare (“the Agency”). On the same date, a bailiff informed the applicant that as soon as the methodology for the calculation of the pension was adopted, the Department would enforce the judgment in favour of the applicant.
In the meantime, on an unspecified date in 2004, the applicant requested the Agency to calculate and pay her a pension. Since on 25 February 2004 the Agency had dismissed her request, the applicant filed an action against the former with the Chișinău Court of Appeal. During the proceedings before the first-instance court, on 22 April 2004, the Parliament’s Committee for Social Welfare sent the Department and the Agency an explanatory letter concerning the calculation and payment of pensions to former employees of the Department and stated,
inter alia
, that:
“Taking into consideration the fact that the courts have adopted thirty-nine judgments according to which the Department has been ordered to calculate and pay pensions to former employees, these must be enforced, since according to Article 20 of the Constitution the enforcement of judgments is mandatory...”
By a letter of 10 May 2004 the Agency informed the applicant that it had calculated her pension and that it would be paid from 25 December 2003, following which the applicant dropped her action against the Agency. She nevertheless requested the Court of Appeal to pay her compensation for non-pecuniary damage suffered as a result of the belated payment of her pension.
By a judgment of the Chișinău Court of Appeal of 21 June 2004, the applicant’s claims for compensation for non-pecuniary damage were dismissed and the rest of the proceedings discontinued. The applicant appealed.
By a final judgment of 20 October 2004 the Supreme Court of Justice dismissed her appeal.
On 20 January 2004 the Agency informed the applicant that it had calculated her pension arrears for the period 2 March 2002 until 24
December 2003 and that the applicant had been paid MDL 13,244.04 (EUR
811.46).
On 1 December 2006 the applicant informed the Court that she had been paid her pension.
The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention and Article
1 of Protocol No. 1 to the Convention about the belated enforcement of the judgment of 2 September 2002.
She also contended that the belated enforcement of the final judgment in her favour had infringed her rights under Articles 8 and 14 of the Convention.
On 31 July 2008 the Government informed the Court that on the same date the parties had signed a friendly-settlement agreement. They submitted to the Court a copy of the agreement according to which the Government had undertaken to pay the applicant, within three months from the date of the adoption of a strike-out decision by the Court, the equivalent in national currency of EUR 300 in respect of pecuniary damage, EUR 1,100 in respect of non-pecuniary damage and EUR 800 for costs and expenses. The Government requested the Court to strike the application out of the list of cases.
On 2 August 2008 the applicant also informed the Court that the parties had signed a friendly-settlement agreement along the above-mentioned lines and that she wished the Court to discontinue the examination of the application.
In a letter of 8 September 2008 the applicant confirmed the terms of the agreement of 31 July 2008; however, she informed the Court that, due to the subsequent depreciation in the exchange rate, she wished to be paid the above-mentioned amounts in the national currency at the exchange rate applicable on 31 July 2008.
The Court notes the voluntary nature of the agreement reached between the parties, which implies,
inter alia
, that both parties had accepted that fluctuations in the exchange rate could occur between the date of signature of the friendly-settlement agreement and the date of payment by the Government of the above-mentioned sums. It is not open to the applicant at this late stage to negotiate a change to the terms of the settlement which she freely entered into with the Government. The Court therefore is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1
in fine
of the Convention).
For these reasons, the Court unanimously
Decides
to strike the application out of its list of cases.
Fatoș Aracı
Nicolas Bratza
Deputy Registrar
President