ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5677/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5677/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului

civil de față, constată următoarele:

La data de 20 august 2012 revizuenta D.D.E. a

formulat cerere de revizuire a sentinței civile nr. 373 din 24 septembrie 2010

pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 1764/63/2009, în contradictoriu cu

intimații SC G.T. SA, A.V.A.S. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța

să se dispună schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii cererii

de revizuire astfel cum a fost precizată.

În drept, cererea de

revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. art. 322 pct. 5 C. proc. civ.,

invocând drept act nou decizia nr. 1016/2012 a Tribunalului Dolj, decizie de

care a luat la cunoștință la data de 30 iulie 2012, urmare a cererii formulate.

Prin sentința civilă nr.

291 din 03 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Dolj, a fost respinsă

cererea de revizuire formulată de revizuenta D.D.E. în contradictoriu cu intimații

SC G.T. SA și A.V.A.S.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr.

373 din 24 septembrie 2010 a Tribunalului Dolj, sentință a cărei revizuire se

solicită, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta D.D.E. în contradictoriu

cu pârâții SC G.T. SA și A.V.A.S., reținându-se, în esență, că reclamanta D.E.

nu este îndreptățită să solicite reconstituirea terenului ce a aparținut

autorilor săi, B.S. și B.M., atâta timp cât autorul ei, D.C. nu are calitatea

de moștenitor legal al părinților săi B.S. și B.M. întrucât a renunțat expres

la moștenirea acestora.

Prezenta cererea de

revizuire s-a întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 5, invocându-se ca

înscris nou o hotărâre judecătorească irevocabilă, respectiv decizia civilă nr.

1016/2012 a Tribunalului Dolj, decizie prin care s-a admis acțiunea formulată

de reclamanta D.C.V. în contradictoriu cu pârâtele M.R.M. și N.C.I.,

constatându-se nulitatea certificatelor de moștenitor din 23 februarie 1979 și din

08 mai 1979.

S-a avut

în vedere că, revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care

se poate exercita numai împotriva hotărârii definitive, în cazurile și în

condițiile expres stabilite de lege. Astfel, art. 322 pct. 5 teza I C. proc.

civ. prevede că revizuirea unei hotărâri poate interveni în cazul în care, după

darea unei hotărâri, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea

potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de

voința părților.

Instanța a avut în vedere că, p

entru a

se putea invoca acest motiv și a se admite cererea de revizuire, trebuie

îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

partea interesată

să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a

pronunțat hotărârea atacată; înscrisul să aibă forță probantă prin el însuși,

fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă; înscrisul să

fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită;

înscrisul să nu fi putut fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea

atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o

împrejurare mai presus de voința părților; înscrisul să fie determinant, în

sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului,

soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.

În speță,

s-a reținut că „ înscrisul” nou invocat de revizuentă îl constituie o hotărâre

judecătorească, respectiv decizia nr.

1016 din 14 mai 2012 pronunțată de Tribunalul

Dolj în Dosarul nr. 10407/215/2011, data înregistrării pe rolul Judecătoriei

Craiova a acestei cauze fiind 05 aprilie 2011.

În

practica judecătorească s-a apreciat că hotărârea judecătoreasca intervenita

intr-o cauza după soluționarea unui alt litigiu poate fi considerata, în

anumite situații, ca act nou in sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., care să

poată fi invocat într-o cerere de revizuire. Astfel, este cazul unei hotărâri

obținute in baza unei acțiuni introduse înainte de soluționarea definitiva a

litigiului în care se cere revizuirea. Într-o atare situație, hotărârea

invocata ca act nou nu putea fi înfățișata în acel litigiu, deoarece nu sta in

putința părții să determine pronunțarea ei la o data anterioara, spre a fi în măsură

a se servi de ea.

Tribunalul

a constatat că hotărârea judecătorească ce constituie înscrisul nou invocat de revizuenta

a fost pronunțată într-o cauză ce a fost promovată ulterior datei la care a

rămas definitivă sentința a cărei revizuire se solicită, respectiv 28 februarie

2011, astfel că nu se poate aprecia că acest înscris exista la data pronunțării

hotărârii atacate (24 septembrie 2010). Când înscrisul invocat nu exista la

data pronunțăm hotărârii, nu este îndeplinită una dintre condițiile prevăzute

cumulativ de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și, în consecință, nu se mai impune

analizarea îndeplinirii celorlalte condiții prevăzute de textul legal mai sus

analizat.

