ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 540/2014
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 540/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de față;
Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte
constată următoarele:
Tribunalul
Satu Mare, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 668/ LMA de la 18 aprilie
2012, a respins acțiunea formulată de S.L.Î. Satu Mare în contradictoriu cu
pârâții Școala cu Clasele l-VIII Rătești, Consiliul Local Beltiug, Primarul
Comunei Beltiug și Unitatea Administrativ Teritorială a Comunei Beltiug, cu
motivarea că dreptul pretins a fost realizat în cursul anului 2011 și, în
aceste condiții, nu se poate reține un refuz la plată din partea pârâtei.
Prin Decizia civilă nr. 365 din 23 ianuarie 2013, Curtea de
Apel Oradea, secția I civilă, a respins recursul ca nefondat recursul declarat
de reclamantul S.L.Î. Satu Mare, reținând că lipsa cuantificării nu reprezintă
o dovadă a neincluderii premiului anual în majorările salariale, iar art. 1 din
Protocolul 1 din C.E.D.O. invocat nu poate fi apreciat ca incident în cauză,
pentru că reclamanților nu li s-a adus o atingere dreptului de proprietate,
premiul anual din anul 2010 fiind inclus în majorarea salarială de 15% acordată
în anul 2011.
Împotriva acestei decizii, recurentul S.L.Î. Satu Mare a
formulat recurs, fără a indica vreun motiv de nelegalitate dintre cele
limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.
În temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ.,
potrivit cărora instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de
fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea
fondului pricinii, Înalta Curte, deliberând cu prioritate asupra excepției
inadmisibilității, invocată din oficiu, analizând actele și lucrările dosarului
din perspectiva normelor legale incidente, urmează să respingă ca inadmisibil
recursul declarat de S.L.Î. Satu Mare în considerarea următoarelor:
Potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a
impus în sarcina persoanelor interesate, exercitarea drepturilor procedurale în
condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege.
Totodată, aceleași dispoziții legale exclud examinarea în
fond a unei cereri formulate sau a unei căi de atac, în alte condiții decât
cele statuate prin legea procesuală.
În raport de principiul consacrat prin textul de lege sus
evocat, admisibilitatea unei căi de atac, și pe cale de consecință, provocarea
unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea
acesteia în condițiile legii.
Or, potrivit acelorlași dispoziții, sunt supuse recursului,
hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile
altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege.
În cauză, Înalta Curte a fost sesizată cu recursul declarat
împotriva unei hotărâri irevocabile, iar hotărârea atacată a dobândit caracter
irevocabil odată cu soluționarea recursului și, prin urmare, nu mai poate fi
supusă unui nou control judiciar specific căii de reformare.
Este de observat, așadar, că recursul declarat în cauză, nu
este admisibil, ca urmare a neîndeplinirii condițiilor prevăzute de dispozițiile
art. 299 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la existența unei hotărâri
susceptibile de reformare pe această cale.
Față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C.
proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul
S.L.Î. Satu Mare împotriva Deciziei civile nr. 365 din 23 ianuarie 2013,
pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul S.L.Î.
Satu Mare împotriva Deciziei civile nr. 365 din 23 ianuarie 2013, pronunțată de
Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2014.