ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5677/2013

Asupra recursului civil de față, constată următoarele: La data de 20 august 2012 revizuenta D.D.E. a formulat cerere de revizuire a sentinței civile nr. 373 din 24 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 1764/63/2009, în contradictoriu cu intimații SC G.T. SA, A.V.A.S. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de revizuire astfel cum a fost precizată. În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocând drept act nou decizia nr. 1016/2012 a Tribunalului Dolj, decizie de care a luat la cunoștință la data de 30 iulie 2012, urmare a cererii formulate.

Prin sentința civilă nr. 291 din 03 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Dolj, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenta D.D.E. în contradictoriu cu intimații SC G.T. SA și A.V.A.S. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele: Prin sentința civilă nr. 373 din 24 septembrie 2010 a Tribunalului Dolj, sentință a cărei revizuire se solicită, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta D.D.E. în contradictoriu cu pârâții SC G.T. SA și A.V.A.S., reținându-se, în esență, că reclamanta D.E. nu este îndreptățită să solicite reconstituirea terenului ce a aparținut autorilor săi, B.S. și B.M., atâta timp cât autorul ei, D.C. nu are calitatea de moștenitor legal al părinților săi B.S.

și B.M. întrucât a renunțat expres la moștenirea acestora. Prezenta cererea de revizuire s-a întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 5, invocându-se ca înscris nou o hotărâre judecătorească irevocabilă, respectiv decizia civilă nr. 1016/2012 a Tribunalului Dolj, decizie prin care s-a admis acțiunea formulată de reclamanta D.C.V. în contradictoriu cu pârâtele M.R.M. și N.C.I., constatându-se nulitatea certificatelor de moștenitor din 23 februarie 1979 și din 08 mai 1979. S-a avut în vedere că, revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva hotărârii definitive, în cazurile și în condițiile expres stabilite de lege. Astfel, art. 322 pct. 5 teza I C. proc.

civ. prevede că revizuirea unei hotărâri poate interveni în cazul în care, după darea unei hotărâri, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Instanța a avut în vedere că, p entru a se putea invoca acest motiv și a se admite cererea de revizuire, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; înscrisul să aibă forță probantă prin el însuși, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă; înscrisul să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită; înscrisul să nu fi putut fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților; înscrisul să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.

În speță, s-a reținut că „ înscrisul” nou invocat de revizuentă îl constituie o hotărâre judecătorească, respectiv decizia nr. 1016 din 14 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 10407/215/2011, data înregistrării pe rolul Judecătoriei Craiova a acestei cauze fiind 05 aprilie 2011. În practica judecătorească s-a apreciat că hotărârea judecătoreasca intervenita intr-o cauza după soluționarea unui alt litigiu poate fi considerata, în anumite situații, ca act nou in sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., care să poată fi invocat într-o cerere de revizuire. Astfel, este cazul unei hotărâri obținute in baza unei acțiuni introduse înainte de soluționarea definitiva a litigiului în care se cere revizuirea.

Într-o atare situație, hotărârea invocata ca act nou nu putea fi înfățișata în acel litigiu, deoarece nu sta in putința părții să determine pronunțarea ei la o data anterioara, spre a fi în măsură a se servi de ea. Tribunalul a constatat că hotărârea judecătorească ce constituie înscrisul nou invocat de revizuenta a fost pronunțată într-o cauză ce a fost promovată ulterior datei la care a rămas definitivă sentința a cărei revizuire se solicită, respectiv 28 februarie 2011, astfel că nu se poate aprecia că acest înscris exista la data pronunțării hotărârii atacate (24 septembrie 2010). Când înscrisul invocat nu exista la data pronunțăm hotărârii, nu este îndeplinită una dintre condițiile prevăzute cumulativ de art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. și, în consecință, nu se mai impune analizarea îndeplinirii celorlalte condiții prevăzute de textul legal mai sus analizat. Apreciind în sens contrar s-ar ajunge la situația în care o hotărâre judecătorească irevocabilă ar putea fi revizuită oricând, rămânând fără eficacitate fără eficacitate stabilitatea juridică și puterea lucrului judecat. În acest sens este și jurisprudența C.E.D.O., care impune ca desființarea unei hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat să nu poată interveni decât pentru „defecte fundamentale” ale hotărârii, care au devenit cunoscute instanței, numai după terminarea procesului. Dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, astfel cum este garantat la art. 6 din Convenție trebuie interpretat în lumina preambulului la Convenție, ale cărui dispoziții relevante afirmă că statul de drept face parte din patrimoniul comun al statelor contractante.

