ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4168/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 21 ianuarie 2011, reclamanta B.E. în contradictoriu cu pârâtul P.F.G. a solicitat obligarea pârâtului să-și dea consimțământul autentic pentru plecarea și stabilirea reclamantei și a minorului P.D., în Canada sau sentința să țină loc de act autentic de consimțământ. Prin sentința civilă nr. 11025 din 21 mai 2012 a Judecătoriei Cluj-Napoca s-a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei B.E. în contradictoriu cu pârâtul P.F.G. Prin decizia civilă nr. 538/A din 16 noiembrie 2012 a Tribunalului Cluj, s-a admis apelul declarat de reclamanta B.E.

împotriva sentinței civile nr. 11025 din 21 mai 2012 a Judecătoriei Cluj-Napoca, care a fost schimbată, în sensul că s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B.E. în contradictoriu cu pârâtul P.F.G. și, în consecință, pârâtul P.F.G. a fost obligat să-și dea consimțământul autentic pentru plecarea și stabilirea în Canada a reclamantei B.E. și a minorului P.D. S-a respins cererea reclamantei ca hotărârea să țină loc de act autentic de consimțământ. Fără cheltuieli de judecată la fond și în apel.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că judecătoria a respins acțiunea reclamantei pentru considerentul că potrivit legii, domiciliul copilului este la părinții săi, în speță la mamă, ulterior divorțului părinților și încredințării copilului la mamă, însă cum reclamanta nu are în acest moment domiciliul sau reședința pe teritoriul Canadei, nu este îndreptățită să solicite pârâtului să consimtă la stabilirea copilului în Canada. A mai apreciat că abia în momentul în care reclamanta ar obține viză de ședere pe teritoriul Canadei, ar putea să formuleze o astfel de cerere. Reclamanta are intenția de a emigra în Canada împreună cu copilul. Potrivit informațiilor furnizate de Biroul de Imigrare din Quebec, dosarul de emigrare a mamei împreună cu copilul trebuie să cuprindă obligatoriu acordul tatălui la emigrarea copilului, mai puțin în situația în care tatăl este decăzut din drepturile părintești.

Cum pârâtul nu a fost decăzut din drepturile părintești, potrivit cerințelor autorităților canadiene, dreptul de emigrare a copilului în Canada se poate acorda numai cu consimțământul tatălui în acest sens. Or, în lipsa acestui acord, în mod evident reclamanta nu va putea face dovada unui domiciliu sau reședințe în Canada. Desigur că, din perspectiva autorităților canadiene, reclamanta ar putea să solicite și singură acordarea dreptului de ședere, fără a include și copilul în dosarul său de emigrare, însă nu poate fi ignorată împrejurarea că aceasta are un copil care îi este încredințat, a cărui grijă și răspundere o are și nu i se poate pretinde să-și stabilească singură domiciliul în Canada, lăsând copilul în țară, astfel încât să poată face dovada că are domiciliul sau reședința în Canada și la acest domiciliu pretinde pârâtului să consimtă la schimbarea locuinței copilului.

Tocmai pentru faptul că minorul are domiciliu la părinții săi, așa cum a reținut și prima instanță, este firesc ca părintele căruia i-a fost încredințat copilul și copilul să-și schimbe domiciliul împreună. Emigrarea copilului în Canada împreună cu mama este, în principiu, în interesul copilului, din perspectiva facilitării unor condiții superioare de creștere și de educare, căci este de notorietate că în Canada venitul pe cap de locuitor, sistemul de educație și cel de sănătate sunt superioare celor din România. De asemenea, este în interesul copilului și din perspectiva facilitării relațiilor personale cu tatăl său. Pârâtul are drept de ședere în S.U.A., ori potrivit informațiilor oferite reclamantei prin email de către autorități vamale canadiene sau americane, rezidenții în S.U.A.

pot intra în Canada în mod liber, fără viză. S.U.A. este mai aproape de Canada decât România, astfel încât tatăl ar avea posibilitatea să viziteze mai des copilul dacă acesta ar locui în Canada, decât o poate face în prezent. Programul de legături personale cu copilul, stabilit pârâtului pe cale judiciară, nu constituie un impediment la stabilirea domiciliului copilului împreună cu mama în Canada, căci acest program fiind stabilit în cursul vacanței de vară și de iarnă, mama și copilul se pot deplasa în țară, la rândul lor, în vederea realizării programului de vizită. Programul de legături personale a bunicilor paterni cu copilul, fiind recunoscut în favoarea bunicilor paterni, aceștia au interesul să-și apere dreptul de a avea legături personale cu copilul, nu pârâtul.

