ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6770/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecății

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buhuși, la data de 08 martie 2019, sub nr. x/2019, petenta S.C. A. S.R.L. -D Buhuși a formulat, în contradictoriu cu intimatele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională Antifraudă Fiscală 1 Suceava și Agenția Națională de Administrare Fiscală, plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. x din data de 04.03.2019, solicitând admiterea plângerii și anularea procesului-verbal în speță, iar, în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1). Prin sentința civilă nr. 575/2019 din 25 septembrie 2019, Judecătoria Buhuși a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Buhuși, invocată din oficiu; a declinat competența soluționării cauzei privind pe petenta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală- Direcția Regională Antifraudă Fiscală 1 Suceava, având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție nr. x încheiat la data de 04.03.2019, în favoarea Judecătoriei Suceava, și a dispus înaintarea, de îndată, a cauzei către Judecătoria Suceava, spre competentă soluționare.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, conținutul dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, apreciind că, în speță, Judecătoria Buhuși nu este competentă a soluționa cererea, având in vedere că locul constării contravenției a fost la sediul DRAF 1 Suceava, care se găsește în circumscripția Judecătoriei Suceava.

2.2). La data de 3 octombrie 2019, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava, iar prin sentința civilă nr. 2570 din 07 august 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a Judecătoriei Suceava, excepție invocată din oficiu de către instanță; a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect "plângere contravențională", formulată de petenta S.C. A. SRL-D, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală, în favoarea Judecătoriei Buhuși; a constatat ivit conflictul negativ de competență teritorială între Judecătoria Suceava și Judecătoria Buhuși și a dispus trimiterea dosarului spre soluționare, pe calea regulatorului de competență, a prezentului conflict negativ de competență ivit între Judecătoria Suceava și Judecătoria Buhuși, către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele motive:

Dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor au caracter de normă imperativă de ordine publică, de la care părțile nu pot deroga prin voința lor, competența teritorială fiind exclusivă în materie contravențională, după cum rezultă din interpretarea art. 32 din O.G. nr. 2/2001 coroborat cu art. 126 și art. 130 din C. proc. civ.

În prezenta cauză, instanța a constatat faptul că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. x încheiat la data de 04.03.2019, petenta S.C. A. SRL-D a fost sancționată contravențional cu suma de 20.000 RON, constatându-se că aceasta nu s-a dotat cu aparat de marcat electronic fiscal, obligație prevăzută de art. 1 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 28/1999, faptă prevăzută și sancționată potrivit dispozițiilor art. 10 lit. c) din Legea nr. 28/1999. De asemenea, s-a reținut că petenta a depășit plafoanele zilnice reprezentând operațiunile de încasări în numerar, efectuate atât de la persoane fizice cât și de la persoane juridice, în două perioade diferite, fapte prevăzute și sancționate potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 70/2015.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 28/1999, s-a reținut, Operatorii economici care încasează, integral sau parțial, cu numerar sau prin utilizarea cardurilor de credit/debit sau a substitutelor de numerar contravaloarea bunurilor livrate cu amănuntul, precum și a prestărilor de servicii efectuate direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.

(2) Operatorii economici prevăzuți la alin. (1), denumiți în continuare utilizatori, cu excepția celor care utilizează aparate de marcat electronice fiscale care potrivit prevederilor art. 3 alin. (21) nu înglobează constructiv dispozitivul de imprimare, au obligația să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale și să le înmâneze clienților. La solicitarea clienților, utilizatorii vor elibera acestora și factură.

De asemenea, potrivit art. 10 lit. c) din Legea nr. 28/1999 constituie contravenție neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate (…)

Față de dispozițiile legale mai sus- menționate, precum și în raport de situația de fapt astfel cum a fost reținută, instanța a apreciat că determinant pentru stabilirea locului săvârșirii faptelor contravenționale reținute în sarcina petentei este sediul acesteia, întrucât inacțiunea se săvârșește, ca element material al contravenției, la locul în care ar trebui să se săvârșească conduita activă prevăzută de lege.

