ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 423/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 423/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 141 din 29

septembrie 2011 a Curții de Apel Pitești a fost condamnată inculpata S.D.M. la

plata sumei de 5.000 RON amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de

vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen. cu

aplicarea art. 74 lit. a) și b) C. pen. raportat la art. 76 lit. e) C. pen.

S-a atras atenția

inculpatei asupra dispozițiilor art. 63

1

C. pen.

În baza art. 14 C.

proc. pen. și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. s-a constatat acoperit

prejudiciul cauzat părții vătămate I.P.

S-a luat act și a

consfințit tranzacția încheiată între partea vătămată I.P. și asigurătorul SC

A.Ț.A. SA București la data de 14 iunie 2011, prin care s-a stabilit „stingerea

oricăror și a tuturor pretențiilor prezente și/sau viitoare pentru prejudiciile

(atât cele materiale cât și cele fără caracter patrimonial-morale) suferite de

I.P., consecință a evenimentului produs în data de 16 februarie 2010, pentru

care în baza Poliței de răspundere civilă nr. 112401601 din 25 noiembrie 2009

emisă de SC A.Ț.A. SA București a fost deschis dosarul de daună nr. CE 904503

în schimbul plății de către SC A.Ț.A. SA București a sumei de 116.200 RON (o

sută șaisprezece mii două sute ron). Prin primirea sumei de 116.200 RON (o sută

șaisprezece mii două sute ron) I.P. a declarat că a fost despăgubit integral,

pentru toate prejudiciile, atât cele materiale cât și cele fără caracter

patrimonial-morale suferite în urma accidentului și nu mai are nici un fel de

astfel de pretenții prezente sau viitoare de la SC A.Ț.A. SA București, de la

asigurat și persoana vinovată- S.D.M. în legătură cu aceste prejudicii”.

În baza art. 14 C.

proc. pen. și art. 346 C. proc. pen. a admis cererea părții civile Spitalul

Universitar de Urgență București și a obligat pe inculpata S.D.M. în solidar cu

asigurătorul SC A.Ț.A. SA București la plata sumei de 8.049,29 RON cheltuieli

de spitalizare la care s-a adăugat dobânda legală aferentă, calculată până la

data plății efective.

În baza art. 111

alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002 modificată s-a admis cererea formulată de

petiționara S.D.M. și s-a prelungit dreptul de circulație pe o perioadă de 30

de zile, începând cu 30 septembrie 2011 până la data de 29 octombrie 2011

inclusiv.

Această ultimă

dispoziție s-a comunicat Șefului Poliției Rutiere pe a cărei rază s-a comis

fapta.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpată la 5.000 RON cheltuieli

judiciare către stat.

Prin Rechizitoriul

nr. 360/P/2010 din 16 februarie 2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Pitești, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatei

S.D.M., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 184 alin.

(2) și (4) C. pen.

În actul de sesizare

a instanței se reține că inculpata, S.D.M., care în dimineața zilei de 16

februarie 2010, în jurul orelor 7:20, aflându-se la volanul autoturismului

marca RM cu numărul de înmatriculare ........... în timp ce circula pe

autostrada A.1 dintre București spre Pitești, pe banda a doua, la km 92+900 m,

cu nerespectarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) și art. 48 din O.U.G. nr.

195/2002 republicată, a accidentat pe partea vătămată I.P., care a suferit

leziuni, ce au necesitat pentru vindecare circa 90 -100 zile îngrijiri medicale

.

Analizând actele și

lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În dimineața zilei de

16 februarie 2010, inculpata S.D.M., ce se afla la volanul autoturismului marca

RM cu numărul de înmatriculare ........ urma să se deplaseze la Târgu Jiu,

împreună cu martora D.N.

La rândul său,

numitul I.B.N. se afla la volanul autoturismului marca DC cu nr. .......

circula pe autostrada București - Pitești, fiind însoțit de colegul său de

serviciu I.P., pasager pe locul din dreapta față.

În zona km 92 al

autostrăzii A.1, datorită existenței unui segment de drum acoperit cu polei,

conducătorul auto I.B.N. a pierdut controlul autovehiculului cu nr. de

înmatriculare ......, a derapat spre liziera metalică din dreapta drumului, cu

care a intrat în coliziune în partea lateral dreaptă spate a mașinii,

oprindu-se pe banda I, cu fața spre Pitești într-o poziție oblică, în zona

marcajului longitudinal continuu, care o delimitează de banda de urgență.

Având în vedere

poziția în care se afla autoturismul, care putea împiedica desfășurarea în

condiții normale a traficului rutier, conducătorul auto I.B.N. și partea

vătămată I.P. au coborât pentru a împinge autovehiculul de pe banda I, pe banda

de urgență.