Unul dintre aspectele fundamentale ale statului de drept este principiul certitudinii juridice, care impune printre altele ca, atunci când instanțele pronunțată o hotărâre irevocabilă, decizia acestora să nu fie contestată (hotărârea Brumărescu împotriva României, 28 octombrie 1999). În jurisprudența C.E.D.O. s-a reținut în mod constant că revizuirea unei hotărâri irevocabile poate interveni numai pentru un „defect fundamental”, care a devenit cunoscut numai după terminarea procesului, în situația în care el este/devine cunoscut în cursul procesului, atunci părțile au la îndemână căile ordinare de atac (cauza Popescu Stanca contra României, hotărâre publicată). C.E.D.O. a apreciat că reprezintă - defect fundamental, care justifică revizuirea unei hotărâri intrată în puterea lucrului judecat, numai „ circumstanțele nou descoperite”, iar nu „circumstanțele noi”.

Circumstanțele care au legătură cu cazul, existaseră în cursul procesului și nu fuseseră dezvăluite judecătorului, devenind cunoscute numai după terminarea procesului sunt „ nou descoperite”, în timp ce circumstanțele, care privesc cazul dar au luat naștere după proces sunt „noi”. Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuenta D.D.E., criticând hotărârea pronunțată ca fiind netemeinică și nelegală. În motivele de apel s-a susținut, în esență, că în mod nejustificat s-a respins cererea de revizuire, în condițiile în care sunt incidente atât dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., cât și dispozițiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ., potrivit cărora, dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății.

Prin decizia civilă nr. 31 din 30 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuenta D.D.E., împotriva sentinței civile nr. 291 din 03 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 13938/63/2012. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: S-a avut în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere și dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, sau dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Pentru a se putea invoca motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și a se admite cererea de revizuire trebuie îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții: partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; înscrisul să aibă forță probantă prin el însuși, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă; înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită; înscrisul nu a putut fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică intenționat sau involuntar, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților; înscrisul să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.

Dacă una din condițiile arătate mai sus nu este îndeplinită, cererea de revizuire nu poate fi admisă. Așadar, pentru admisibilitatea cererii de revizuire trebuie îndeplinite cumulativ condițiile enumerate expres în art. 322 pct. 5 C. proc. civ., printre care și condiția ca înscrisul doveditor pe care se întemeiază o cerere de revizuire, să fi existat la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită. În speță, temeiul de drept al cererii de revizuire l-au reprezentat dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuenta invocând drept „act nou” decizia civilă nr. 1016 din 14 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj la data de 14 mai 2012, în Dosarul nr. 10407/215/2011, hotărâre prin care s-a admis recursul declarat de recurenta D.C.V., s-a modificat în totalitate sentința civilă nr. 12704 din 13 septembrie 2011 a Judecătoriei Craiova, în sensul că s-a admis acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtele M.R.M.

și N.C.I. și s-a constatat nulitatea certificatelor de moștenitor din 23 februarie 1979 și din 08 mai 1979. Această hotărâre judecătorească invocată ca temei al cererii de revizuire, cu titlu de „ înscris nou”, respectiv decizia civilă nr. 1016 din 14 mai 2012 a Tribunalului Dolj, a fost pronunțată în baza acțiunii civile formulată de reclamanta D.C.V. la data de 05 aprilie 2011, în timp ce sentința civilă nr. 373 din 24 septembrie 2010 a Tribunalului Dolj, a cărei revizuire se solicită, a fost pronunțată la o dată anterioară datei formulării acțiunii civile de către numita D.C.V., astfel încât tribunalul a reținut întemeiat că hotărârea judecătorească invocată cu titlul de „ înscris nou” nu a existat la data pronunțării hotărârii judecătorești a cărei revizuire se solicită, la acea dată nefiind formulată nici acțiunea finalizată prin această hotărâre judecătorească, respectiv, prin decizia civilă nr. 1016 din 14 mai 2012, invocată ca „ înscris nou”.

