ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 423/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 141 din 29 septembrie 2011 a Curții de Apel Pitești a fost condamnată inculpata S.D.M. la plata sumei de 5.000 RON amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și b) C. pen. raportat la art. 76 lit. e) C. pen. S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 63 1 C. pen. În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. s-a constatat acoperit prejudiciul cauzat părții vătămate I.P. S-a luat act și a consfințit tranzacția încheiată între partea vătămată I.P. și asigurătorul SC A.Ț.A.

SA București la data de 14 iunie 2011, prin care s-a stabilit „stingerea oricăror și a tuturor pretențiilor prezente și/sau viitoare pentru prejudiciile (atât cele materiale cât și cele fără caracter patrimonial-morale) suferite de I.P., consecință a evenimentului produs în data de 16 februarie 2010, pentru care în baza Poliței de răspundere civilă nr. 112401601 din 25 noiembrie 2009 emisă de SC A.Ț.A. SA București a fost deschis dosarul de daună nr. CE 904503 în schimbul plății de către SC A.Ț.A. SA București a sumei de 116.200 RON (o sută șaisprezece mii două sute ron). Prin primirea sumei de 116.200 RON (o sută șaisprezece mii două sute ron) I.P. a declarat că a fost despăgubit integral, pentru toate prejudiciile, atât cele materiale cât și cele fără caracter patrimonial-morale suferite în urma accidentului și nu mai are nici un fel de astfel de pretenții prezente sau viitoare de la SC A.Ț.A.

SA București, de la asigurat și persoana vinovată- S.D.M. în legătură cu aceste prejudicii”. În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen. a admis cererea părții civile Spitalul Universitar de Urgență București și a obligat pe inculpata S.D.M. în solidar cu asigurătorul SC A.Ț.A. SA București la plata sumei de 8.049,29 RON cheltuieli de spitalizare la care s-a adăugat dobânda legală aferentă, calculată până la data plății efective. În baza art. 111 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002 modificată s-a admis cererea formulată de petiționara S.D.M. și s-a prelungit dreptul de circulație pe o perioadă de 30 de zile, începând cu 30 septembrie 2011 până la data de 29 octombrie 2011 inclusiv.

Această ultimă dispoziție s-a comunicat Șefului Poliției Rutiere pe a cărei rază s-a comis fapta. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpată la 5.000 RON cheltuieli judiciare către stat. Prin Rechizitoriul nr. 360/P/2010 din 16 februarie 2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatei S.D.M., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen. În actul de sesizare a instanței se reține că inculpata, S.D.M., care în dimineața zilei de 16 februarie 2010, în jurul orelor 7:20, aflându-se la volanul autoturismului marca RM cu numărul de înmatriculare … în timp ce circula pe autostrada A.1 dintre București spre Pitești, pe banda a doua, la km 92+900 m, cu nerespectarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) și art. 48 din O.U.G.

nr. 195/2002 republicată, a accidentat pe partea vătămată I.P., care a suferit leziuni, ce au necesitat pentru vindecare circa 90 -100 zile îngrijiri medicale . Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt: În dimineața zilei de 16 februarie 2010, inculpata S.D.M., ce se afla la volanul autoturismului marca RM cu numărul de înmatriculare … urma să se deplaseze la Târgu Jiu, împreună cu martora D.N. La rândul său, numitul I.B.N. se afla la volanul autoturismului marca DC cu nr… circula pe autostrada București - Pitești, fiind însoțit de colegul său de serviciu I.P., pasager pe locul din dreapta față. În zona km 92 al autostrăzii A.1, datorită existenței unui segment de drum acoperit cu polei, conducătorul auto I.B.N.

a pierdut controlul autovehiculului cu nr. de înmatriculare … , a derapat spre liziera metalică din dreapta drumului, cu care a intrat în coliziune în partea lateral dreaptă spate a mașinii, oprindu-se pe banda I, cu fața spre Pitești într-o poziție oblică, în zona marcajului longitudinal continuu, care o delimitează de banda de urgență. Având în vedere poziția în care se afla autoturismul, care putea împiedica desfășurarea în condiții normale a traficului rutier, conducătorul auto I.B.N. și partea vătămată I.P. au coborât pentru a împinge autovehiculul de pe banda I, pe banda de urgență. Conducătorul auto I.B.N. s-a postat pe partea stângă în dreptul ușii din față, iar partea vătămată I.P. s-a poziționat pe partea lateral dreapta a acestuia în momentul în care dinspre București spre Pitești, pe banda a doua circula autoturismul marca RM cu numărul de înmatriculare … Inculpata S.D.M.