Apreciind

în sens contrar s-ar ajunge la situația în care o hotărâre judecătorească

irevocabilă ar putea fi revizuită oricând, rămânând fără eficacitate

fără eficacitate

stabilitatea juridică și puterea lucrului judecat. În acest sens este și

jurisprudența

C.E.D.O., care impune ca desființarea

unei hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat să nu poată interveni

decât pentru „defecte fundamentale” ale hotărârii, care au devenit cunoscute

instanței, numai după terminarea procesului. Dreptul la un proces echitabil în

fața unei instanțe, astfel cum este garantat la art. 6 din Convenție trebuie

interpretat în lumina preambulului la Convenție, ale cărui dispoziții relevante afirmă că statul de drept face parte din patrimoniul comun al statelor

contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale statului de drept este

principiul certitudinii juridice, care impune printre altele ca, atunci când

instanțele pronunțată o hotărâre irevocabilă, decizia acestora să nu fie

contestată (hotărârea Brumărescu împotriva României, 28 octombrie 1999). În

jurisprudența C.E.D.O. s-a reținut în mod constant că revizuirea unei hotărâri

irevocabile poate interveni numai pentru un „defect fundamental”, care a

devenit cunoscut numai după terminarea procesului, în situația în care el

este/devine cunoscut în cursul procesului, atunci părțile au la îndemână căile

ordinare de atac (cauza Popescu Stanca contra României, hotărâre publicată). C.E.D.O.

a apreciat că reprezintă - defect fundamental, care justifică revizuirea unei

hotărâri intrată în puterea lucrului judecat, numai „ circumstanțele nou

descoperite”, iar nu „circumstanțele noi”. Circumstanțele care au legătură cu

cazul, existaseră în cursul procesului și

nu

fuseseră dezvăluite judecătorului, devenind cunoscute numai după terminarea

procesului sunt „ nou descoperite”, în timp ce circumstanțele, care privesc

cazul dar au luat naștere după proces sunt „noi”.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel revizuenta D.D.E., criticând hotărârea pronunțată ca

fiind netemeinică și nelegală.

În

motivele de apel s-a susținut, în esență, că în mod nejustificat s-a respins

cererea de revizuire, în condițiile în care sunt incidente atât dispozițiile art.

322 pct. 5 C. proc. civ., cât și dispozițiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ.,

potrivit cărora, dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în

cursul sau în urma judecății.

Prin decizia civilă nr.

31 din 30 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, s-a respins,

ca nefondat, apelul declarat de revizuenta D.D.E., împotriva sentinței civile nr.

291 din 03 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 13938/63/2012.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

S-a avut

în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. revizuirea

unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum

și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se

poate cere și dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri

doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate

dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, sau dacă s-a desființat sau

s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei

revizuire se cere.

Pentru a se putea

invoca motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și a se

admite cererea de revizuire trebuie îndeplinite, cumulativ, următoarele

condiții: partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit

în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; înscrisul să aibă forță

probantă prin el însuși, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte

mijloace de probă; înscrisul invocat să fi existat la data când a fost

pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită; înscrisul nu a putut fi invocat

în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost

reținut de partea potrivnică intenționat sau involuntar, fie dintr-o

împrejurare mai presus de voința părților; înscrisul să fie determinant, în

sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului,

soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.

Dacă una din condițiile

arătate mai sus nu este îndeplinită, cererea de revizuire nu poate fi admisă.

Așadar,

pentru admisibilitatea cererii de revizuire trebuie îndeplinite cumulativ

condițiile enumerate expres în art. 322 pct. 5 C. proc. civ., printre care și

condiția ca înscrisul doveditor pe care se întemeiază o cerere de revizuire, să

fi existat la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită.

În speță,

temeiul de drept al cererii de revizuire l-au reprezentat dispozițiile art. 322

pct. 5 C. proc. civ., revizuenta invocând drept „act nou” decizia civilă nr.

1016 din 14 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj la data de 14 mai 2012, în Dosarul

nr. 10407/215/2011, hotărâre prin care s-a admis recursul declarat de recurenta

D.C.V., s-a modificat în totalitate sentința civilă nr. 12704 din 13 septembrie

2011 a Judecătoriei Craiova, în sensul că s-a admis acțiunea formulată de

reclamantă în contradictoriu cu pârâtele M.R.M. și N.C.I. și s-a constatat

nulitatea certificatelor de moștenitor din 23 februarie 1979 și din 08 mai 1979.