Conducătorul auto

I.B.N. s-a postat pe partea stângă în dreptul ușii din față, iar partea

vătămată I.P. s-a poziționat pe partea lateral dreapta a acestuia în momentul

în care dinspre București spre Pitești, pe banda a doua circula autoturismul

marca RM cu numărul de înmatriculare ........... .

Inculpata S.D.M. a

sesizat prezența autovehiculului staționat și la rândul său a pierdut controlul

asupra direcției de deplasare, a tras volanul spre dreapta în dorința de a

evita impactul cu autoturismul DC lovind cu fața glisiera exterioară, a

derapat, traversând banda I și în continuare banda de urgență.

În parcurgerea

acestei traiectorii autoturismul RM condus de inculpata S.D.M., a intrat în

coliziune, inițial cu glisiera metalică, după care datorită impactului mașina a

ricoșat, revenind pe partea carosabilă, unde a acroșat autoturismul DC.

În această

împrejurare a avut loc vătămarea corporală a părții vătămate I.P., care se afla

poziționat pe partea lateral dreapta a acestui din urmă autovehicul

Nu se poate reține că

inculpata nu a sesizat prezența autoturismului și a părții vătămate, cu care a

avut loc impactul, având în vedere că din declarația acesteia rezultă că a

făcut manevra de virare spre dreapta, tocmai pentru a evita coliziunea.

La rândul său,

martora D.N., pasageră în autoturismul marca RM, condus de inculpata D.M. a

precizat că la km 90 a sesizat existența pe banda I a unui autovehicul

staționat.

Această situație de

fapt rezultă atât din declarațiile inculpatei S.D.M., ale părții vătămate I.P.,

cât și din declarațiile martorilor D.N. și I.B.N., care au fost audiați

nemijlocit de către instanța de judecată.

Depozițiile participanților

la trafic se coroborează cu raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de

expertul tehnic judiciar P.D., prin care s-a reținut că impactul dintre cele

două autoturisme a avut loc pe banda I, iar starea de pericol care a condus la

coliziunea dintre cele două autovehicule a fost creată de către inculpata

S.D.M., care putea evita accidentul prin acțiuni preventive, având

posibilitatea și obligația legală să adapteze viteza de deplasare, în funcție

de condițiile de timp, astfel încât să poată efectua orice manevră în

siguranță.

La rândul său,

expertul consilier P.A. a arătat că ambele autoturisme au derapat în același

loc datorită unei zone de polei pe carosabilul autostrăzii A.1.

În plus față de

concluziile expertului tehnic judiciar al cauzei, expertul consilier a reținut

că starea de pericol care a generat producerea accidentului s-a datorat și

neasigurării pietonului I.P. în momentul în care se deplasa pe autostrada A.1,

împingând autoturismul DC, fără a respecta prevederile art. 142 lit. m) și art.

145 din H.G.nr. 85/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G.

nr. 195/2002, prin care se interzice conducătorului de autovehicul și

pasagerilor ca în timpul opririi sau staționării să deschidă sau să lase

deschise ușile acestuia, ori să coboare fără să se asigure că nu creează un

pericol pentru circulație.

În speță, nu se poate

reține existența cazului fortuit reglementat de prevederile art. 47 C. pen.,

atâta timp cât inculpata S.D.M., având pregătirea și experiența necesară, putea

și trebuia să prevadă rezultatul socialmente periculos și anume producerea unui

accident de circulație, atunci când nu a luat toate măsurile de siguranță în

trafic, astfel cum reglementează art. 35 alin. (1) și art. 48 din O.U.G. nr.

195/2002, modificată și completată. Condițiile cazului fortuit trebuie să fie

întrunite cumulativ. Curtea reține că în cauza de față, deși s-a săvârșit o

faptă prevăzute de legea penală și există legătura de cauzalitate între

împrejurarea neprevăzută și rezultatul produs, acesta din urmă nu a fost

consecința intervenției unei împrejurări străine de voința și conștiința

inculpatei, care nu a fost în imposibilitatea obiectivă și generală de a

prevedea intervenția împrejurării care a produs rezultatul.

Curtea a reținut că

latura subiectivă a faptei, ce a fost săvârșită de inculpată îmbracă forma

culpei reglementată de art. 19 alin. (1) pct. 2 C. pen., având în vedere că

s-au analizat anterior împrejurările în care s-a produs accidentul de

circulație.

Astfel, obligația de

prevedere a rezultatului este reglementată în cauză de art. 35 alin. (1) și

art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată. Criteriul obiectiv avut în vedere

de curte la stabilirea obligației de prevedere este cel al împrejurărilor în

care s-a săvârșit fapta, observându-se că orice om normal și atent din

categoria inculpatei (pregătire, experiență de viață) avea în momentul

săvârșirii faptei posibilitatea să prevadă rezultatul.