S-a apreciat astfel că pârâtul nu se poate prevala de un drept acordat părinților săi pentru a justifica refuzul său de a-și da consimțământul la stabilirea domiciliul copilului în Canada. Pentru copil este mai important că, prin mutarea în Canada ar putea să-și întărească legătura cu tatăl său, pe care ar putea să-l vadă mai des, chiar dacă aceasta ar însemna să-și vadă mai rar bunicii, însă cu aceștia nu are o relație foarte apropiată. În apărare, pârâtul a arătat că reclamanta nu cunoaște limba franceză sau engleză, nu a avut loc de muncă în întreaga perioadă 2006-2010, astfel încât șansele sale de a obține un loc de muncă în Canada, care să-i asigure mijloacele de trai, ei și copilului, sunt minime.

După cum rezultă din informațiile ce pot fi culese de pe site-urile ce se referă la condițiile de imigrare în Canada, cunoașterea limbilor engleză și franceză, experiența profesională și nivelul studiilor sunt esențiale pentru solicitant în realizarea unui punctaj suficient pentru obținerea dreptului de ședere în Canada. Or, dacă împrejurările susținute de intimat sunt reale, este puțin probabil ca reclamanta să poată obține un punctaj suficient pentru emigrare în Canada, situație în care îngrijorarea intimatului legată de șansele reduse ale reclamantei de a obține un loc de muncă decent în Canada este inutilă.

Având în vedere criteriile de selecție, punctajele date acestor criterii și împrejurarea că profesiile cerute pe piața muncii au un punctaj mai ridicat, dacă autoritățile canadiene o vor găsi eligibilă pe reclamantă și îi vor acorda acesteia dreptul de ședere, există o mare probabilitate ca reclamanta să aibă capacitatea de a obține un loc de muncă decent în Canada. Argumentele reținute mai sus au dus instanța la concluzia că pretenția reclamantei era parțial întemeiată, căci îndatorirea pe care o are tatăl potrivit art. 488 alin. (1) din noul C. civ., îl obligă pe acesta să-și dea concursul în realizarea unui demers ce servește interesului copilului. În schimb, nu există temei legal pentru solicitarea reclamantei ca sentința să țină locul actului autentic de consimțământ a pârâtului consimțământului pârâtului, astfel încât sub acest aspect acțiunea a fost în mod corect respinsă.

Prin decizia nr. 3310/R din 28 iunie 2013, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a constatat nulitatea recursului declarat de reclamanta B.E. și a respins recursul declarat de pârâtul P.F.G. împotriva deciziei civile nr. 538/A din 16 noiembrie 2012 a Tribunalului Cluj, pe care a menținut-o. Împotriva acestei decizii, pârâții P.F.G., P.M. și P.P. au formulat cerere de revizuire, solicitând anularea acestei hotărâri, care vine în contradicție flagrantă cu decizia civilă nr. 1199 din 7 mai 2012 a Curții de Apel Pitești. Revizuenții au arătat că minorul P.D., născut la data de 1 martie 2008, din căsătoria reclamantei B.E. cu pârâtul P.F.G., a fost încredințat mamei prin sentința civilă nr. 11764/2009 pronunțată de Judecătoria Craiova.

Prin decizia civilă nr. 258 din 10 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a încuviințat cererea tatălui P.F.G. de a lua legătura cu minorul două săptămâni în luna august și a doua și a treia săptămână a lunii decembrie, motivat de faptul că tatăl minorului lucrează în S.U.A. și vine în localitatea de domiciliu, municipiul Craiova, în timpul concediilor de vară. Totodată, s-a încuviințat bunicilor paterni, respectiv P.M. și P.P. să aibă legături cu minorul odată pe lună, în a treia sâmbătă între orele 10-18, în domiciliul reclamanților. Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 1199 din 7 mai 2012, a menținut modalitatea de a lua legătura cu minorul a reclamantului P.F.G. și a modificat hotărârea primei instanțe, în sensul că bunicii paterni să ia legătura cu minorul în aceeași modalitate stabilită de prima instanță, în municipiul Cluj-Napoca.

