ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3869/2018

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 30.01.2015, reclamanta A. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS), în temeiul art. 1 alin. (1), art. 8 și art. 18 din Legea 554/2004 și al art. 6 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, anularea notificării nr. x/30.10.2014, transmisă reclamantei de către CNAS prin care au fost comunicate datele în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției clawback aferente trimestrului III al anului 2014, anularea adresei nr. x/15.12.2014 prin care CNAS a răspuns contestației administrative cu excepția mențiunii referitoare la codurile CIM W55072001 și W55058001.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin Sentința nr. 376 din 9 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta A. SA în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate - C.N.A.S. S-a anulat notificarea nr. x/30.10.2014 emisă de Casa Națională de Asigurări de Sănătate. S-a anulat, în parte, adresa privind răspunsul la contestația administrativă nr. P/10734/15.12.2014 emisă de Casa Națională de Asigurări de Sănătate (mai puțin mențiunea referitoare la codurile CIM W 55072001 și W 55058001). S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, s-a susținut de către recurenta - pârâtă că reținerile instanței de fond referitoare la includerea TVA-ului în valorile consumului trimestrial comunicate de CNSAS către plătitorii contribuției sunt netemeinice și nelegale. S-a solicitat respingerea motivării date de prima instanță cu privire la nelegala includere a TVA-ului în valorile comunicate. În drept recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ.

Apărările intimatei. Prin întâmpinarea depusă la dosar la filele x de către intimata - reclamantă s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică. S-a susținut, în esență, că motivele de recurs formulate de CNAS sunt nefondate, prima instanță constatând în mod întemeiat că este nelegală includerea TVA-ului în baza de calcul a contribuției, comunicată prin notificare.

Procedura în fața instanței de recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 iunie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat. Potrivit Hotărârii Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act că procedura de filtrare a recursului este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ, în raport de modificarea Legii nr. 554/2004, în cauză s-a acordat termen la data de 13.11.2018. Prin notele de ședință depuse la termenul din data de 13.11.2018 intimata - reclamantă a invocat excepția tardivității recursului motivat de împrejurarea că acesta a fost depus la data de 13 iunie 2016, prin fax, însă după ora de închidere a programului de lucru al Registraturii, fiind incidente dispozițiile Deciziei nr. 605/2016 a Curții Constituționale și a Deciziei nr. 34/207 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând cu prioritate excepția tardivității recursului invocată de intimata - reclamantă, Înalta Curte constată că recurenta - reclamantă nu a exercitat în termen calea de atac, pentru considerentele în continuare arătate. Referitor la apărarea privind tardivitatea invocării excepției, care nu a fost invocată prin întâmpinare, Înalta Curte reține că excepțiile de ordine publică pot fi invocate de părți și ridicate din oficiu de către instanță în condițiile în care, deși în cauză s-a întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin modificarea Legii nr. 554/20014 prin Legea nr. 212/2018, recursul nu a mai parcurs și procedura de examinare în Completul de filtru. Ca regulă, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. Potrivit dispozițiilor art. 489 din C. proc. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ. când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate. Înalta Curte constată că recursul a fost declarat și motivat cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dovada de comunicare a sentinței purtând data de 27 mai 2016, recursul a fost depus doar prin fax în data de 13.06.2017 (ultima zi de declarare a acestuia) însă la ora 16:43, astfel cum rezultă de pe ora înregistrată automat de către fax, fiind înregistrat la însă a doua zi, în data de 14.06.2017 ora 8:45, după reluarea programului registraturii. Instanța reține că nu sunt incidente dispozițiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., în sensul că nu există motive de casare de ordine publică care să fie ridicate din oficiu de către instanță. De asemenea, în cauză nu s-a făcut nici dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 186 din C. proc. civ., în sensul că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, pentru a opera instituția repunerii în termen. Deși prin Raportul asupra admisibilității în principiu întocmit în cauză nu s-a luat în considerare și ora depunerii, Înalta Curte va reține considerentele Deciziei nr. 34/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin care s-a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2016 stabilindu-se că În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 182 și art. 183 din C. proc. civ., actul de procedură transmis prin fax sau poștă electronică, în ultima zi a termenului care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, nu este socotit a fi depus în termen, decizie obligatorie potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din C. proc. civ. Potrivit acestei interpretări, prezenta cerere de recurs, transmisă prin fax după ora 16:00, ora la care s-a încheiat programul instanței, este depusă cu depășirea termenului legal. Nu poate fi primită apărarea recurentei în sensul că decizia nu ar opera în prezenta cauză, luarea în considerare a datei depunerii recursului și nu a datei la care se pronunță instanța de recurs, neavând niciun suport legal, fiind vorba despre interpretarea unei norme de procedură, de imediată aplicare.

Soluția instanței de recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite excepția tardivității căii de atac și va respinge recursul ca tardiv formulat.