ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4168/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C.

proc. civ., asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca

la data de 21 ianuarie 2011,

reclamanta B.E. în contradictoriu cu pârâtul P.F.G. a solicitat obligarea

pârâtului să-și dea consimțământul autentic pentru plecarea și stabilirea

reclamantei și a minorului P.D., în Canada sau sentința să țină loc de act

autentic de consimțământ.

Prin sentința civilă nr. 11025 din 21

mai 2012 a Judecătoriei Cluj-Napoca

s-a

respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei B.E. în contradictoriu cu pârâtul

P.F.G.

Prin decizia civilă nr. 538/A din 16

noiembrie 2012 a Tribunalului Cluj,

s-a

admis apelul declarat de reclamanta B.E. împotriva sentinței civile nr. 11025

din 21 mai 2012 a Judecătoriei Cluj-Napoca, care a fost schimbată, în sensul că

s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B.E. în

contradictoriu cu pârâtul P.F.G. și, în consecință, pârâtul P.F.G. a fost obligat

să-și dea consimțământul autentic pentru plecarea și stabilirea în Canada a reclamantei

B.E. și a minorului P.D.

S-a respins cererea reclamantei ca hotărârea

să țină loc de act autentic de consimțământ. Fără cheltuieli de judecată la fond

și în apel.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de apel a reținut că judecătoria a respins acțiunea reclamantei pentru considerentul

că potrivit legii, domiciliul copilului este la părinții săi, în speță la mamă,

ulterior divorțului părinților și încredințării copilului la mamă, însă cum reclamanta

nu are în acest moment domiciliul sau reședința pe teritoriul Canadei, nu este îndreptățită

să solicite pârâtului să consimtă la stabilirea copilului în Canada. A mai apreciat

că abia în momentul în care reclamanta ar obține viză de ședere pe teritoriul Canadei,

ar putea să formuleze o astfel de cerere.

Reclamanta are intenția de a emigra în

Canada împreună cu copilul.

Potrivit informațiilor furnizate de Biroul

de Imigrare din Quebec, dosarul de emigrare a mamei împreună cu copilul trebuie

să cuprindă obligatoriu acordul tatălui la emigrarea copilului, mai puțin în situația

în care tatăl este decăzut din drepturile părintești.

Cum pârâtul nu a fost decăzut din drepturile

părintești, potrivit cerințelor autorităților canadiene, dreptul de emigrare a copilului

în Canada se poate acorda numai cu consimțământul tatălui în acest sens.

Or, în lipsa acestui acord, în mod evident

reclamanta nu va putea face dovada unui domiciliu sau reședințe în Canada.

Desigur că, din perspectiva autorităților

canadiene, reclamanta ar putea să solicite și singură acordarea dreptului de ședere,

fără a include și copilul în dosarul său de emigrare, însă nu poate fi ignorată

împrejurarea că aceasta are un copil care îi este încredințat, a cărui grijă și

răspundere o are și nu i se poate pretinde să-și stabilească singură domiciliul

în Canada, lăsând copilul în țară, astfel încât să poată face dovada că are domiciliul

sau reședința în Canada și la acest domiciliu pretinde pârâtului să consimtă la

schimbarea locuinței copilului.

Tocmai pentru faptul că minorul are domiciliu

la părinții săi, așa cum a reținut și prima instanță, este firesc ca părintele căruia

i-a fost încredințat copilul și copilul să-și schimbe domiciliul împreună.

Emigrarea copilului în Canada împreună

cu mama este, în principiu, în interesul copilului, din perspectiva facilitării

unor condiții superioare de creștere și de educare, căci este de notorietate că

în Canada venitul pe cap de locuitor, sistemul de educație și cel de sănătate sunt

superioare celor din România.

De asemenea, este în interesul copilului

și din perspectiva facilitării relațiilor personale cu tatăl său. Pârâtul are drept

de ședere în S.U.A., ori potrivit informațiilor oferite reclamantei prin email de

către autorități vamale canadiene sau americane, rezidenții în S.U.A. pot intra

în Canada în mod liber, fără viză.

S.U.A. este mai aproape de Canada decât

România, astfel încât tatăl ar avea posibilitatea să viziteze mai des copilul dacă

acesta ar locui în Canada, decât o poate face în prezent.

Programul de legături personale cu copilul,

stabilit pârâtului pe cale judiciară, nu constituie un impediment la stabilirea

domiciliului copilului împreună cu mama în Canada, căci acest program fiind stabilit

în cursul vacanței de vară și de iarnă, mama și copilul se pot deplasa în țară,

la rândul lor, în vederea realizării programului de vizită.

