ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 279/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 279/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei.
Obiectul cererii.
În cadrul Dosarului nr. 1408/33/2009 al
Curții de Apel Cluj. secția comercială, contencios administrativ și fiscal,
având ca obiect recursul declarat de reclamanta SC B. SRL împotriva sentinței civile
nr. 2116/2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș, în contradictoriu cu
intimații-pârâți SC C.D.P.A. SA, Consiliul Județean Maramureș și M.A.I.,
recurenta SC B. SRL, prin cererea depusă la dosar în data de 13 octombrie 2009
a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 și 20 alin.
(2) din Legea nr. 15/1990 în raport de dispozițiile art. 41 alin. (1) din
Constituția României. A solicitat admiterea cererii de sesizare a Curții
Constituționale cu soluționarea excepției invocate și suspendarea judecării
recursului până la pronunțarea Curții Constituționale.
Motivele de fapt
și de drept care au stat la baza formulării cererii de sesizare a Curții
Constituționale.
În motivarea cererii
petenta a arătat, în esență, că textele art. 19 și 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990
sunt neconstituționale deoarece au permis Guvernului să emită Hotărârea nr. 834/
1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile
comerciale cu capital de stat, în temeiul căreia societățile comerciale
înființate în baza Legii nr. 15/1990 au intrat în proprietatea terenurilor ce
se aflau în patrimoniul lor și le-au fost emise certificate de atestare a
proprietății. A mai arătat că s-au încălcat dispozițiile art. 41 din
Constituție care stabilesc faptul că dreptul de proprietate, conținutul și
limitele sale sunt stabilite prin lege, ceea ce înseamnă că hotărârea de Guvern
menționată a fost emisă cu depășirea competenței legale atribuită Guvernului
României ca organ executiv.
În drept a invocat
dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Hotărârea Curții
de Apel Cluj.
Prin încheierea de
ședință din 15 octombrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială,
contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de sesizare a Curții
Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 și
ale art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 și a acordat un nou termen pentru
continuarea judecății recursului.
Motivele de fapt
și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței de fond.
În motivarea
soluției, Curtea de Apel Cluj a constatat că, în raport de obiectul dedus
judecății și soluția primei instanțe, textele art. 19 și art. 20 alin. (2) din
Legea nr. 15/1990, a căror neconstituționalitate se invocă, nu au legătură cu
soluționarea cauzei, nefiind îndeplinite condițiile art. 29 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992.
Recursul formulat
de SC B. SRL.
Fără a indica vreunul
dintre motivele de modificare sau casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.,
recurenta consideră că H.G. nr. 834/1991 fraudează norma constituțională a art.
41 alin. (1) din Constituție, reglementând într-un domeniu sustras puterii
sale.
Art. 19 și art. 20 alin.
(2) din Legea nr. 15/1990, care nu a fost revizuită după intrarea în vigoare a
Constituției din 1991, a permis aplicarea H.G. nr. 834/1991.
Recurenta mai arată
că la dosar nu se găsește încheierea prin care a fost dispusă analiza excepției
de nelegalitate și din acest motiv instanța nu a avut posibilitatea constatării
legăturii excepției de neconstituționalitate invocate în Dosarul nr. 1408/33/2009.
Apărările
formulate de intimata-pârâtă SC C.D.P.A. SA.
Intimata-pârâtă
consideră că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în scopul
tergiversării soluționării acțiunii și a evacuării reclamantei din spațiul pe
care îl ocupă fără nici un temei legal.
Temeinicia și
legalitatea unei sentințe nu este condiționată de modul de participare a
părților la proces, iar Decizia nr. 4/1996 nu este un act administrativ de
transmitere a proprietății, ci de numire a unei comisii de evaluare a
terenurilor și nu are relevanță în cauză.
II. Considerentele
instanței de recurs.
Recursul este nefondat.
Prin sentința civilă
nr. 2116 din 23 iunie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 356/100/2007, Tribunalul
Maramureș a respins excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a
dreptului de proprietate asupra terenurilor din 13 iulie 1998 și a Deciziei
delegației permanente a Consiliului Județean Maramureș nr. 40 din 30 iunie 1997,
constatând faptul că prin hotărâri judecătorești s-a stabilit cu putere de
lucru judecat faptul că actele administrative sunt legal emise.
Excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 și 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990
în raport de prevederile art. 41 alin. (1) din Constituția României a fost respinsă
ca inadmisibilă de instanța investită cu soluționarea recursului împotriva sentinței
civile nr. 2116/2009, avându-se în vedere:
- obiectul dedus
judecății;
- soluția primei
instanțe.
Recurentul, în cadrul
motivelor de recurs, reiterează argumentele aduse în sprijinul excepției de
neconstituționalitate invocate.
Motivele de recurs nu
conțin argumente care să combată cele reținute de Curtea de Apel Cluj, prin
încheierea de ședință din 15 octombrie 2009.
Excepția de
neconstituționalitate a fost respinsă pe considerentul inexistenței legăturii
cu pricina.
Inexistența acestei
legături este dată de faptul că dosarul se află în calea de atac a recursului,
când instanța de recurs se va pronunța numai asupra celor statornicite de
hotărârea recurată.
Prin sentința
recurată s-a stabilit că excepția de nelegalitate nu poate fi primită deoarece
există hotărâri judecătorești irevocabile care statuează asupra legalității
acelorași acte administrative.
Din acest motiv,
eventuala admitere a excepției de neconstituționalitate nu influențează
soluționarea recursului declarat.
În speță, nu are
relevanță încheierea prin care s-a dispus asupra analizei excepției de
nelegalitate, deoarece obiectul recursului din Dosarul nr. 1408/33/2009 al
Curții de Apel Cluj este ceea ce s-a hotărât prin sentința civilă nr. 2116 din
23 iunie 2009 de către Tribunalul Maramureș, actele se află la dosar și au fost
analizate de instanță.
Față de acestea,
urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a Cod procedura civilă și art.
20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, să se dispună
respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de SC B. SRL împotriva încheierii din 15 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 21 ianuarie 2010.