ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 783/2015

Asupra cauzei de

față, reține următoarele:

Prin Decizia nr. 230 din 23 ianuarie 2015,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins contestația în

anulare formulată de contestatorul P.G.C. împotriva Deciziei civile nr. 2865

din 24 octombrie 2014 pronunțată de aceeași instanță.

În motivare, instanța

supremă a reținut că motivele invocate de contestator prin cerere privesc

fondul cauzei, respectiv aspecte referitoare la eventuale greșeli de judecată,

or, aceste motive nu se circumscriu dispozițiilor art. 318 alin. (1) teza I C.

proc. civ. A mai reținut că aspectele invocate de contestator în susținerea

căii de atac privesc pretinse greșeli materiale care nu vizează decizia

atacată, ci decizii ale instanțelor de fond care s-au pronunțat anterior, și

care nu pot fi analizate în prezentul demers judiciar.

Împotriva Deciziei nr.

230 din 23 ianuarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă, a formulat cerere de revizuire contestatorul, întemeindu-și calea de

atac pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8, și 9 C. proc. civ.

Luând în examinare

cererea de revizuire sub aspectul admisibilității sale, Înalta Curte constată

următoarele:

Prin decizia

a cărei revizuire se

solicită

,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins contestația în

anulare formulată de contestatorul P.G.C. împotriva unei alte decizii,

pronunțate de aceeași instanță prin care a fost respins, ca inadmisibil,

recursul declarat împotriva Deciziei nr. 587 din 08 aprilie 2014 pronunțate de

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie.

Prioritar analizei

incidenței motivelor de revizuire prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 1, 2,

4, și 5 C. proc. civ. invocate prin cerere de către revizuentul P.G.C., se impune

verificarea admisibilității căii de atac din perspectiva dispozițiilor art. 322

alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, conform

dispozițiilor legale mai sus evocate, art. 322 alin. (1) C. proc. civ.,,revizuirea

unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum

și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se

poate cere în cazurile prevăzute limitativ la pct. 1-10 din textul procedural

invocat.

Reiese deci că

revizuirea, fiind reglementată de legiuitor ca o cale extraordinară de atac,

oferă posibilitatea părții care o exercită de a retracta o hotărâre judecătorească,

numai în cazurile și cu îndeplinirea condițiilor strict determinate de lege.

În

sensul dispozițiilor cuprinse în acest text procedural, pot constitui obiect al

cererii de revizuire hotărârile date de instanța de recurs numai dacă evocă

fondul.

Ca atare,

pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri, legiuitorul a impus condiția

ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică, fie stabilirea unei

alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată

anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce

au fost stabilite, în oricare dintre ipoteze, urmând să se dea o altă dezlegare

raportului juridic dedus judecății.

Contestația

în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac reglementată de legiuitorul

cu scopul înlăturării efectelor hotărârilor judecătorești pronunțate cu eludarea

dispozițiilor legale referitoare la procedura de citare, a normelor de ordine

publică care reglementează competența, sau în cuprinsul cărora nu au fost

analizate toate motivele de nelegalitate invocate, precum și pentru situația în

care soluția pronunțată este rezultatul unei greșeli materiale.

Prin

urmare, instanța investită cu soluționarea contestației în anulare nu mai poate

pune în discuție fondul cauzei, ci se rezumă doar în a analiza incidența motivelor

mai sus enumerate.

În cauza

de față, prin decizia a cărei revizuire se solicită, a fost respinsă

contestația în anulare formulată de contestatorul P.G.C. cu motivarea că aspectele

invocate nu se circumscriu cazurilor de contestație în anulare expres și

limitativ prevăzute de dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

Așa

fiind, cum decizia atacată nu evocă fondul pricinii, prin această hotărâre

Înalta Curte reținând că nu este incident motivul de contestație în anulare

invocat de contestator, se constată că hotărârea atacată nu este susceptibilă a

fi reformată prin prezenta cale de atac.

Prin

urmare, întrucât nu este îndeplinită o condiție generală de admisibilitate a

cererii de revizuire, condiție impusă de prevederile imperative ale art. 322 C.

proc. civ., analiza condițiilor specifice reglementate de pct. 1, 2, 4, și 5,

invocate de revizuient, se vădește ca fiind un demers inutil.

În

concluzie, pentru considerentele mai sus arătate, Înalta Curte va respinge

prezenta cale de atac ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul P.G.C. împotriva Deciziei

nr. 230 din 23 ianuarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 martie 2015.