Programul de legături personale a bunicilor

paterni cu copilul, fiind recunoscut în favoarea bunicilor paterni, aceștia au interesul

să-și apere dreptul de a avea legături personale cu copilul, nu pârâtul.

S-a apreciat astfel că pârâtul nu se poate

prevala de un drept acordat părinților săi pentru a justifica refuzul său de a-și

da consimțământul la stabilirea domiciliul copilului în Canada.

Pentru copil este mai important că, prin

mutarea în Canada ar putea să-și întărească legătura cu tatăl său, pe care ar putea

să-l vadă mai des, chiar dacă aceasta ar însemna să-și vadă mai rar bunicii, însă

cu aceștia nu are o relație foarte apropiată.

În apărare, pârâtul a arătat că reclamanta

nu cunoaște limba franceză sau engleză, nu a avut loc de muncă în întreaga perioadă

2006-2010, astfel încât șansele sale de a obține un loc de muncă în Canada, care

să-i asigure mijloacele de trai, ei și copilului, sunt minime.

După cum rezultă din informațiile ce pot

fi culese de pe site-urile ce se referă la condițiile de imigrare în Canada, cunoașterea

limbilor engleză și franceză, experiența profesională și nivelul studiilor sunt

esențiale pentru solicitant în realizarea unui punctaj suficient pentru obținerea

dreptului de ședere în Canada.

Or, dacă împrejurările susținute de intimat

sunt reale, este puțin probabil ca reclamanta să poată obține un punctaj suficient

pentru emigrare în Canada, situație în care îngrijorarea intimatului legată de șansele

reduse ale reclamantei de a obține un loc de muncă decent în Canada este inutilă.

Având în vedere criteriile de selecție,

punctajele date acestor criterii și împrejurarea că profesiile cerute pe piața muncii

au un punctaj mai ridicat, dacă autoritățile canadiene o vor găsi eligibilă pe reclamantă

și îi vor acorda acesteia dreptul de ședere, există o mare probabilitate ca reclamanta

să aibă capacitatea de a obține un loc de muncă decent în Canada.

Argumentele reținute mai sus au dus instanța

la concluzia că pretenția reclamantei era parțial întemeiată, căci îndatorirea pe

care o are tatăl potrivit art. 488 alin. (1) din noul C. civ., îl obligă pe acesta

să-și dea concursul în realizarea unui demers ce servește interesului copilului.

În schimb, nu există temei legal pentru

solicitarea reclamantei ca sentința să țină locul actului autentic de consimțământ

a pârâtului consimțământului pârâtului, astfel încât sub acest aspect acțiunea a

fost în mod corect respinsă.

Prin decizia nr. 3310/R din 28 iunie 2013,

Curtea de Apel Cluj,

secția

I civilă, a constatat nulitatea recursului declarat de reclamanta B.E. și a respins

recursul declarat de pârâtul P.F.G. împotriva deciziei civile nr. 538/A din 16

noiembrie 2012 a Tribunalului Cluj, pe care a menținut-o.

Împotriva acestei decizii, pârâții P.F.G.,

P.M. și P.P. au formulat cerere de revizuire,

solicitând anularea acestei hotărâri, care vine în contradicție

flagrantă cu decizia civilă nr. 1199 din 7 mai 2012 a Curții de Apel Pitești.

Revizuenții au arătat că minorul P.D.,

născut la data de 1 martie 2008, din căsătoria reclamantei B.E. cu pârâtul P.F.G.,

a fost încredințat mamei prin sentința civilă nr. 11764/2009 pronunțată de Judecătoria

Craiova.

Prin decizia civilă nr. 258 din 10

noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a încuviințat cererea tatălui P.F.G.

de a lua legătura cu minorul două săptămâni în luna august și a doua și a treia

săptămână a lunii decembrie, motivat de faptul că tatăl minorului lucrează în S.U.A.

și vine în localitatea de domiciliu, municipiul Craiova, în timpul concediilor de

vară. Totodată, s-a încuviințat bunicilor paterni, respectiv P.M. și P.P. să aibă

legături cu minorul odată pe lună, în a treia sâmbătă între orele 10-18, în domiciliul

reclamanților.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă

nr. 1199 din 7 mai 2012, a menținut modalitatea de a lua legătura cu minorul a reclamantului

P.F.G. și a modificat hotărârea primei instanțe, în sensul că bunicii paterni să

ia legătura cu minorul în aceeași modalitate stabilită de prima instanță, în municipiul

Cluj-Napoca.

