ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4111/2012

Asupra recursului de

față:

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr.

12156/2/2010, astfel cum a fost precizată la termenul de judecată din data de 8

iunie 2011, reclamantul P.C. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul

Justiției, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună

obligarea acestuia să procedeze la menținerea d-nei Ț.D. în funcția de expert

tehnic judiciar, dar în specialitatea pe care o dovedește cu diplomă

universitară, precum și obligarea la restituirea onorariului de expert încasat

necuvenit.

Prin Sentința nr.

4961 din 8 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității invocată

din oficiu și a respins acțiunea reclamantului ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a avut în vedere prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004

precum și art. 8 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din aceeași lege, în raport cu

care a apreciat că acțiunea promovată de reclamant nu se încadrează în

ipotezele avute în vedere de legiuitor prin dispozițiile legale enunțate,

întrucât nu vizează anularea unui act administrativ tipic sau asimilat,

situație față de care demersul său judiciar este inadmisibil în contencios

administrativ.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul P.C.

În mod sintetic, prin

cererea de recurs s-a arătat că argumentele pentru care prima instanță a

respins acțiunea sunt extrem de sumare și că prin soluția pronunțată s-a

acceptat practic ca Ț.D. să fie abilitată expert tehnic într-o specialitate

care nu se regăsește în Nomenclatorul guvernamental al specializărilor

universitare.

Examinând cauza în

conformitate cu dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., prin prisma

obiectului dedus judecății și a normelor legale care reglementează materia

contenciosului administrativ - Legea nr. 554/2004 modificată și completată -

Înalta Curte reține că recursul este nefondat și îl va respinge în consecință

pentru cele ce vor fi punctate în continuare:

Prin cererea de

chemare în judecată, astfel cum a fost precizată la data de 17 mai 2011, s-a

solicitat instanței de contencios administrativ să o excludă pe Ț.D. din

evidența B.C.E.T.C. de pe lângă Ministerul Justiției deoarece specializarea

"proprietate intelectuală/industrială" este fictivă, cu consecința

constatării nulității absolute a actelor întocmite de aceasta în calitate de

expert tehnic judiciar în Dosarul nr. 808101/3/2009 al Tribunalului București,

secția a II-a civilă.

În evaluarea acestei

acțiuni, în mod judicios instanța fondului s-a raportat la prevederile art. 1

alin. (1), art. 8 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ, observând că acțiunea formulată de reclamantul

P.C. nu se circumscrie ipotezelor avute în vedere de legiuitor, mai exact

prevederilor legale care lămuresc condițiile în care se poate sesiza instanța

de contencios, obiectul acțiunii judiciare întemeiate pe actul normativ în

discuție și soluțiile pe care le poate pronunța instanța.

Reclamantul nu a

cerut, așadar, anularea unui act administrativ așa cum este acesta definit de

art. 2 alin. (1) lit. c) din lege, nu a invocat refuzul nejustificat al

autorității pârâte în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din aceeași lege (act

administrativ asimilat), astfel că în mod corect s-a invocat din oficiu de

către judecătorul fondului excepția inadmisibilității acțiunii și, în mod

argumentat, s-a admis această excepție ceea ce a condus la soluția respingerii

acțiunii ca inadmisibilă.

Critica recurentului

care vizează o insuficientă motivare a soluției pronunțate de Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, nu va fi primită

câtă vreme judecătorul fondului citează fiecare din textele legale la care face

trimitere și explică în concret că demersul judiciar al reclamantului nu se

circumscrie obiectului unei acțiuni în contencios administrativ sub rigorile

Legii nr. 554/2004.

De altfel, instanța

de control judiciar constată că prin critica extrem de generală la care recurge

recurentul nu se combate excepția inadmisibilității, ci dimpotrivă preocuparea

recurentului-reclamant rămâne aceea de a aprecia asupra faptului că un expert

tehnic contabil exercită, în opinia sa, fără drept această profesie și că specializarea

sub care expertul funcționează este una fictivă, aspecte care exced

competențelor instanței de contencios administrativ.

Văzând așadar și

dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și ale art. 20 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 modificată și completată

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de P.C. împotriva Sentinței nr. 4961 din 8 septembrie 2011 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 12 octombrie 2012.

Procesat de GGC - AA