Astfel, instanța a considerat că neîndeplinirea obligației de neemitere a bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, așa cum este definită la art. 1 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 28/1999, nu se putea săvârși decât la sediul petentei din localitatea Buhuși, locul unde aceasta avea obligația de a emite bonuri fiscale pentru serviciile prestate, iar nu la locul constatării faptei contravenționale așa cum a reținut instanța inițial învestită.

Potrivit certificatului emis de către O.N.R.C., instanța a reținut că societatea petentă are sediul social în localitatea Buhuși, județul Bacău, fapt ce atrage competența de soluționare a plângerii contravenționale a Judecătoriei Buhuși, potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară raportate la prevederile H.G. nr. 337 din 09.06.1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, Judecătoria Suceava nefiind competentă să judece prezenta cauză.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente, stabilind competența soluționării acesteia în favoarea Judecătoriei Buhuși, pentru următoarele considerente:

În speță, instanța de judecată a fost învestită cu o plângere contravențională formulată de petenta S.C. A. S.R.L. -D Buhuși împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. x din data de 04.03.2019, prin care s-a reținut că aceasta nu s-a dotat cu aparat de marcat electronic fiscal și, de asemenea, că a depășit plafoanele zilnice reprezentând operațiunile de încasări în numerar, efectuate atât de la persoane fizice, cât și de la persoane juridice.

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, "plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția", iar, potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, "controlul aplicării și exercitării sancțiunilor contravenționale principale și complementare este de competența exclusivă a instanței prevăzute la alin. (1)".

Raportat la conținutul contravenției reținute, se observă că faptele contravenționale de comiterea cărora este acuzată petenta constau în inacțiuni considerate a fi săvârșite, ca element material al contravenției, la locul în care ar fi trebuit să se îndeplinească conduita activă la care legea obligă, respectiv, dotarea cu aparat de marcat electronic fiscal și limitarea operațiunilor de încasări în numerar la plafonul maxim permis de prevederile legale.

Din verificarea actelor depuse la dosar, rezultă că întreaga activitate de verificare a vizat sediul S.C. A. S.R.L. -D Buhuși din localitatea Buhuși, județul Bacău, prin urmare, sediul acesteia reprezintă locul la care trebuia executată obligația petentei de a se dota și a folosi aparat de marcat electronic fiscal, respectiv, de a nu depăși plafonul maxim la operațiunile de încasări în numerar, și, implicit, locul unde a fost constatată fapta contravențională.

Fapta reținută, obligația legală neexecutată, este direct legată de administrarea societății petente, care are sediul în localitatea Buhuși, județul Bacău, iar instanța învestită cu soluționarea regulatorului de competență nu poate da eficiență unei simple rețineri că locul constatării contravenției a fost la sediul D.R.A.F. 1 Suceava, care se găsește în circumscripția Judecătoriei Suceava, cum greșit a procedat prima instanță.

Astfel, ținând cont de obiectul cauzei, plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, petenta fiind sancționată contravențional pentru faptul că nu s-a dotat cu aparat de marcat electronic fiscal și că a depășit plafoanele zilnice reprezentând operațiunile de încasări în numerar, efectuate atât de la persoane fizice cât și de la persoane juridice, în două perioade diferite, de sediul petentei, care așa cum rezultă din actele de la dosar, este în localitatea Buhuși, jud. Bacău, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, așa cum au fost reținute anterior, Înalta Curte apreciază că instanța competentă teritorial să soluționeze litigiul de față este instanța în a cărei circumscripție își are sediul contravenienta, respectiv, Judecătoria Buhuși, instanță care, de altfel, a fost și învestită inițial de către petentă cu plângerea contravențională.

Temeiul legal al soluției

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența teritorială de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Buhuși.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta A. S.R.L.- D, Buhuși, în contradictoriu cu intimatele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ 1 SUCEAVA și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, în favoarea Judecătoriei Buhuși.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2020.