ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3823/2013

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin cererea formulată la 10 iulie 2013 contestatorul K.L. a solicitat completarea deciziei nr. 2492 din 24 aprilie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra unui motiv de contestație în anulare, respectiv asupra tardivității recursului declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 281 2 C. proc. civ. Cererea formulată de petent, privind completarea dispozitivului deciziei nr. 2492 din 24 aprilie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, este inadmisibilă, pentru următoarele argumente. Din interpretarea dispozițiilor art. 281 2 C. proc.

civ. rezultă că încuviințarea unei cereri de completare a unei hotărâri judecătorești este admisibilă exclusiv, atunci când instanța a omis a se pronunța asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, această procedură fiind expresia consacrării dreptului de acces la un tribunal independent și imparțial, cu plenitudine de jurisdicție, care trebuie să se pronunțe asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestit, prin efectul introducerii unei cereri. Prin prezenta cerere de completare a dispozitivului, în care face referiri la tardivitatea recursului declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, petentul tinde, în realitate, către schimbarea soluției pe fond a cauzei, intrată în puterea de lucru judecat, ceea ce este de neconceput într-o atare procedură judiciară.

Pentru nemulțumirile legate de modalitatea de cercetare pe fond a cauzei, petentul a avut la îndemână căile de atac prevăzute de lege, pe care, dealtfel, le-a și exercitat. În speță însă, se cere completarea dispozitivului deciziei civile nr. 2492 din 24 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, prin care contestația în anulare formulată de petent împotriva deciziei nr. 5150 din 9 iulie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost respinsă, soluția fiind determinată de faptul că greșelile materiale invocate de petentul contestator constituie, de fapt, greșeli de judecată. În atare situație, instanța nu a omis a se pronunța asupra vreunui motiv de contestație în anulare, ci a soluționat cauza din perspectiva faptului că greșelile de judecată nu echivalează cu greșelile materiale la care se referă dispozițiile art. 318 teza 1 C. proc.

civ. De altfel, acest motiv de contestație în anulare, respectiv tardivitatea recursului, a fost analizat de instanța de recurs, care a respins excepția tardivității. Față de aceste aspecte cererea de completare a dispozitivului se va respinge ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de contestatorul K.L., privind completarea dispozitivului deciziei nr. 2492 din 24 aprilie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2013.