Decizia nr. 279/2010 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal · Dosar nr. 1408/33/2009 — recurs

Obiectul cererii. În cadrul Dosarului nr. 1408/33/2009 al Curții de Apel Cluj. secția comercială, contencios administrativ și fiscal, având ca obiect recursul declarat de reclamanta SC B. SRL împotriva sentinței civile nr. 2116/2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș, în contradictoriu cu intimații-pârâți SC C.D.P.A. SA, Consiliul Județean Maramureș și M.A.I., recurenta SC B. SRL, prin cererea depusă la dosar în data de 13 octombrie 2009 a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 și 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 în raport de dispozițiile art. 41 alin. (1) din Constituția României. A solicitat admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției invocate și suspendarea judecării recursului până la pronunțarea Curții Constituționale.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării cererii de sesizare a Curții Constituționale. În motivarea cererii petenta a arătat, în esență, că textele art. 19 și 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 sunt neconstituționale deoarece au permis Guvernului să emită Hotărârea nr. 834/ 1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat, în temeiul căreia societățile comerciale înființate în baza Legii nr. 15/1990 au intrat în proprietatea terenurilor ce se aflau în patrimoniul lor și le-au fost emise certificate de atestare a proprietății. A mai arătat că s-au încălcat dispozițiile art. 41 din Constituție care stabilesc faptul că dreptul de proprietate, conținutul și limitele sale sunt stabilite prin lege, ceea ce înseamnă că hotărârea de Guvern menționată a fost emisă cu depășirea competenței legale atribuită Guvernului României ca organ executiv. În drept a invocat dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Hotărârea Curții de Apel Cluj. Prin încheierea de ședință din 15 octombrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 și ale art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 și a acordat un nou termen pentru continuarea judecății recursului.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței de fond. În motivarea soluției, Curtea de Apel Cluj a constatat că, în raport de obiectul dedus judecății și soluția primei instanțe, textele art. 19 și art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, a căror neconstituționalitate se invocă, nu au legătură cu soluționarea cauzei, nefiind îndeplinite condițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Recursul formulat de SC B. SRL. Fără a indica vreunul dintre motivele de modificare sau casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recurenta consideră că H.G. nr. 834/1991 fraudează norma constituțională a art. 41 alin. (1) din Constituție, reglementând într-un domeniu sustras puterii sale. Art. 19 și art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, care nu a fost revizuită după intrarea în vigoare a Constituției din 1991, a permis aplicarea H.G. nr. 834/1991. Recurenta mai arată că la dosar nu se găsește încheierea prin care a fost dispusă analiza excepției de nelegalitate și din acest motiv instanța nu a avut posibilitatea constatării legăturii excepției de neconstituționalitate invocate în Dosarul nr. 1408/33/2009.

Apărările formulate de intimata-pârâtă SC C.D.P.A. SA. Intimata-pârâtă consideră că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în scopul tergiversării soluționării acțiunii și a evacuării reclamantei din spațiul pe care îl ocupă fără nici un temei legal. Temeinicia și legalitatea unei sentințe nu este condiționată de modul de participare a părților la proces, iar Decizia nr. 4/1996 nu este un act administrativ de transmitere a proprietății, ci de numire a unei comisii de evaluare a terenurilor și nu are relevanță în cauză. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Recursul este nefondat. 2. Prin sentința civilă nr. 2116 din 23 iunie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 356/100/2007, Tribunalul Maramureș a respins excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 13 iulie 1998 și a Deciziei delegației permanente a Consiliului Județean Maramureș nr. 40 din 30 iunie 1997, constatând faptul că prin hotărâri judecătorești s-a stabilit cu putere de lucru judecat faptul că actele administrative sunt legal emise. Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 și 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 în raport de prevederile art. 41 alin. (1) din Constituția României a fost respinsă ca inadmisibilă de instanța investită cu soluționarea recursului împotriva sentinței civile nr. 2116/2009, avându-se în vedere: - obiectul dedus judecății; - soluția primei instanțe. Recurentul, în cadrul motivelor de recurs, reiterează argumentele aduse în sprijinul excepției de neconstituționalitate invocate. Motivele de recurs nu conțin argumente care să combată cele reținute de Curtea de Apel Cluj, prin încheierea de ședință din 15 octombrie 2009. Excepția de neconstituționalitate a fost respinsă pe considerentul inexistenței legăturii cu pricina. Inexistența acestei legături este dată de faptul că dosarul se află în calea de atac a recursului, când instanța de recurs se va pronunța numai asupra celor statornicite de hotărârea recurată. Prin sentința recurată s-a stabilit că excepția de nelegalitate nu poate fi primită deoarece există hotărâri judecătorești irevocabile care statuează asupra legalității acelorași acte administrative. Din acest motiv, eventuala admitere a excepției de neconstituționalitate nu influențează soluționarea recursului declarat. În speță, nu are relevanță încheierea prin care s-a dispus asupra analizei excepției de nelegalitate, deoarece obiectul recursului din Dosarul nr. 1408/33/2009 al Curții de Apel Cluj este ceea ce s-a hotărât prin sentința civilă nr. 2116 din 23 iunie 2009 de către Tribunalul Maramureș, actele se află la dosar și au fost analizate de instanță. Față de acestea, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a Cod procedura civilă și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, să se dispună respingerea recursului ca nefondat.