ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3337/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 190/2011 din 12 ianuarie 2011, Judecătoria Satu Mare, secția civilă, a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale formulate de petenta SC A.S. SRL, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Satu Mare, în favoarea Judecătoriei Arad. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin procesul-verbal de contravenție seria SM nr. 0015977, întocmit la data de 24 martie 2010, s-a aplicat petentei sancțiunea amenzii contravenționale pentru comiterea unei contravenții comise la punctul de lucru al petentei, tronsonul de autostradă Arad - Timișoara, la km 18 + 500 (lângă localitatea Sagu), iar în urma relațiilor solicitate de la intimat s-a comunicat instanței că această contravenție a fost comisă și constatată în localitatea Sagu, jud. Arad.

Instanța, verificând din oficiu competența teritorială, în raport cu învestirea prin plângere, a constatat că, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, plângerea însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției se depune la instanța în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția și, prin urmare, plângerea trebuia trimisă Judecătoriei Arad, în raza acesteia aflându-se localitatea Sagu. Prin Sentința civilă nr. 3.290 din 30 martie 2011 Judecătoria Arad, secția civilă, a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta SC A.S. SRL, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Satu Mare, împotriva procesului-verbal de contravenție seria SM nr. 0015977 din 06 aprilie 2010 și, în consecință, a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale aplicată petentei prin procesul-verbal mai sus menționat cu sancțiunea avertismentului.

Pentru pronunța această soluție, Judecătoria Arad, secția civilă, a reținut că examinând legalitatea și temeinicia actului sancționator, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, se constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar starea de fapt constatată direct de inspectorul de muncă nu a fost contestată de petentă, aceasta fiind de altfel confirmată și de probele administrate în cauză.

Instanța a apreciat că, atâta vreme cât salariatul a fost depistat la muncă la 24 martie 2010, conform declarației acestuia și în condițiile în care angajarea s-a făcut cu data de 25 martie 2010, în raport de prevederile art. 16 alin. (1) C. muncii, fapta petentei constituie contravenția prevăzută de art. 276 lit. e) din același cod, fiind sancționată cu amendă de la 3.000 RON la 4.000 RON, societatea având obligația de a încheia contractul cu salariatul anterior începerii raporturilor de muncă. Procedând la o nouă individualizare a sancțiunii aplicate, în raport de criteriile prevăzute de art. 21 alin. (3) din O.G.

nr. 2/2001 și având în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta, urmarea produsă, atitudinea sinceră a petentei care a recunoscut săvârșirea contravenției și care se află la prima abatere de acest gen, fiind vorba despre un caz izolat, ceilalți opt angajați ai societății avânt forme legale de angajare, instanța a apreciat că fapta prezintă un grad de pericol social redus, sancțiunea avertismentului fiind suficientă pentru a se realiza scopul sancționator, astfel că a admis în parte plângerea și a înlocuit amenda contravențională cu sancțiunea avertismentului, punând totodată în vedere petentei ca pe viitor să respecte dispozițiile legale. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Satu Mare, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii plângerii și menținerii procesului-verbal contestat.

Prin Decizia civilă nr. 897/R din 29 septembrie 2011, Tribunalul Arad, secția de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a admis recursul declarat de intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Satu Mare împotriva Sentinței civile nr. 3.290 din 30 martie 2011 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 4539/296/2010, a casat hotărârea și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Satu Mare. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că locul săvârșirii pretinsei fapte de natură contravențională este localitatea unde s-a și constatat, respectiv sediul petentei, din moment ce obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului, iar neîndeplinirea acestei obligații constituie, potrivit dispozițiilor art. 276 alin. (1) lit. e) C. muncii, contravenție.