Această hotărâre judecătorească invocată ca temei al cererii de revizuire, cu

titlu de „ înscris nou”, respectiv decizia civilă nr. 1016 din 14 mai 2012 a

Tribunalului Dolj, a fost pronunțată în baza acțiunii civile formulată de reclamanta

D.C.V. la data de 05 aprilie  2011, în timp ce sentința civilă nr. 373 din 24

septembrie 2010 a Tribunalului Dolj, a cărei revizuire se solicită, a fost

pronunțată la o dată anterioară datei formulării acțiunii civile de către

numita D.C.V., astfel încât tribunalul a reținut întemeiat că hotărârea

judecătorească invocată cu titlul de „ înscris nou” nu a existat la data

pronunțării hotărârii judecătorești a cărei revizuire se solicită, la acea dată

nefiind formulată nici acțiunea finalizată prin această hotărâre

judecătorească, respectiv, prin decizia civilă nr. 1016 din 14 mai 2012, invocată

ca „ înscris nou”.

S-au

reținut ca nefondate susținerile din apel ce vizează incidența dispozițiilor art.

322 pct. 4 C. proc. civ., referitoare la hotărârea care s-a dat în temeiul unui

înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății, raportat la adresa nr. 635

din 02 martie 2011 emisă de Camera Notarilor Publici Craiova, referitoare la

declarațiile nr. 988/1974 și nr. 357/1979, dat fiind faptul că prezenta cerere

de revizuire a fost întemeiată numai pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., invocându-se ca „act nou” decizia civilă nr. 1016 din 14 mai 2012

pronunțată de Tribunalul Dolj și nu pe dispozițiile art. 322 pct. 4 C. proc.

civ., revizuienta neinvocând drept „act nou” cele două declarații înregistrate

sub nr. 988/1974 și nr. 357/1979 și nici adresa nr. 635 din 02 martie  2011

emisă de Camera Notarilor Publici Craiova.

Sentința

instanței de fond a fost pronunțată cu respectarea principiul disponibilității,

în raport de cadrul procesual determinat prin formularea cererii de revizuire,

în apel neputându-se schimba cadrul procesual, în privința unui alt temei de

drept al cererii de revizuire sau în privința altor înscrisuri ce nu au fost

invocate prin cererea de revizuire formulată în față instanței de fond, fiind

relevante dispozițiile art. 294 C. proc. civ., în raport de care în apel nu se

poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în

judecată și nici nu se pot face alte cereri.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs, în termen legal,

reclamanta D.D.E.,

criticând hotărârea atacată pentru nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art. 304

pct. 5 și 9 C. proc. civ.

În motivarea

recursului promovat, revizuenta a arătat că instanța de apel nu a examinat și

motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 4 C. proc. civ. și nu a analizat

nemijlocit înscrisul cu nr. 685 din 02 martie 2011 emis de Camera Notarilor

Publici, probă prin care se precizează că „la pozițiile nr. 988/1974 și nr. 357/1879

nu există ca declaranți D.C. și B.M., ci alte persoane”, înscris care ar fi

putut avea o înrâurire la soluționarea cauzei. Susține că înscrisul menționat

are forță probantă prin el însuși, întrucât atestă fictivitatea declarațiilor

de renunțare la succesiune, astfel încât, apreciază revizuenta că împreună cu sora

mea, D.C.V., sunt îndreptățite la restituirea terenului, în baza Legii nr. 10/2001

Revizuirea hotărârii

irevocabile este admisibilă conform art. 322 pct. 4 C. proc. civ., dacă hotărârea

s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății,

astfel cum este cazul în speță, respectiv declarațiile de renunțare fictive

care au stat la baza emiterii unei hotărâri definitive și irevocabile care este

atinsă de nulitate absolută. Pronunțarea unei hotărâri judecătorești în baza

unor probe false este un fapt deosebit de grav ce contravine legii.

Arată recurenta că la

solicitarea surorii sale, D.C.V., instanța a dispus anularea înscrisului

probatoriu ce a stat la baza dării hotărârii definitive și irevocabile a cărei

revizuire a o solicită. Falsul a fost dovedit, existența sa s-a constata

printr-o hotărâre judecătorească, sentința civilă a Tribunalului Dolj, nr. 1016/2022

din Dosarul nr. 10407/215/2011, înscrisul fiind anulat în întregime, motiv

pentru care instanța are obligația de a verifica dacă partea ce a invocat ca

probă acest înscris se folosește de el în continuare, în mod ilegal, înscris

care a produs efecte juridice și a dus la darea unei hotărâri judecătorești definitive

și irevocabile lipsită de temei juridic. Folosirea în instanță a unui înscris

fals care are forță probatorie cade sub incidența legii speciale atât timp cât

se uzează de el și produce în continuare efectele juridice, fapt ce contravine

legii.