În motivarea cererii de revizuire s-a arătat că, în mod surprinzător, B.E. în calitate de reprezentantă legală a minorului P.D. a chemat în judecată pe P.F.G. în Dosarul nr. 1848/211/2011 al Judecătoriei Cluj-Napoca, pentru ca acesta să-și dea consimțământul ca minorul să emigreze în Canada, iar în caz contrar, să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de consimțământ. În acest dosar s-a pronunțat decizia nr. 3310/R din 28 iunie 2013 a Curții de Apel Cluj, care vine în contradicție cu decizia civilă nr. 1199 din 7 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, motiv pentru care revizuenții solicită anularea celei din urmă hotărâri pronunțate de Curtea de Apel Cluj. Revizuenții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 și urm. din noul C. proc.

civ., însă aceste prevederi legale nu sunt aplicabile, având în vedere că prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul instanțelor judecătorești anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ. Criticile invocate de revizuenți pot fi încadrate în dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. aplicabil, urmând a fi analizate din această perspectivă. Potrivit prevederilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere: dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Una dintre cerințele de admisibilitate a cererii de revizuire, care rezultă din chiar textul procedural, este cea ca hotărârile indicate ca fiind contradictorii să fi fost pronunțate în aceeași cauză, în rezolvarea aceluiași raport juridic dedus judecății, deci între aceleași părți, pentru același obiect și pentru aceeași cauză. Dispozițiile citate au în vedere situația în care se pronunță soluții contradictorii, în una și aceeași cauză, înfrângându-se principiul puterii lucrului judecat. Rațiunea reglementării acestuia motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării acestui principiu și conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu.

Pentru existența acestui caz de revizuire este necesară existența triplei identități de părți, obiect și cauză, condiție fundamentală față de finalitatea mai sus exprimată a revizuirii, aceea de a remedia erorile determinate de nesocotirea autorității de lucru judecat. În speță, se constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire și anume, ca între hotărârile pretins a fi contradictorii să existe identitate de părți, obiect și cauză. Astfel, se constată că cele două hotărâri pretins potrivnice nu privesc aceeași pricină, lipsind identitatea de obiect, cauză și părți. În dosarul finalizat prin decizia civilă nr. 1199 din 7 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, reclamanții P.F.G., P.P.

și P.M. în contradictoriu cu pârâta B.E. au solicitat stabilirea programului de vizitare a minorului P.D., pentru ca, atât tatăl, cât și bunicii paterni să păstreze legătura personală cu minorul. În dosarul finalizat prin decizia civilă nr. 3310/R din 28 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, reclamanta B.E. în contradictoriu cu pârâtul P.F.G. a solicitat obligarea pârâtului să-și dea consimțământul autentic pentru plecarea și stabilirea reclamantei și a minorului P.D. în Canada sau sentința să țină loc de act autentic de consimțământ. Drept urmare, în speță, din perspectiva acestei analize, nu există deplină identitate de părți, cauză și obiect, pentru a fi întrunite cerințele art. 1201 C. civ., între pricina soluționată prin decizia nr. 3310/R/2013 (a cărei anulare se cere pe calea prezentei revizuiri) și cauza anterior judecată și finalizată prin hotărâre irevocabilă, decizia nr. 1199/2012.

Cele două decizii au fost pronunțate în litigii diferite, obiectul, cauza și părțile fiind diferite. Așadar, între hotărârile pretins a fi contradictorii nu există identitate de obiect, cauză și părți, astfel că, prin pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită, nu s-a încălcat principiul puterii lucrului judecat. În considerarea acestor argumente, care susțin inadmisibilitatea cererii de revizuire din perspectiva dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să dispună în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții P.F.G. prin procurator P.P., P.M. și P.P. împotriva deciziei nr. 3310/R din data de 28 iunie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, în Dosarul nr. 2848/211/2011. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2013.