Condiția

imprevizibilității absolute a împrejurării care a determinat producerea

rezultatului nu este îndeplinită în situația în care a fost sesizat

autoturismul staționat în fața celui condus de inculpată. Pierderea

stabilității autoturismului inculpatei pe o porțiune de drum cu polei și

imposibilitatea de a se redresa având ca urmare coliziunea cu celălalt

autoturism staționat s-a datorat atât comportamentului inculpatei, care avea

posibilitatea și obligația legală să adapteze viteza de deplasare în funcție de

condițiile de drum, cât și neasigurării părții vătămate I.P. în momentul în

care se deplasa pe autostrada A.1, împingând autoturismul DC, fără a respecta

prevederile art. 142 lit. m) și art. 145 din H.G. nr. 85/2003 pentru aprobarea

Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002.

Imprevizibilitatea

trebuie să fie generală și obiectivă, astfel încât situația inculpatei, care

din motive subiective nu a prevăzut existența poleiului în iarna anului 2010,

ce nu a intervenit intempestiv, nu poate înlătura obligațiile sale de a observa

și de a adapta viteza în funcție de orice element aflat pe carosabil, apt a

produce un accident și de a lua toate măsurile pentru prevenirea lui.

Toate aceste

obligații exclud exonerarea de răspundere a inculpatei pe motivul cazului

fortuit.

În speță, fortuitul

nu a fost dovedit și nu s-a constatat în raport de întâmplarea concretă și de

circumstanțele în care s-a produs accidentul, că rezultatul nu a putut fi

conceput și prevăzut de aceasta.

Astfel, curtea a

constatat că atât inculpata S.D.M., cât și partea vătămată I.P. au o culpă

concurentă în producerea accidentului.

Instanța a reținut

că, în drept, fapta săvârșită de inculpata S.D.M. întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen.

La individualizarea

pedepsei, s-au reținut dispozițiile art. 72 C. pen. și s-a ținut seama de

dispozițiile legale anterior menționate, de limitele de pedeapsă fixate pentru

această infracțiune, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de

poziția părților pe parcursul judecării cauzei, de faptul că prejudiciul a fost

recuperat în totalitate prin încheierea unei tranzacții între partea vătămată

I.P. și asigurătorul SC A.Ț.A. SA București la data de 14 iunie 2011.

Totodată, s-a avut în

vedere și circumstanțele atenuante facultative prevăzute de dispozițiile art.

74 lit. a) și b), având în vedere conduita și lipsa antecedentelor penale ale

inculpatei înainte de săvârșirea infracțiunii, precum și stăruința depusă de

aceasta pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau paguba pricinuită. În

acest sens, curtea a reținut că inculpata s-a prezentat în repetate rânduri

pentru a declanșa procedura de mediere, depunând antecontracte de mediere și

procese-verbale de neacceptare a medierii. Nu s-a reținut că în cauză a operat

împăcarea părților, având în vedere că aceasta este un act bilateral ce implică

în mod necesar acordul părții vătămate și al inculpatului.

În cauză nu există un

astfel de acord de voință, ci doar consemnarea într-o declarație a părții

vătămate la o dată când nu erau în vigoare dispozițiile modificate ale art. 184

alin. (6) ce au fost introduse prin art. XX pct. 3 din Legea nr. 202/2010, a

faptului că s-a împăcat cu inculpata.

Or, normele de

procedură penală sunt de imediată aplicare și nu au un caracter retroactiv.

Împotriva Sentinței

penale nr. 141 din 29 septembrie 2011 a Curții de Apel Pitești în termen legal

a declarat recurs inculpata S.D.M.

La termenul de

judecată din 15 februarie 2012 inculpata și partea vătămată au declarat

personal că s-au împăcat.

Potrivit art. 184

alin. (6) C. pen. pentru faptele prevăzute la alin. (2) și (4), împăcarea

părților înlătură răspunderea penală.

În consecință, în

temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte

urmează să admită recursul declarat de inculpată, să caseze în parte sentința

penală atacată și, rejudecând:

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen. va înceta procesul penal

pornit împotriva inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184

alin. (2) și (4) C. pen., urmând să ia act de împăcarea părților.

Se vor menține

celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Văzând și disp.art.

192 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpata S.D.M. împotriva Sentinței penale nr. 141/F din 29

septembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Casează în parte

sentința recurată și, rejudecând:

În baza art. 11 pct.

2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., încetează

procesul penal pornit împotriva inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 184 alin. (2) și 4 C. pen., luând act de împăcarea părților.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art. 192 pct.

2 lit. b) C. proc. pen., obligă inculpata și partea civilă I.P. la plata sumei

de câte 250 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 februarie 2012.

Procesat de GGC - LM