ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 323/2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 23 ianuarie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Iași a dispus disjungerea și formarea unui nou dosar în privința reclamantei A. .

Obiectul acțiunii reclamantei formulate în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, Agenția Națională de Administrare Fiscală și Ministerul Finanțelor Publice l-a reprezentat obligarea pârâților să acorde și să plătească diferențele dintre drepturile salariale efectiv încasate și drepturile salariale care li s-ar fi cuvenit prin includerea sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă, începând cu data de 01.01.2018, sau după caz de la data angajării în cadrul D.G.R.F.P. Iași prin acordarea unui spor de 15% la salariul de baza; să actualizeze aceste sume cu rata inflației, să plătească dobânda legală începând de la data 01.01.2018 și până la data plății efective; să acorde membrului de sindicat sporul pentru condiții vătămătoare și pe viitor; să acorde, pe viitor, un concediu de odihnă suplimentar de 5 zile lucrătoare într-un an de activitate, sau fracție din anul de activitate desfășurat, iar pentru perioada 01.01.2018 și până la momentul acordării efective a concediului suplimentar de odihnă, compensarea în bani a concediului de odihnă suplimentar cuvenit, în condițiile în care acesta nu mai poate fi acordat în zile de concediu.

Dosarul nou format a fost înregistrat sub nr. x/2020, iar prin sentința nr. 130 din data de 20 februarie 2020 Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii precizate, formulată de Sindicatul Finanțe Publice Iași, în numele și pentru membrul de sindicat A., în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală în favoarea Tribunalului Neamț, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că pentru stabilirea competenței nu trebuie avut în vedere sediul sindicatului care o reprezintă pe reclamantă, ci domiciliul acesteia din comuna Dumbrava Roșie, județul Neamț, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, revine Tribunalului Neamț competența de soluționare a cauzei.

Prin sentința nr. 522 din data de 28 septembrie 2020, Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Neamț, invocată din oficiu, a declinat competența soluționării cauzei privind pe Sindicatul Finanțelor Publice Iași, în numele și pentru membrul de sindicat A., în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală, în favoarea Tribunalului Iași, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Neamț și Tribunalul Iași, în temeiul art. 134 C. proc. civ. a suspendat judecata cauzei și a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că la stabilirea competenței, prezintă relevanță locuința unde reclamanta locuiește în mod efectiv, respectiv cea la care și-a declarat, în mod legal, domiciliul sau reședința și a avut în vedere mențiunile din adresa emisă de D.G.R.F.P. Iași, din care rezultă că începând cu data de 01.01.2018 și până în prezent reclamanta A. desfășoară activitate profesională în aparatul propriu, dar și procedura de citare pentru termenul din 28.09.2020, care a relevat că reclamanta locuiește în fapt în Iași.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Obiectul demersului judiciar inițiat de Sindicatul Finanțelor Publice Iași, în numele și pentru membrul de sindicat A., îl reprezintă obligarea pârâților la calcularea și acordarea unor drepturi salariale, prin raportare la prevederile mai multor acte normative succesive.

Pornind de la datele prezentate anterior se apreciază că aspectele care au generat conflictul negativ de competență vizează înțelesul noțiunii de "domiciliu" în sens procedural, a diferenței juridice dintre această noțiune și aceea de "reședință/locuință în fapt", precum și a efectului pe care această distincție îl produce asupra competenței instanței de judecată.

Potrivit art. 87 din C. civ., prin "domiciliu" se înțelege locul unde persoana fizică declară că are locuința principală, iar "reședința" este locul unde persoana fizică are locuința secundară. Cele două noțiuni nu se suprapun din punct de vedere al evidenței populației, iar dovada fiecăreia se realizează prin mențiuni diferite în actul de identitate .

De asemenea, în cuprinsul C. proc. civ. se regăsește utilizarea alternativă a celor două sintagme, însă doar în scopul asigurării legalității procedurii de citare, respectiv înștiințării corespunzătoare a părților aflate în litigiu, cu privire la existența și obiectul pricinii.

În materia contenciosului administrativ, dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30.07.2018, anterior sesizării primei instanțe - 9.10.2020), statuează că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său (…)".

Se observă, așadar, că legiuitorul nu a utilizat alternativ, ca în cazul procedurii de citare, cele două sintagme, textul de lege referindu-se expres la domiciliul reclamantului și nu la reședința acestuia.

Cum dispozițiile art. 10 alin. (3) anterior menționate sunt de strictă interpretare, nu se poate deroga de la competența teritorială exclusivă astfel reglementată, iar reclamantul trebuie să se adreseze instanței de la domiciliul său, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.

În aceste condiții, având în vedere faptul că la momentul formulării acțiunii, reclamanta a declarat că domiciliază în comuna Dumbrava Roșiejudețul Neamț (conform împuternicirii aflate la dosar Tribunal Iași), Înalta Curte va aplica dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe Sindicatul Finanțe Publice Iași, în numele și pentru reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, Agenția Națională de Administrare Fiscală și Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2021.