S-a mai reținut că neîndeplinirea acestei obligații nu putea fi săvârșită decât la sediul angajatorului, astfel după cum arată în mod expres art. 16 C. muncii, întrucât inacțiunea se săvârșește ca element material al contravenției la locul în care ar fi trebuit să se săvârșească acțiunea, conduita activă la care legea obligă. Concluzionând, tribunalul a reținut că fapta de natură contravențională, constând în neîndeplinirea obligației de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă, se săvârșește la sediul petentei și nu la punctul de lucru unde sunt depistate persoanele în cauză, punctul de lucru neputând fi asimilat sediului, soluție consacrată în jurisprudență prin Decizia nr. 1.078 din 14 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Tribunalul a avut în vedere faptul că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenție se judecă de judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, iar, potrivit dispozițiilor H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, localitatea Satu Mare din județul Satu Mare este situată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Satu Mare. S-a mai reținut că în prezenta pricină competența teritorială este exclusivă, iar competența de judecată a plângerii contravenționale aparține Judecătoriei Satu Mare, în a cărei circumscripție teritorială este situat locul constatării pretinsei fapte de natură contravențională.

Pentru aceste considerente, constatându-se incident motivul de recurs de ordine publică prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., în baza art. 312 alin. (3) și alin. (6) C. proc. civ., art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, tribunalul a admis recursul formulat de intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Satu Mare împotriva Sentinței civile nr. 3.290 din 30 martie 2011 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 4539/296/2010, a casat hotărârea recurată și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Satu Mare. Învestită cu soluționarea cauzei în fond după casare, Judecătoria Satu Mare, secția civilă, prin Sentința civilă nr. 2.629/2012 din 4 aprilie 2012, a reținut că, în raport cu învestirea prin plângere, verificând din oficiu competența, potrivit art. 20 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., în cauză s-a ivit un conflict negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, constată că în cauză nu există conflict negativ de competență, motiv pentru care va trimite cauza spre continuarea judecății la Judecătoria Satu Mare, secția civilă. Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Potrivit art. 20 pct. 2 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, există conflict de competență când două sau mai multe instanțe s-au declarat necompetente să judece aceeași pricină. Or, în cauza de față această condiție nu este îndeplinită pentru că nu există două instanțe care să se fi declarat necompetente de a judeca pricina, respectiv nu există două instanțe care să-și fi declinat competența una către cealaltă.

Astfel, Judecătoria Arad, secția civilă, ca instanță de fond, a apreciat că este competentă să soluționeze cauza, admițând în parte plângerea contravențională formulată de petentă și dispunând înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale, aplicate acesteia prin procesul-verbal contestat, cu sancțiunea avertismentului. Instanța de recurs, în speță Tribunalul Arad, secția de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, a stabilit, prin Decizia civilă nr. 897/R din 29 septembrie 2011, că hotărârea instanței de fond (Judecătoria Arad, secția civilă) a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe, motiv de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., astfel că în baza art. 312 alin. (3) și alin. (6) C. proc.

civ. și art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, a admis recursul, a casat hotărârea și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Satu Mare. Conform dispozițiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ.: "În caz de casare a hotărârii atacate, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 3, instanța va trimite dosarul spre judecare instanței judecătorești competente sau organului cu activitate jurisdicțională competent, potrivit legii ...". Potrivit art. 315 C. proc. civ.: "În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Când hotărârea a fost casată pentru nerespectarea formelor procedurale, judecata va reîncepe de la actul anulat.

După casare, instanța de fond va judeca din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată." În conformitate cu prevederile art. 315 C. proc. civ., hotărârea Tribunalului Arad privind stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare este obligatorie pentru această instanță, care este ținută de soluția instanței de casare. Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 20 pct. 2 C. proc. civ. pentru a se putea constata existența conflictului negativ de competență. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 20 pct. 2, art. 312 alin. (6) și art. 315 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că nu există conflict negativ de competență care să fie soluționat prin regulator, astfel că va trimite cauza Judecătoriei Satu Mare, secția civilă, pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Trimite cauza privind pe reclamanta SC A.S. SRL și pe pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Satu Mare, Judecătoriei Satu Mare, secția civilă, în vederea continuării judecății. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 iunie 2012. Procesat de GGC - AM