ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 157/2014

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 25 noiembrie 2013, s-a înregistrat

pe rolul Curții de Apel București sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București, privind recunoașterea și punerea în executare a Sentinței

Penale pronunțată în Dosarul nr. 11 Hv 133/08a din 05 noiembrie 2008 de

Tribunalul de Land Steyr și a Sentinței penale pronunțată în Dosarul nr. 9 Hv

29/12s din 10 aprilie 2012 de Tribunalul de Land St. Polten, cerere formulată

de autoritățile judiciare din Republica Austria, în cadrul procedurii de

soluționare a cererii de transferare într-un penitenciar din România a

condamnaților persoane transferabile T.L.D. și Ț.C.D.. Pentru o mai bună

administrare a justiției a fost anexat Dosarul nr. 276/II-5/2013, întocmit în

cauză de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Examinând actele și

lucrările efectuate în acest dosar, prin prisma dispozițiilor legale incidente

în speța dedusă judecății, Curtea a reținut și constatat următoarele:

Prin adresa nr.

68201/2012 (57448/2012) din 16 iulie 2012 Ministerul Justiției, Direcția Drept

Internațional și Cooperare Judiciară a transmis Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel București, în conformitate cu prevederile Legii nr. 302/2004

republicată, cererea formulată de autoritățile judiciare din Republica Austria

prin care se solicită transferarea persoanelor condamnate T.L.D. și Ț.C.D.

într-un penitenciar din România pentru a continua executarea pedepsei cu

închisoarea aplicată sus-numiților de către instanțele statului solicitant.

Din documentele

transmise de autoritățile judiciare austriece, în aplicarea Convenției Europene

asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în 1983,

rezultă că:

- prin sentința

pronunțată în Dosarul nr. 11 Hv 133/08a din 05 noiembrie 2008 de Tribunalul de

Land Steyr persoana solicitată T.L.D. a fost condamnat la o pedeapsă de 15 luni

închisoare, din care executabile 5 luni, pentru furt grav calificat prin

efracție, prevăzute de art. 127, art. 128 alin. (1) cifra 4, art. 129 cifra 1

și 2 și art. 130 cazul 3 și 4 C. pen. austriac.

În fapt, s-a reținut

că, în noaptea de 13 august 2008, împreună cu un conațional, T.L.D., a pătruns

prin efracție în incinta unui magazin din orașul Steyr, sustrăgând 10

laptop-uri și 13 telefoane mobile.

Examinând documentele

transmise de autoritățile judiciare ale statului solicitant, Curtea a constatat

că este îndeplinită condiția dublei incriminări la care se referă art. 143 lit.

e) din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 3 pct. 1, lit. e) din Convenția

Europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în

1983.

Astfel, faptele

comise de persoana condamnată în împrejurările descrise își regăsesc

incriminarea în prevederile art. 208 - 209 alin. (1), lit. a), g) și i) C. pen.

român.

- prin sentința

pronunțată în Dosarul nr. 9 Hv 29/12s din 10 aprilie 2012 de Tribunalul de Land

St. Polten persoanele solicitate T.L.D. și Ț.C.D. au fost condamnate la pedepse

de 3 ani și respectiv 2 ani închisoare pentru furt grav calificat prin

efracție, prevăzute de art. 127 art. 128  alin. (2), art. 129 cifra 1 C. pen.

austriac; prin aceeași hotărâre instanța a dispus revocarea eliberării

condiționate acordată lui T.L.D. prin sentința pronunțată în Dosarul nr. 11 Hv

133/08a din 05 noiembrie 2008.

În fapt, s-a reținut

că, în luna august 2008 cei doi au sustras bijuterii și ceasuri din mai multe

magazine în care au pătruns în timpul nopții, prin efracție.

Examinând documentele

transmise de autoritățile judiciare ale statului solicitant, s-a constatat că

este îndeplinită condiția dublei incriminări la care se referă art. 143 lit. e)

din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția

Europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în

1983.

Astfel, faptele

comise de persoanele condamnate în împrejurările descrise își regăsesc

incriminarea în prevederile art. 208 - 209 alin. (1), lit. a), g) și i) C. pen.

român.

Din relațiile

referitoare la lichidarea condamnării transmise de statul solicitant, rezultă

că T.L.D. are de executat o pedeapsă de 3 ani închisoare, pedeapsă ce va fi

considerată executată la 04 noiembrie 2015 și din care a fost dedusă perioada

arestului preventiv cuprinsă între 13 august 2008 - 05 noiembrie 2008 și 04

ianuarie 2012 - 10 aprilie 2012.

