ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 354/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 354/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 356 din 2 aprilie 2008 Curtea
de Apel Cluj secția comercială, de contencios administrativ, a admis acțiunea
formulată de reclamantul P.I. și, pe cale de consecință, a dispus anularea
hotărârii din 11 februarie 2008 emisă de pârâtă,a obligat pe aceasta din urmă
să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 15 noiembrie 1940-6
martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999
aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data
de 1 octombrie 2007.
În esență, prima instanța
a reținut că, potrivit art. (1) lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea
unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România
cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu
modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ
beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut
de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau
strămutată în altă localitate.
Astfel, declarațiile
autentice ale martorilor au confirmat refugiul familiei reclamantului, aceștia
având cunoștință de faptul că reclamantul și familia acesteia au fost nevoiți
să părăsească localitatea de domiciliu, Sînmartin, jud. Cluj, în localitatea Mociu,
jud. Cluj, ca urmare a persecuțiilor exercitate de autorităților hortiste după
cedarea Ardealului de Nord.
Împotriva sentinței
sus menționată a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, dar prin
încheierea din data de 11nioiembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
contencios administrativ și fiscal, a dispus suspendarea cauzei în temeiul art.
242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere că nici una dintre părți nu
s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu au solicitat în scris, judecarea
în lipsă.
Cum până la data de
11 noiem,brie 2009 nici una din părți nu a solicitat repunerea cauzei pe rol și
nici nu a îndeplinit nici un act de procedură, Curtea, din oficiu, repune cauza
pe rol în temeiul art. 252 C. proc. civ. pentru a verifica incidența
dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. A fixat termen, cu citarea
părților, pentru a se constata perimarea cererii în temeiul art. 248 C. proc.
civ.
Potrivit art. 248 alin.
(1) „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire
și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar
împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un
an”.
Reținând că, în cauza
de fată, recursul a rămas în nelucrare mai mult de un an, în condițiile
prevederilor legale mai sus enunțate, Curtea va constata perimarea de drept a
recursului formulat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată
perimat
recursul
declarat de pârâta Casa Judeațenă de Pensii Cluj împotriva nr. 356/2008 din 2
aprilie 2008 a Curții de Apel Cluj. secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 26 ianuarie 2010.