ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1316/2019

Asupra cererii de chemare în judecată de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Curtea de Apel Craiova, B., judecător la Curtea de Apel Craiova și Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând:

- obligarea pârâților B. și Curtea de Apel Craiova la comunicarea informațiilor solicitate prin cererea înregistrată sub nr. x din 7.09.2019, la care a revenit succesiv cu cererile/reclamațiile din 14.09.2018, din 24.09.2018 și din 29.10.2018, prin care a cerut eliberarea unui certificat de grefă în care să se menționeze obiectul și situația reală a dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel Craiova, în care are calitatea de reclamant;

- obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii să cerceteze disciplinar magistrații Tribunalului Dolj și ai Curții de Apel Craiova pentru săvârșirea unor abateri disciplinare.

În fapt, a arătat că prin cererea nr. x din 07.09.2018 adresată Curții de Apel Craiova, în temeiul art. 5 din O.G. nr. 27/2002, a solicitat eliberarea unui certificat de grefă care să conțină datele, actele emise și măsurile dispuse în Dosarul nr. x/2018 aflat pe rolul Curții de Apel Craiova, în care acesta figurează ca parte reclamantă.

Reclamantul a susținut că certificatul de grefă eliberat sub nr. x din 07.09.2018 nu cuprinde în detaliu toate elementele pe care le-a menționat în cerere, motiv pentru care a revenit cu cererile/reclamațiile din 14.09.2018, din 24.09.2018 și din 29.10.2018, solicitând eliberarea unui alt certificat de grefă cu situația reală și completă a dosarului, cereri la care nu a primit niciun răspuns.

Față de practicile nelegale ale magistraților Tribunalului Dolj și ai Curții de Apel Craiova cărora le impută săvârșirea unor abateri disciplinare, prin reclamația din 29.10.2018 a solicitat sesizarea Consiliului Superior al Magistraturii pentru luarea măsurilor legale ce se impun.

În drept, a invocat dispozițiile art. 7 și art. 22 din Legea nr. 544/2001, art. 5 din O.G. nr. 27/2002, art. 2, 3, 6 parag. 1, art. 13, 14 și 17 din CEDO, etc.

Prin cererea depusă la dosar la 17.12.2018, reclamantul a precizat cadrul procesual în care urmează să se judece, indicând obiectul cererii (obligația de face- comunicare informații de interes public), părțile și temeiul de drept (art. 6 și 7 din Legea nr. 544/2001).

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat necompetența materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport de calitatea sa de autoritate centrală, cerând declinarea competenței la Curtea de Apel Craiova, potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei de interes.

La rândul său, pârâta Curtea de Apel Craiova a invocat necompetența materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, raportat la dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, solicitând declinarea competenței în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, și excepția inadmisibilității acțiunii.

În temeiul art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 131 alin. (1) și art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., examinând cu prioritate excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de către pârâți prin întâmpinare, Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente:

Conform art. 97 C. proc. civ., competența de judecată a Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă la recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recursurile în interesul legii, cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept, instanța supremă neputând fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de legi speciale.

Cererea dedusă judecății nu face parte din cererile prevăzute a fi soluționate, în primă instanță, de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În speță, reclamantul A. a promovat prezenta cerere de chemare în judecată solicitând obligarea pârâților Curtea de Apel Craiova și B., judecător, la soluționarea petiției nr. x din 07.09.2018 adresate autorității publice, în baza dispozițiilor O.G. nr. 27/2002, prin care a solicitat eliberarea unui certificat de grefă care să conțină datele, actele emise și măsurile dispuse în Dosarul nr. x/2018 aflat pe rolul Curții de Apel Craiova, în care acesta figurează ca parte, invocând un pretins refuz de soluționare a cererii.

Subsecvent, a solicitat obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii să cerceteze disciplinar magistrații Tribunalului Dolj și ai Curții de Apel Craiova cărora reclamantul le impută săvârșirea unor abateri disciplinare.

Deși reclamantul a indicat, ca temei juridic al cererii sale, dispozițiile art. 7 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, Înalta Curte reține că informațiile solicitate de reclamant nu se încadrează în categoria celor de interes public, în sensul definit de art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001, ceea ce exclude incidența legii speciale.

Potrivit art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ persoana care se consideră vătămată într-un drept sau într-un interes legitim prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului ori interesului legitim.

Ipotezele menționate sunt asimilate actelor administrative prin art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În cauză, este vorba despre o acțiune generată de nesoluționarea în concret și favorabil de către pârâta Curtea de Apel Craiova a solicitărilor punctuale formulate în cadrul petiției de către reclamant.

Raportat la obiectul principal al cererii precum și la dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, litigiul dedus judecății este unul de contencios administrativ și vizează un act administrativ asimilat, iar competența materială se stabilește după criteriul rangului autorității emitente, instituit de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Cum, în speță, emitentul actului este Curtea de Apel Craiova - autoritate publică centrală- competența materială în primă instanță revine curții de apel, potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Sub aspectul competenței teritoriale, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată prin art. I din Legea nr. 212/2018, prevede că, Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului".

Având în vedere că domiciliul reclamantului se află în Craiova, raportat la dispozițiile legale precitate, competența teritorială revine Curții de Apel Craiova.

Pe de altă parte, conform dispozițiilor art. 127 din C. proc. civ., astfel cum au fost modificate și completate prin Legea nr. 310/2018:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitate sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(2

1

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, după caz.

(...) ".

Aceste dispoziții legale au caracter special, derogatoriu în raport cu norma de drept comun și se aplică cu prioritate în domeniul competenței teritoriale, instituind un caz de necompetență de ordine publică.

Așadar, intervine un caz de prorogare legală a competenței teritoriale, după calitatea persoanei, din rațiuni privind asigurarea bunei administrări a justiției.

În speță, raportat la împrejurarea că pârâta Curtea de Apel Craiova cumulează competența jurisdicțională cu calitatea de parte în proces, devin incidente dispozițiile art. 127 alin. (2

1

) din C. proc. civ., situație în care competența teritorială de soluționare a cauzei se va stabili în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 și art. 127 alin. (2

1

) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale invocată prin întâmpinare și va trimite cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale invocată prin întâmpinare.

Trimite cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,12 martie 2019.

GGC - ED