a sesizat prezența autovehiculului staționat și la rândul său a pierdut controlul asupra direcției de deplasare, a tras volanul spre dreapta în dorința de a evita impactul cu autoturismul DC lovind cu fața glisiera exterioară, a derapat, traversând banda I și în continuare banda de urgență. În parcurgerea acestei traiectorii autoturismul RM condus de inculpata S.D.M., a intrat în coliziune, inițial cu glisiera metalică, după care datorită impactului mașina a ricoșat, revenind pe partea carosabilă, unde a acroșat autoturismul DC. În această împrejurare a avut loc vătămarea corporală a părții vătămate I.P., care se afla poziționat pe partea lateral dreapta a acestui din urmă autovehicul Nu se poate reține că inculpata nu a sesizat prezența autoturismului și a părții vătămate, cu care a avut loc impactul, având în vedere că din declarația acesteia rezultă că a făcut manevra de virare spre dreapta, tocmai pentru a evita coliziunea.

La rândul său, martora D.N., pasageră în autoturismul marca RM, condus de inculpata D.M. a precizat că la km 90 a sesizat existența pe banda I a unui autovehicul staționat. Această situație de fapt rezultă atât din declarațiile inculpatei S.D.M., ale părții vătămate I.P., cât și din declarațiile martorilor D.N. și I.B.N., care au fost audiați nemijlocit de către instanța de judecată. Depozițiile participanților la trafic se coroborează cu raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul tehnic judiciar P.D., prin care s-a reținut că impactul dintre cele două autoturisme a avut loc pe banda I, iar starea de pericol care a condus la coliziunea dintre cele două autovehicule a fost creată de către inculpata S.D.M., care putea evita accidentul prin acțiuni preventive, având posibilitatea și obligația legală să adapteze viteza de deplasare, în funcție de condițiile de timp, astfel încât să poată efectua orice manevră în siguranță.

La rândul său, expertul consilier P.A. a arătat că ambele autoturisme au derapat în același loc datorită unei zone de polei pe carosabilul autostrăzii A.1. În plus față de concluziile expertului tehnic judiciar al cauzei, expertul consilier a reținut că starea de pericol care a generat producerea accidentului s-a datorat și neasigurării pietonului I.P. în momentul în care se deplasa pe autostrada A.1, împingând autoturismul DC, fără a respecta prevederile art. 142 lit. m) și art. 145 din H.G.nr. 85/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, prin care se interzice conducătorului de autovehicul și pasagerilor ca în timpul opririi sau staționării să deschidă sau să lase deschise ușile acestuia, ori să coboare fără să se asigure că nu creează un pericol pentru circulație.

În speță, nu se poate reține existența cazului fortuit reglementat de prevederile art. 47 C. pen., atâta timp cât inculpata S.D.M., având pregătirea și experiența necesară, putea și trebuia să prevadă rezultatul socialmente periculos și anume producerea unui accident de circulație, atunci când nu a luat toate măsurile de siguranță în trafic, astfel cum reglementează art. 35 alin. (1) și art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002, modificată și completată. Condițiile cazului fortuit trebuie să fie întrunite cumulativ. Curtea reține că în cauza de față, deși s-a săvârșit o faptă prevăzute de legea penală și există legătura de cauzalitate între împrejurarea neprevăzută și rezultatul produs, acesta din urmă nu a fost consecința intervenției unei împrejurări străine de voința și conștiința inculpatei, care nu a fost în imposibilitatea obiectivă și generală de a prevedea intervenția împrejurării care a produs rezultatul.

Curtea a reținut că latura subiectivă a faptei, ce a fost săvârșită de inculpată îmbracă forma culpei reglementată de art. 19 alin. (1) pct. 2 C. pen., având în vedere că s-au analizat anterior împrejurările în care s-a produs accidentul de circulație. Astfel, obligația de prevedere a rezultatului este reglementată în cauză de art. 35 alin. (1) și art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată. Criteriul obiectiv avut în vedere de curte la stabilirea obligației de prevedere este cel al împrejurărilor în care s-a săvârșit fapta, observându-se că orice om normal și atent din categoria inculpatei (pregătire, experiență de viață) avea în momentul săvârșirii faptei posibilitatea să prevadă rezultatul.

