ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3823/2013

Asupra cauzei de față constată

următoarele:

Prin

cererea formulată la 10 iulie 2013 contestatorul K.L. a solicitat completarea

deciziei nr. 2492 din 24 aprilie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția I civilă, întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra unui motiv

de contestație în anulare, respectiv asupra tardivității recursului declarat de

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 281

2

C. proc. civ.

Cererea formulată de petent, privind completarea

dispozitivului deciziei nr. 2492 din 24 aprilie 2013 pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția I civilă, este inadmisibilă, pentru următoarele argumente.

Din interpretarea dispozițiilor art. 281

2

C. proc. civ. rezultă că încuviințarea unei cereri de completare a unei hotărâri

judecătorești este admisibilă exclusiv, atunci când instanța a omis a se pronunța

asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe

sau incidentale, această procedură fiind expresia consacrării dreptului de acces

la un tribunal independent și imparțial, cu plenitudine de jurisdicție, care trebuie

să se pronunțe asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestit, prin

efectul introducerii unei cereri.

Prin prezenta cerere de completare a dispozitivului,

în care face referiri la tardivitatea recursului declarat de Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice, petentul tinde, în realitate, către schimbarea soluției pe fond

a cauzei, intrată în puterea de lucru judecat, ceea ce este de neconceput într-o

atare procedură judiciară.

Pentru nemulțumirile legate de modalitatea

de cercetare pe fond a cauzei, petentul a avut la îndemână căile de atac prevăzute

de lege, pe care, dealtfel, le-a și exercitat.

În speță însă, se cere completarea dispozitivului

deciziei civile nr. 2492 din 24 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția I civilă, prin care contestația în anulare formulată de petent împotriva

deciziei nr. 5150 din 9 iulie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

I civilă, a fost respinsă, soluția fiind determinată de faptul că greșelile materiale

invocate de petentul contestator constituie, de fapt, greșeli de judecată.

În atare situație, instanța nu a omis a

se pronunța asupra vreunui motiv de contestație în anulare, ci a soluționat cauza

din perspectiva faptului că greșelile de judecată nu echivalează cu greșelile materiale

la care se referă dispozițiile art. 318 teza 1 C. proc. civ.

De altfel, acest motiv de contestație în

anulare, respectiv tardivitatea recursului, a fost analizat de instanța de recurs,

care a respins excepția tardivității.

Față de aceste aspecte cererea de completare

a dispozitivului se va respinge ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibilă, cererea formulată de contestatorul K.L., privind completarea dispozitivului

deciziei nr. 2492 din 24 aprilie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2013.