S-au reținut ca nefondate susținerile din apel ce vizează incidența dispozițiilor art. 322 pct. 4 C. proc. civ., referitoare la hotărârea care s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății, raportat la adresa nr. 635 din 02 martie 2011 emisă de Camera Notarilor Publici Craiova, referitoare la declarațiile nr. 988/1974 și nr. 357/1979, dat fiind faptul că prezenta cerere de revizuire a fost întemeiată numai pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocându-se ca „act nou” decizia civilă nr. 1016 din 14 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj și nu pe dispozițiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ., revizuienta neinvocând drept „act nou” cele două declarații înregistrate sub nr. 988/1974 și nr. 357/1979 și nici adresa nr. 635 din 02 martie 2011 emisă de Camera Notarilor Publici Craiova.

Sentința instanței de fond a fost pronunțată cu respectarea principiul disponibilității, în raport de cadrul procesual determinat prin formularea cererii de revizuire, în apel neputându-se schimba cadrul procesual, în privința unui alt temei de drept al cererii de revizuire sau în privința altor înscrisuri ce nu au fost invocate prin cererea de revizuire formulată în față instanței de fond, fiind relevante dispozițiile art. 294 C. proc. civ., în raport de care în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamanta D.D.E., criticând hotărârea atacată pentru nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 5 și 9 C. proc.

civ. În motivarea recursului promovat, revizuenta a arătat că instanța de apel nu a examinat și motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 4 C. proc. civ. și nu a analizat nemijlocit înscrisul cu nr. 685 din 02 martie 2011 emis de Camera Notarilor Publici, probă prin care se precizează că „la pozițiile nr. 988/1974 și nr. 357/1879 nu există ca declaranți D.C. și B.M., ci alte persoane”, înscris care ar fi putut avea o înrâurire la soluționarea cauzei. Susține că înscrisul menționat are forță probantă prin el însuși, întrucât atestă fictivitatea declarațiilor de renunțare la succesiune, astfel încât, apreciază revizuenta că împreună cu sora mea, D.C.V., sunt îndreptățite la restituirea terenului, în baza Legii nr. 10/2001 Revizuirea hotărârii irevocabile este admisibilă conform art. 322 pct. 4 C. proc.

civ., dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății, astfel cum este cazul în speță, respectiv declarațiile de renunțare fictive care au stat la baza emiterii unei hotărâri definitive și irevocabile care este atinsă de nulitate absolută. Pronunțarea unei hotărâri judecătorești în baza unor probe false este un fapt deosebit de grav ce contravine legii. Arată recurenta că la solicitarea surorii sale, D.C.V., instanța a dispus anularea înscrisului probatoriu ce a stat la baza dării hotărârii definitive și irevocabile a cărei revizuire a o solicită.

Falsul a fost dovedit, existența sa s-a constata printr-o hotărâre judecătorească, sentința civilă a Tribunalului Dolj, nr. 1016/2022 din Dosarul nr. 10407/215/2011, înscrisul fiind anulat în întregime, motiv pentru care instanța are obligația de a verifica dacă partea ce a invocat ca probă acest înscris se folosește de el în continuare, în mod ilegal, înscris care a produs efecte juridice și a dus la darea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile lipsită de temei juridic. Folosirea în instanță a unui înscris fals care are forță probatorie cade sub incidența legii speciale atât timp cât se uzează de el și produce în continuare efectele juridice, fapt ce contravine legii. Intimata SC G.T.