Persoana solicitată

Ț.C.D. are de executat o pedeapsă de 2 ani închisoare, pedeapsă ce va fi

considerată executată la 09 ianuarie 2014 și din care a fost dedusă perioada

arestului preventiv cuprinsă între 10 ianuarie 2012 - 10 aprilie 2012.

Persoana condamnată

T.L.D. și-a manifestat consimțământul pentru a fi transferat în vederea

executării acestui rest de pedeapsă într-un penitenciar din România, iar Ț.C.D.

a revenit asupra acordului; prin hotărârea nr. 1-1028263/FP/12 din 04 mai 2012

a Direcției de Poliție Federală din St. Polten s-a dispus interdicția de a se

afla pe teritoriul Republicii Austria față de Ț.C.D. pentru o perioadă de 10

ani.

Însă, întrucât

autoritățile austriece au comunicat, prin adresa nr. 33565 din 8 aprilie 2013

că, din punctul de vedere al autorităților judiciare austriece, procedura de

transfer este închisă, urmare a faptului că unul din cei doi condamnați

persoane transferabile, respectiv numitul Ț.C.D. și-a retras consimțământul,

deși, conform cu actele de la dosar nu și l-a dat vreodată, față de ansamblul

împrejurărilor, Curtea a constatat că se impune respingerea cererii de transfer

formulată de autoritățile austriece, ca fiind nefondată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs condamnatul persoană transferabilă T.L.D.

Apărătorul a lăsat la

aprecierea instanței admisibilitatea recursului declarat de persoana

transferabilă față de adresa emisă de Ministerul Justiției, Direcția Drept

Internațional și Tratate, Serviciul cooperare judiciară internațională în

materie penală prin care autoritățile judiciare austriece consideră dosarul de

transfer închis.

Recursul declarat de

condamnatul persoană transferabilă T.L.D. este nefondat urmând a fi respins ca

atare pentru următoarele considerente.

Examinând actele și

lucrările dosarului Înalta Curte constată următoarele:

Prin adresa nr.

68201/2012 (57448/2012) din 16 iulie 2012 Ministerul Justiției, Direcția Drept

Internațional și Cooperare Judiciară a transmis Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel București, în conformitate cu prevederile Legii nr. 302/2004

republicată, cererea formulată de autoritățile judiciare din Republica Austria

prin care se solicită transferarea persoanelor condamnate T.L.D. și Ț.C.D.

într-un penitenciar din România pentru a continua executarea pedepsei cu

închisoarea aplicată sus-numiților de către instanțele statului solicitant.

Din relațiile

referitoare la lichidarea condamnării transmise de statul solicitant, rezultă

că T.L.D. are de executat o pedeapsă de 3 ani închisoare, pedeapsă ce va fi

considerată executată la 04 noiembrie 2015 și din care a fost dedusă perioada

arestului preventiv cuprinsă între 13 august 2008 - 05 noiembrie 2008 și 04

ianuarie 2012 - 10 aprilie 2012.

Persoana condamnată

T.L.D. și-a manifestat consimțământul pentru a fi transferat în vederea

executării acestui rest de pedeapsă într-un penitenciar din România, iar Ț.C.D.

a revenit asupra acordului; prin hotărârea nr. 1-1028263/FP/12 din 04 mai 2012

a Direcției de Poliție Federală din St. Polten s-a dispus interdicția de a se

afla pe teritoriul Republicii Austria față de Ț.C.D. pentru o perioadă de 10

ani.

Întrucât Înalta Curte

constată că autoritățile austriece au comunicat, prin adresa nr. 33565 din 8

aprilie 2013 că, din punctul de vedere al acestor autorități judiciare,

procedura de transfer este închisă, urmare a faptului că unul din cei doi

condamnați persoane transferabile, respectiv numitul Ț.C.D. și-a retras

consimțământul, și față de adresa trimisă la dosar de Ministerul Justiției,

Direcția Drept Internațional și Tratate, Serviciul cooperare judiciară

internațională în materie penală din care rezultă de asemenea că autoritățile

judiciare austriece consideră dosarul de transfer închis, Înalta Curte va

respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă

T.L.D.

Totodată va obliga

recurentul condamnat persoană transferabilă la plata sumei de 600 RON cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă T.L.D.

împotriva Sentinței penale nr. 193 din 22 aprilie 2013 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Obligă recurentul

condamnat persoană transferabilă la plata sumei de 600 RON cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 17 ianuarie 2014.

Procesat de GGC - GV