ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1294/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată sub nr. x/2018, la data de 31.08.2018, pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. SRL, obligarea pârâtei la plata sumei de 5.489,11 RON - avans plătit aferent membranei C. (folie C. interior bazin) - cuprinsa în factura fiscala seria x. nr. x din 18.09.2015 care nu a mai fost livrata, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferenta avansului în cuantum de 5.489,11 RON, de la data 11.11.2015, când s-a încheiat actul adițional nr. x din 11.11.2015, la contractul de lucrări nr. x din 14.08.2013, prin care părțile au renunțat la livrarea membranei C. (folie interior bazin) calculată până la data restituirii integrale a avansului, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1. Prin Sentința nr. 1872 din 13 noiembrie 2018 a Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâtă, prin întâmpinare și s-a declinat competența de soluționare a cererii înregistrate sub nr. x/2018, având ca obiect "pretenții", formulată de reclamanta SC A. SRL în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Prahova a reținut că, în materie de competență, dispozițiile legale în vigoare, atât la momentul încheierii contractelor, (O.U.G. nr. 34/2006 modificata prin O.U.G.

nr. 77/2012), cât și reglementarea actuală - Legea nr. 98/2016 și Legea nr. 101/2016 sunt similare. Instanța competenta să soluționeze litigiile privind executarea contractelor de achiziție publică este secția de contencios administrativ a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante. Autoritatea contractanta în speța este Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - ca autoritate publică, aceasta fiind cea care a obținut fondurile nerambursabile, reclamanta fiind doar beneficiara acestora. 2.2. Prin Sentința civilă nr. 68 din data de 10 ianuarie 2019 a Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și s-a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâta B. SRL în favoarea Tribunalului Prahova, secția contencios administrativ și fiscal.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, s-a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea incidentului procedural. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul București a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile contractuale, care la punctul 22.2 prevăd soluționarea litigiului la instanțele competente de la domiciliul achizitorului, în speță reclamanta A. SRL. Nu se poate reține faptul că în speță competența ar reveni Tribunalului București întrucât autoritatea contractantă ar fi MADR-DGP-AMPOP atât timp cât contractul reprezintă legea părților și acestea au stabilit instanța competentă pentru soluționarea eventualelor litigii. În speța de față părțile în litigiu sunt reclamanta A. SRL și pârâta SC B. SRL care și-au ales instanța competentă potrivit art. 116 din C. proc.

civ. în raport de acest aspect competent este Tribunalul Prahova. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei. Înalta Curte constată că obiectul litigiului de față constă în pretenții izvorâte din executarea unui contract de achiziție publică (contractul de lucrări nr. x din 14.08.2013), încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări și completări.

Având în vedere natura litigiului, ce vizează un contract de achiziție publică, Înalta Curte reține că pentru stabilirea instanței competente, sunt incidente dispozițiile art. 286 alin. (1) din O.U.G.

nr. 34/2006, conform cărora "Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal, a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante." În ceea ce privește procedura de soluționare a litigiilor privind achizițiile publice, a fost adoptată Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor.

Referitor la competența instanțelor de judecată, prevederile Legii nr. 101/2016 au preluat conținutul art. 286 din O.U.G.

nr. 34/2006, stabilind în cuprinsul art. 53 alin. (1) că: "(1) Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal, a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin complete specializate în achiziții publice." Analizând contractul în discuție indicat, Înalta Curte constată că acesta este încheiat între reclamanta A. SRL în calitate de achizitor și B. SRL în calitate de executant, iar obiectul contractului constă în executarea unei lucrări - "Construire ferma pentru creșterea păstrăvului Bușteni", în cadrul Proiectului "Construire ferma pentru creșterea păstrăvului" din cadrul Programului Operațional pentru Pescuit 2007 - 2013 Măsura 2.1 Acvacultură, pentru realizarea căreia achizitorul SC A. SRL beneficiază de alocare de fonduri nerambursabile, potrivit contractului de finanțare nr. x din 21.03.2013 încheiat cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin Direcția Generală de Pescuit - Autoritatea pentru Management POP.

Rezultă că în contractul încheiat între părți, izvor al pretențiilor ce fac obiectul cererii de chemare în judecare, reclamanta SC A. SRL are calitatea de achizitor și nu de autoritate contractantă, aceasta din urmă fiind Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Reclamanta nu înțelege sa se judece cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în calitate de autoritate contractantă, și nici nu emite pretenții în raport de aceasta, ci cu SC B. SRL, în calitate de executant al lucrărilor, astfel încât, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile contractuale care la punctul 22.2 prevăd soluționarea litigiului la instanțele competente de la domiciliul achizitorului - SC A. SRL. Cum sediul achizitorului SC A. SRL - reclamantă în prezenta cauză, se află în Bușteni, județul Prahova, competența de soluționare a prezentului litigiu revine Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta B. SRL în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 martie 2019. GGC - ED