ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5806/2020

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de revizuire introdusă la data de 31 octombrie 2007, revizuenta A. a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 85/F/01.06.2004, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul cu nr. x/2004 al aceleiași instanțe, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată introdusă în fața primei instanțe, motivând că prima instanță nu s-a pronunțat pe excepția de nelegalitate a adreselor nr. x/2002 și y/2002, emise de Ministerul Apărării Naționale, invocată de reclamantă în dosarul de fond la fila x.

Prin încheierea de ședință din 09 mai 2012, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția de nelegalitate a rezoluției din data de 01 noiembrie 2007 din dosarul sus-menționat al Curții de Apel Brașov, invocată de revizuenta A.; a respins excepțiile de nelegalitate și de nulitate a încheierii de ședință din data de 17 ianuarie 2008 pronunțată în acest dosar, invocate de aceeași revizuentă; a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de către revizuenta A. și a dispus sesizarea Curții Constituționale în vederea pronunțării asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 alin. (3) și a art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Prin sentința civilă nr. 138/F din 14 iunie 2012, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a anulat ca netimbrată cererea de revizuire formulată de revizuenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile cu nr. 85/F/01.06.2004, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, reținând că obligația achitării acestor taxe nu a fost îndeplinită de către revizuentă pe parcursul judecării procesului.

Împotriva încheierii de ședință din data de 09 mai 2012 și a sentinței civile nr. 138/F din 14 iunie 2012, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2007 al Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs A., fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal dosarul cu nr. x/2013

Prin decizia nr. 3870 din 03 decembrie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursurile declarate de A. împotriva încheierii de ședință din data de 09 mai 2012, precum și împotriva sentinței civile nr. 138/F din 14 iunie 2012, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2007 al Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Împotriva deciziei nr. 3870 din 03 decembrie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2013 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de revizuire A., fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal dosarul cu nr. x/2017

Prin decizia nr. 3459 din data de 20 iunie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a constatat perimată cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 3870 din 03 decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2013.

Prin încheierea din data de 20 iunie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ a respins cererea formulată de revizuenta A. privind sesizarea Curții Constituționale, ca inadmisibilă.

Împotriva încheierii din 20 iunie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017 și a deciziei nr. 3459 din data de 20 iunie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017, ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat contestație în anulare A., în temeiul dispozițiilor art. 318 din C. proc. civ. de la 1865, solicitând admiterea contestației în anulare, desființarea deciziei și încheierii atacate, cu consecința admiterii în tot a cererilor formulate.

Contestația în anulare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 21 iulie 2020, sub nr. x/2020.

Intimații Ministerul Apărării Naționale, B. - fost ministru al M.Ap. N. și Curtea de Apel Brașov nu au depus întâmpinare la dosarul cauzei.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

În ceea ce privește cererea de suspendare formulată de către contestatoare, prin raportare la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 alin. (3) și a art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, Înalta Curte urmează să o respingă, constatând că, în cauză, nu se impune suspendarea judeecării cauzei până la soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Astfel, Înalta Curte reține lipsa unei dispoziții procesuale exprese în sensul suspendării judecății cauzei în cazul admiterii cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional cu excepția de neconstituționalitate, precum și abrogarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care prevedea suspendarea de drept a judecății cauzei în intervalul de soluționare a excepției de neconstituționalitate.

Examinând, cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. de la 1865, excepția netimbrării contestației în anulare, Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 3 lit. g) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, contestațiile în anulare se timbrează cu 10 RON taxă judiciară de timbru și 0,3 RON timbru judiciar.

De asemenea, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru, modificată, prevede că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.

În cauză, contestatoarea A. a fost citată pentru termenul de judecată de la 05 noiembrie 2020, conform dovezii de citare de la dosarul cauzei, cu mențiunea de a achita taxa judiciară în valoare de 10 RON și 0,30 RON timbru judiciar, aferentă cererii, potrivit art. 3 lit. g) din Legea nr. 146/1997 și art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, dar nu a înțeles să se conformeze acestei obligații legale.

Pentru considerentele expuse și, având în vedere că, în cauză, contestatoarea A. nu a înțeles să formuleze cerere de reexaminare a taxei juridiciare de timbru sau cerere de ajutor public judiciar, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, va anula contestația în anulare, ca netimbrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare.

Anulează contestația în anulare formulată de A. împotriva încheierii din 20 iunie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017 și împotriva deciziei nr. 3459 din data de 20 iunie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017, ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 noiembrie 2020.