Condiția imprevizibilității absolute a împrejurării care a determinat producerea rezultatului nu este îndeplinită în situația în care a fost sesizat autoturismul staționat în fața celui condus de inculpată. Pierderea stabilității autoturismului inculpatei pe o porțiune de drum cu polei și imposibilitatea de a se redresa având ca urmare coliziunea cu celălalt autoturism staționat s-a datorat atât comportamentului inculpatei, care avea posibilitatea și obligația legală să adapteze viteza de deplasare în funcție de condițiile de drum, cât și neasigurării părții vătămate I.P. în momentul în care se deplasa pe autostrada A.1, împingând autoturismul DC, fără a respecta prevederile art. 142 lit. m) și art. 145 din H.G.

nr. 85/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002. Imprevizibilitatea trebuie să fie generală și obiectivă, astfel încât situația inculpatei, care din motive subiective nu a prevăzut existența poleiului în iarna anului 2010, ce nu a intervenit intempestiv, nu poate înlătura obligațiile sale de a observa și de a adapta viteza în funcție de orice element aflat pe carosabil, apt a produce un accident și de a lua toate măsurile pentru prevenirea lui. Toate aceste obligații exclud exonerarea de răspundere a inculpatei pe motivul cazului fortuit. În speță, fortuitul nu a fost dovedit și nu s-a constatat în raport de întâmplarea concretă și de circumstanțele în care s-a produs accidentul, că rezultatul nu a putut fi conceput și prevăzut de aceasta.

Astfel, curtea a constatat că atât inculpata S.D.M., cât și partea vătămată I.P. au o culpă concurentă în producerea accidentului. Instanța a reținut că, în drept, fapta săvârșită de inculpata S.D.M. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen. La individualizarea pedepsei, s-au reținut dispozițiile art. 72 C. pen. și s-a ținut seama de dispozițiile legale anterior menționate, de limitele de pedeapsă fixate pentru această infracțiune, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de poziția părților pe parcursul judecării cauzei, de faptul că prejudiciul a fost recuperat în totalitate prin încheierea unei tranzacții între partea vătămată I.P.

și asigurătorul SC A.Ț.A. SA București la data de 14 iunie 2011. Totodată, s-a avut în vedere și circumstanțele atenuante facultative prevăzute de dispozițiile art. 74 lit. a) și b), având în vedere conduita și lipsa antecedentelor penale ale inculpatei înainte de săvârșirea infracțiunii, precum și stăruința depusă de aceasta pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau paguba pricinuită. În acest sens, curtea a reținut că inculpata s-a prezentat în repetate rânduri pentru a declanșa procedura de mediere, depunând antecontracte de mediere și procese-verbale de neacceptare a medierii. Nu s-a reținut că în cauză a operat împăcarea părților, având în vedere că aceasta este un act bilateral ce implică în mod necesar acordul părții vătămate și al inculpatului.

În cauză nu există un astfel de acord de voință, ci doar consemnarea într-o declarație a părții vătămate la o dată când nu erau în vigoare dispozițiile modificate ale art. 184 alin. (6) ce au fost introduse prin art. XX pct. 3 din Legea nr. 202/2010, a faptului că s-a împăcat cu inculpata. Or, normele de procedură penală sunt de imediată aplicare și nu au un caracter retroactiv. Împotriva Sentinței penale nr. 141 din 29 septembrie 2011 a Curții de Apel Pitești în termen legal a declarat recurs inculpata S.D.M. La termenul de judecată din 15 februarie 2012 inculpata și partea vătămată au declarat personal că s-au împăcat. Potrivit art. 184 alin. (6) C. pen. pentru faptele prevăzute la alin. (2) și (4), împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

În consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de inculpată, să caseze în parte sentința penală atacată și, rejudecând: În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen. va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen., urmând să ia act de împăcarea părților. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale. Văzând și disp.art. 192 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpata S.D.M. împotriva Sentinței penale nr. 141/F din 29 septembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează în parte sentința recurată și, rejudecând: În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 184 alin. (2) și 4 C. pen., luând act de împăcarea părților. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. În baza art. 192 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., obligă inculpata și partea civilă I.P. la plata sumei de câte 250 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 februarie 2012. Procesat de GGC - LM