ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2751/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimații Casa Națională de Pensii și alte drepturi de asigurări sociale, Casa de Pensii a Municipiului București, Casa Locală de Pensii sector 2, Camera Deputaților-Secretariatul General, revizuirea Sentinței civile nr. 2777/28.10.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2012, admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a sentinței atacate, iar pe fond să se înlăture excepția autorității de lucru judecat și să se dispună anularea actelor administrative contestate.

Prin încheierea din 25.10.2016 Curtea de apel a dispus suspendarea judecății cauzei până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2012 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., efectele acesteia fiind menținute prin încheierea de ședință din 28.11.2017.

La data de 26.11.2018, pârâta Camera Deputaților a solicitat repunerea cauzei pe rol și să constate intervenită perimarea cererii.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 5015 din 4 decembrie 2018, a dispus repunerea cauzei pe rol, a admis excepția perimării, invocată din oficiu, și a constatat intervenită perimarea cererii revizuentului.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 25.10.2016 și că de la această dată dosarul a rămas în nelucrare mai mult de șase luni din vina părților, constatând astfel incidența dispozițiilor art. 416 din C. proc. civ., iar potrivit art. 420 din același cod perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs revizuentul A., invocând prevederile art. 304 pct. 5 și 9 și art. 304

1

din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a făcut referire la teoria instituției suspendării judecății cauzei, susținând, în esență că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) din același cod, având în vedere că, potrivit art. 248 alin. (1) pct. 2 din Cod, repunerea cauzei, în cazul suspendării facultative -art. 244 alin. (1) - trebuia să aibă loc din oficiu, apreciind că prima instanță nu a manifestat rol activ.

În opinia recurentului,termenul perimării a fost întrerupt ca urmare a îndeplinirii de către instanță a actului de procedură din 28 noiembrie 2017, respectiv prin încheierea de la acea dată prin care s-a menținut măsura suspendării, act care, de altfel, nu i-a fost comunicat.

Așa fiind, a apreciat că termenul de perimare, de un an, a început să curgă de la data de 28 noiembrie 2017 și se împlinea la data de 28 decembrie 2018, iar ulterior acest termen s-a întrerupt succesiv prin îndeplinirea unor acte de procedură de către partea care justifică un interes.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare aceleiași instanțe.

Prin întâmpinare, intimata Camera Deputaților a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, fiind temeinică și legală.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte că recursul este nefondat.

Recurentul - revizuent a învestit instanța de contencios administrativ cu revizuirea Sentinței civile nr. 2777/28.10.2015 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2012.

Curtea de Apel București a admis excepția perimării și a constatat intervenită perimarea cererii revizuentului.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac. Ea are natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților un timp îndelungat în judecată.

Cu privire la cursul perimării, dispozițiile C. proc. civ. prevăd întreruperea acestuia prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecății procesului de către partea care justifică un interes.

Se constată că în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda cursul perimării, potrivit dispozițiilor art. 249 - 251 din C. proc. civ., așa încât s-a constatat incidența prevederilor art. 248 din același cod.

Într-adevăr, în constatarea intervenirii perimării, prima instanță a avut în vedere termenul legal de șase luni, însă termenul de un an prevăzut de art. 248 din C. proc. civ. de la 1865 curge de la data când s-a soluționat irevocabil Dosarul nr. x/2012,termen care era împlinit în cauză având în vedere că prin Decizia nr. 3333/24.11.2016 respectivul dosar a fost soluționat, în mod irevocabil, de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Contrar susținerilor recurentului, nu există obligația instanței să îndeplinească vreun act de procedură chiar dacă suspendarea cauzei s-a dispus în temeiul art. 244 pct. 1 din C. proc. civ.

Prin urmare, prima instanță a constatat în mod corect îndeplinirea termenului prevăzut de lege pentru constatarea perimării cererii cu care a fost învestită.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 304 pct. 5 și 9 sau art. 304

1

din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva Sentinței nr. 5015 din 4 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 mai 2019.

GGC - GV