În motivarea cererii de revizuire s-a arătat

că, în mod surprinzător, B.E. în calitate de reprezentantă legală a minorului P.D.

a chemat în judecată pe P.F.G. în Dosarul nr. 1848/211/2011 al Judecătoriei Cluj-Napoca,

pentru ca acesta să-și dea consimțământul ca minorul să emigreze în Canada, iar

în caz contrar, să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de consimțământ.

În acest dosar s-a pronunțat decizia

nr. 3310/R din 28 iunie 2013 a Curții de Apel Cluj, care vine în contradicție cu

decizia civilă nr. 1199 din 7 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, motiv

pentru care revizuenții solicită anularea celei din urmă hotărâri pronunțate de

Curtea de Apel Cluj.

Revizuenții și-au întemeiat cererea pe

dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 și urm. din noul C. proc. civ., însă aceste

prevederi legale nu sunt aplicabile, având în vedere că prezenta cauză a fost înregistrată

pe rolul instanțelor judecătorești anterior intrării în vigoare a noului C. proc.

civ.

Criticile invocate de revizuenți pot fi

încadrate în dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. aplicabil, urmând a fi analizate

din această perspectivă.

Potrivit prevederilor art. 322 alin.

(1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța

de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul, se poate cere: dacă există hotărâri definitive potrivnice,

date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină,

între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Una dintre cerințele de admisibilitate

a cererii de revizuire, care rezultă din chiar textul procedural, este cea ca hotărârile

indicate ca fiind contradictorii să fi fost pronunțate în aceeași cauză, în rezolvarea

aceluiași raport juridic dedus judecății, deci între aceleași părți, pentru același

obiect și pentru aceeași cauză.

Dispozițiile citate au în vedere situația

în care se pronunță soluții contradictorii, în una și aceeași cauză, înfrângându-se

principiul puterii lucrului judecat. Rațiunea reglementării acestuia motiv de revizuire

o constituie necesitatea înlăturării încălcării acestui principiu și conduce, în

final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu.

Pentru existența acestui caz de revizuire

este necesară existența triplei identități de părți, obiect și cauză, condiție fundamentală

față de finalitatea mai sus exprimată a revizuirii, aceea de a remedia erorile determinate

de nesocotirea autorității de lucru judecat.

În speță, se constată că nu sunt întrunite

condițiile prevăzute de lege, pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire

și anume, ca între hotărârile pretins a fi contradictorii să existe identitate de

părți, obiect și cauză.

Astfel, se constată că cele două hotărâri

pretins potrivnice nu privesc aceeași pricină, lipsind identitatea de obiect, cauză

și părți.

În dosarul finalizat prin decizia civilă

nr. 1199 din 7 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, reclamanții P.F.G.,

P.P. și P.M. în contradictoriu cu pârâta B.E. au solicitat stabilirea programului

de vizitare a minorului P.D., pentru ca, atât tatăl, cât și bunicii paterni să păstreze

legătura personală cu minorul.

În dosarul finalizat prin decizia civilă

nr. 3310/R din 28 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, reclamanta B.E.

în contradictoriu cu pârâtul P.F.G. a solicitat obligarea pârâtului să-și dea consimțământul

autentic pentru plecarea și stabilirea reclamantei și a minorului P.D. în Canada

sau sentința să țină loc de act autentic de consimțământ.

Drept urmare, în speță, din perspectiva

acestei analize, nu există deplină identitate de părți, cauză și obiect, pentru

a fi întrunite cerințele art. 1201 C. civ., între pricina soluționată prin decizia

nr. 3310/R/2013 (a cărei anulare se cere pe calea prezentei revizuiri) și cauza

anterior judecată și finalizată prin hotărâre irevocabilă, decizia nr. 1199/2012.

Cele două decizii au fost pronunțate în

litigii diferite, obiectul, cauza și părțile fiind diferite.

Așadar, între hotărârile pretins a fi contradictorii

nu există identitate de obiect, cauză și părți, astfel că, prin pronunțarea hotărârii

a cărei revizuire se solicită, nu s-a încălcat principiul puterii lucrului judecat.

În considerarea acestor argumente, care

susțin inadmisibilitatea cererii de revizuire din perspectiva dispozițiilor

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să dispună în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții P.F.G. prin procurator

P.P., P.M. și P.P. împotriva deciziei nr. 3310/R din data de 28 iunie 2013 a Curții

de Apel Cluj, secția I civilă, în Dosarul nr. 2848/211/2011.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2013.