Intimata SC G.T. SA a

formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat de

recurenta-reclamantă D.D.E. și menținerea deciziei nr. 31 din 30 aprilie 2013

pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 13938/63/2012 ca fiind

temeinică și legală.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile

legale incidente în cauză, Înalta Curte va constata că recursul este nefondat,

având în vedere următoarele considerente:

Hotărârea atacată

este legală, instanța de apel reținând judicios - în consens cu cele reținute

de tribunal - că revizuirea face parte din categoria căilor extraordinar de retractare,

prin intermediul căreia se poate obține desființarea unei hotărâri judecătorești

definitive și reluarea judecății în cazurile expres determinate de lege, astfel

cum sunt ele reglementate limitativ în art. 322 C. proc. civ.

În speță, din

înscrisurile dosarului rezultă că la data de 20 august 2012 D.D.E. a investit

Tribunalul Dolj cu o cerere prin care a solicitat revizuirea sentinței civile nr.

373 din 24 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 1764/63/2009.

Cererea de revizuire a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. art. 322 pct.

5 C. proc. civ. potrivit cărora revizuirea unei hotărâri rămase definitive în

instanța de apel sau prin neapelare se poate cere dacă, după darea hotărârii,

s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care

nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților ori

dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a

întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

În cauza de față, așa

cum corect a reținut și instanța de apel actul nou invocat în susținerea

cererii sale de revizuenta - reclamantă, respectiv decizia civilă nr. 1016/2012

a Tribunalului Dolj, decizie prin care s-a admis acțiunea formulată de

reclamanta D.C.V. în contradictoriu cu pârâtele M.R.M. și N.C.I.,

constatându-se nulitatea certificatelor de moștenitor din 23 februarie 1979 și din

08 mai 1979, nu poate fi considerat înscris nou, în sensul dispozițiilor art. 322

pct. 5 C. proc. civ.

Admiterea cererii de

revizuire întemeiată pe acest motiv implică întrunirea unor condiții cumulative

esențiale, condiții astfel cum au fost evidențiate în hotărârea recurată. Din

interpretarea textului rezultă că pentru a întruni caracterul de noutate

înscrisul invocat trebuie să fi existat în momentul judecății, dar nu a putut

fi administrat inițial datorită unor împrejurări independente de voința părții.

Există

însă și anumite situații în care o hotărârea judecătoreasca intervenită într-o

cauză după soluționarea unui alt litigiu poate fi considerată act nou in sensul

art. 322 pct. 5 C. proc. civ., care să poată fi invocat într-o cerere de revizuire.

Condiția esențială este ca hotărârea să fie dată în rezolvarea unei cereri

formulată de parte anterior soluționării litigiului în care s-a pronunțat

hotărârea ce face obiectul revizuirii, pentru că, în asemenea situații, partea

nu poate determina darea hotărârii la o dată care să-i permită să se folosească

de ea în litigiul respectiv.

În

cauza de față, s-a reținut corect că hotărârea judecătorească evocată drept act

nou a fost dată după soluționarea definitivă a litigiului de către tribunal.

Soluția respingerii cererii de revizuire este corectă atât prin raportare la

momentul pronunțării hotărârii invocată drept act nou, cât și în raport de data

formulării respectivei acțiuni în care a fost pronunțată.

Astfel,

decizia civilă nr. 1016 din 14 mai 2012 a Tribunalului Dolj, a fost pronunțată

în baza acțiunii civile formulată de numita D.C.V. la data de 05 aprilie 2011,

în timp ce sentința civilă nr. 373 din 24 septembrie 2010 a Tribunalului Dolj,

a cărei revizuire se solicită, a fost pronunțată la o dată anterioară datei

formulării acțiunii civile de către numita D.C.V., astfel încât în mod corect

instanța de apel a reținut că hotărârea judecătorească invocată cu titlul de „

înscris nou” nu a existat la data pronunțării hotărârii judecătorești a cărei

revizuire se solicită, împrejurare în raport cu care cererea de revizuire a

fost corect respinsă.

Critica

recurentei potrivit căreia instanța de apel nu ar fi analizat motivul de

revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ. este

neîntemeiat. În faza procesuală a apelului, revizuenta a

încercat să schimbe

cadrul procesual invocând un alt temei de drept al cererii de revizuire și

anume art. 322 pct. 4, contrar dispozițiilor înscrise în art. 294 C. proc. civ.

referitoare la imposibilitatea de a schimba calitatea părților, cauza sau

obiectul cererii de chemare în judecată ori de a formula cereri noi. Deoarece

natura și obiectul procesului sunt fixate prin acțiune, se constată că instanța

de apel a exercitat în mod corect controlul judiciar în limitele sesizării

arătate în cererea de revizuire.

În consecință, în

baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 5

și 9 C. proc. civ. se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta

D.D.E. împotriva deciziei civile nr. 31 din 30 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta D.D.E. împotriva deciziei civile nr. 31

din 30 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 decembrie 2013.