SA a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat de recurenta-reclamantă D.D.E. și menținerea deciziei nr. 31 din 30 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 13938/63/2012 ca fiind temeinică și legală. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va constata că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente: Hotărârea atacată este legală, instanța de apel reținând judicios - în consens cu cele reținute de tribunal - că revizuirea face parte din categoria căilor extraordinar de retractare, prin intermediul căreia se poate obține desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și reluarea judecății în cazurile expres determinate de lege, astfel cum sunt ele reglementate limitativ în art. 322 C. proc.

civ. În speță, din înscrisurile dosarului rezultă că la data de 20 august 2012 D.D.E. a investit Tribunalul Dolj cu o cerere prin care a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 373 din 24 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 1764/63/2009. Cererea de revizuire a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. art. 322 pct. 5 C. proc. civ. potrivit cărora revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

În cauza de față, așa cum corect a reținut și instanța de apel actul nou invocat în susținerea cererii sale de revizuenta - reclamantă, respectiv decizia civilă nr. 1016/2012 a Tribunalului Dolj, decizie prin care s-a admis acțiunea formulată de reclamanta D.C.V. în contradictoriu cu pârâtele M.R.M. și N.C.I., constatându-se nulitatea certificatelor de moștenitor din 23 februarie 1979 și din 08 mai 1979, nu poate fi considerat înscris nou, în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Admiterea cererii de revizuire întemeiată pe acest motiv implică întrunirea unor condiții cumulative esențiale, condiții astfel cum au fost evidențiate în hotărârea recurată. Din interpretarea textului rezultă că pentru a întruni caracterul de noutate înscrisul invocat trebuie să fi existat în momentul judecății, dar nu a putut fi administrat inițial datorită unor împrejurări independente de voința părții.

Există însă și anumite situații în care o hotărârea judecătoreasca intervenită într-o cauză după soluționarea unui alt litigiu poate fi considerată act nou in sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., care să poată fi invocat într-o cerere de revizuire. Condiția esențială este ca hotărârea să fie dată în rezolvarea unei cereri formulată de parte anterior soluționării litigiului în care s-a pronunțat hotărârea ce face obiectul revizuirii, pentru că, în asemenea situații, partea nu poate determina darea hotărârii la o dată care să-i permită să se folosească de ea în litigiul respectiv. În cauza de față, s-a reținut corect că hotărârea judecătorească evocată drept act nou a fost dată după soluționarea definitivă a litigiului de către tribunal.

Soluția respingerii cererii de revizuire este corectă atât prin raportare la momentul pronunțării hotărârii invocată drept act nou, cât și în raport de data formulării respectivei acțiuni în care a fost pronunțată. Astfel, decizia civilă nr. 1016 din 14 mai 2012 a Tribunalului Dolj, a fost pronunțată în baza acțiunii civile formulată de numita D.C.V. la data de 05 aprilie 2011, în timp ce sentința civilă nr. 373 din 24 septembrie 2010 a Tribunalului Dolj, a cărei revizuire se solicită, a fost pronunțată la o dată anterioară datei formulării acțiunii civile de către numita D.C.V., astfel încât în mod corect instanța de apel a reținut că hotărârea judecătorească invocată cu titlul de „ înscris nou” nu a existat la data pronunțării hotărârii judecătorești a cărei revizuire se solicită, împrejurare în raport cu care cererea de revizuire a fost corect respinsă.

Critica recurentei potrivit căreia instanța de apel nu ar fi analizat motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ. este neîntemeiat. În faza procesuală a apelului, revizuenta a încercat să schimbe cadrul procesual invocând un alt temei de drept al cererii de revizuire și anume art. 322 pct. 4, contrar dispozițiilor înscrise în art. 294 C. proc. civ. referitoare la imposibilitatea de a schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată ori de a formula cereri noi. Deoarece natura și obiectul procesului sunt fixate prin acțiune, se constată că instanța de apel a exercitat în mod corect controlul judiciar în limitele sesizării arătate în cererea de revizuire.

În consecință, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta D.D.E. împotriva deciziei civile nr. 31 din 30 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta D.D.E. împotriva deciziei civile nr. 31 din 30 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2013.