ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5801/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta societatea A. SI B. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu pârâtele COMPANIA NATIONALA DE CAI FERATE - CFR S.A. ȘI COMPANIA NATIONALA DE CAI FERATE - CFR S.A., PRIN SUCURSALA REGIONALĂ DE CĂI FERATE TIMISOARA, în temeiul dispozițiilor art. 49 coroborat cu art. 8 din Legea nr. 101/2016, contestație împotriva Raportului procedurii emis de către autoritatea contractanta Nr. x/16.01.2020 cu privire la procedura de atribuire a contractului de lucrări " Reparație capitala linia CF x Livezeni - Simeria interval C. fir 1 67+620 - 62+150" (proiectare si execuție), prin care solicită admiterea contestatei astfel cum aceasta a fost formulată; anularea Raportului procedurii nr. x/16.01.2020 publicat în SEAP în data de 16.01.2020 ca netemeinic și nelegal, abuziv; obligarea comisiei de licitație la reevaluarea ofertei depuse de către reclamantă, respectiv Documentul European de Achiziție Unic (DUAE) și obligarea comisiei de evaluare la continuarea procedurii în vederea atribuirii contractului sectorial de lucrări.

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 1534 din 03.06.2020 a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 49 alin. (2) din Legea nr. 101/2016 care prevăd competența de soluționare a contestațiilor privind procedurile de atribuire prevăzute de art. 82 din Legea nr. 99/2016 în favoarea tribunalului în a cărui arie de competență teritorială se află sediul autorității contractante, secția de contencios administrativ și fiscal.

Astfel, reținând că actul contestat în litigiul de față a fost încheiat de Sucursala Regională de Căi Ferate Timișoara, cu sediul în județul Timiș, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței din județul Timiș.

2.2. Hotărârea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal

Prin încheierea nr. 680/PI din 11 septembrie 2020 a Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prezentul litigiu se circumscrie dispozițiilor Legii nr. 101/2016 și vizează o procedură de achiziție publică declanșată de autoritatea contractantă în vederea atribuirii unui contract de lucrări, iar autoritatea contractantă este Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. cu sediul în București. Ca atare, a reținut instanța că este lipsit de relevanță pentru stabilirea competenței faptul că derularea procedurii se desfășoară prin intermediul sucursalei CFR Timișoara și văzând dispozițiile exprese al art. 49 alin. (2) din Legea nr. 101/2016 a dispus în consecință.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu regulatorul de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două tribunale îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte constată că reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ a tribunalului cu o acțiune ce are ca obiect o procedură de achiziție publică declanșată de autoritatea contractantă în vederea atribuirii unui contract de lucrări.

În privința competenței de soluționare a cauzei, sunt aplicabile dispozițiile art. 49 alin. (2) din Legea nr. 101/2016, așa cum ambele instanțe aflate în conflict au reținut, litigiul dedus judecății aparținând tribunalului în a cărui arie de competență teritorială se află sediul autorității contractante, secția de contencios administrativ și fiscal.

Problema care a generat conflictul negativ de competență a fost generată de stabilirea diferită de către instanțe a autorității contractante, în raport de care urmează a se stabili competența de soluționare a cauzei.

Pornind de la dispozițiile legale care au definit atât noțiunea de act al autorității contractante, autoritate contractantă, contract, Înalta Curte reține că prevederile art. 3 alin. (1) lit b) din Legea nr. 101/2016 fac trimitere la definiția autorității contractante din lege. Astfel, secțiunea a 3-a art. 4 alin. (1) din Legea nr. 98/2016 prevede faptul că "Au calitatea de autoritate contractantă în sensul prezentei legi: a) autoritățile și instituțiile publice centrale sau locale, precum și structurile din componența acestora care au delegată calitatea de ordonator de credite și care au stabilite competențe în domeniul achizițiilor publice; b) organismele de drept public; c) asocierile care cuprind cel puțin o autoritate contractantă dintre cele prevăzute la lit. a) sau b).

Analizând actele și lucrările cauzei, Înalta Curte reține că are calitatea de autoritate contractantă în cauza dedusă judecății Sucursala Regională de Căi Ferate Timișoara, cu sediul în județul Timiș, întrucât actul atacat de reclamant (respectiv Raportul procedurii) este emis de Serviciul achiziții publice din cadrul Sucursalei Regionale de Căi ferate Timișoara.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. și B. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Compania Națională Căi Ferate - CFR S.A. și Compania Națională Căi Ferate - CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Timișoara în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 5 noiembrie 2020.