ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 157/2014

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 25 noiembrie 2013, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, privind recunoașterea și punerea în executare a Sentinței Penale pronunțată în Dosarul nr. 11 Hv 133/08a din 05 noiembrie 2008 de Tribunalul de Land Steyr și a Sentinței penale pronunțată în Dosarul nr. 9 Hv 29/12s din 10 aprilie 2012 de Tribunalul de Land St. Polten, cerere formulată de autoritățile judiciare din Republica Austria, în cadrul procedurii de soluționare a cererii de transferare într-un penitenciar din România a condamnaților persoane transferabile T.L.D. și Ț.C.D..

Pentru o mai bună administrare a justiției a fost anexat Dosarul nr. 276/II-5/2013, întocmit în cauză de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. Examinând actele și lucrările efectuate în acest dosar, prin prisma dispozițiilor legale incidente în speța dedusă judecății, Curtea a reținut și constatat următoarele: Prin adresa nr. 68201/2012 (57448/2012) din 16 iulie 2012 Ministerul Justiției, Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu prevederile Legii nr. 302/2004 republicată, cererea formulată de autoritățile judiciare din Republica Austria prin care se solicită transferarea persoanelor condamnate T.L.D.

și Ț.C.D. într-un penitenciar din România pentru a continua executarea pedepsei cu închisoarea aplicată sus-numiților de către instanțele statului solicitant. Din documentele transmise de autoritățile judiciare austriece, în aplicarea Convenției Europene asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în 1983, rezultă că: - prin sentința pronunțată în Dosarul nr. 11 Hv 133/08a din 05 noiembrie 2008 de Tribunalul de Land Steyr persoana solicitată T.L.D. a fost condamnat la o pedeapsă de 15 luni închisoare, din care executabile 5 luni, pentru furt grav calificat prin efracție, prevăzute de art. 127, art. 128 alin. (1) cifra 4, art. 129 cifra 1 și 2 și art. 130 cazul 3 și 4 C. pen.

austriac. În fapt, s-a reținut că, în noaptea de 13 august 2008, împreună cu un conațional, T.L.D., a pătruns prin efracție în incinta unui magazin din orașul Steyr, sustrăgând 10 laptop-uri și 13 telefoane mobile. Examinând documentele transmise de autoritățile judiciare ale statului solicitant, Curtea a constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări la care se referă art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 3 pct. 1, lit. e) din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în 1983. Astfel, faptele comise de persoana condamnată în împrejurările descrise își regăsesc incriminarea în prevederile art. 208 - 209 alin. (1), lit. a), g) și i) C. pen.

român. - prin sentința pronunțată în Dosarul nr. 9 Hv 29/12s din 10 aprilie 2012 de Tribunalul de Land St. Polten persoanele solicitate T.L.D. și Ț.C.D. au fost condamnate la pedepse de 3 ani și respectiv 2 ani închisoare pentru furt grav calificat prin efracție, prevăzute de art. 127 art. 128 alin. (2), art. 129 cifra 1 C. pen. austriac; prin aceeași hotărâre instanța a dispus revocarea eliberării condiționate acordată lui T.L.D. prin sentința pronunțată în Dosarul nr. 11 Hv 133/08a din 05 noiembrie 2008. În fapt, s-a reținut că, în luna august 2008 cei doi au sustras bijuterii și ceasuri din mai multe magazine în care au pătruns în timpul nopții, prin efracție.

Examinând documentele transmise de autoritățile judiciare ale statului solicitant, s-a constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări la care se referă art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în 1983. Astfel, faptele comise de persoanele condamnate în împrejurările descrise își regăsesc incriminarea în prevederile art. 208 - 209 alin. (1), lit. a), g) și i) C. pen. român. Din relațiile referitoare la lichidarea condamnării transmise de statul solicitant, rezultă că T.L.D. are de executat o pedeapsă de 3 ani închisoare, pedeapsă ce va fi considerată executată la 04 noiembrie 2015 și din care a fost dedusă perioada arestului preventiv cuprinsă între 13 august 2008 - 05 noiembrie 2008 și 04 ianuarie 2012 - 10 aprilie 2012. Persoana solicitată Ț.C.D.

are de executat o pedeapsă de 2 ani închisoare, pedeapsă ce va fi considerată executată la 09 ianuarie 2014 și din care a fost dedusă perioada arestului preventiv cuprinsă între 10 ianuarie 2012 - 10 aprilie 2012. Persoana condamnată T.L.D. și-a manifestat consimțământul pentru a fi transferat în vederea executării acestui rest de pedeapsă într-un penitenciar din România, iar Ț.C.D. a revenit asupra acordului; prin hotărârea nr. 1-1028263/FP/12 din 04 mai 2012 a Direcției de Poliție Federală din St. Polten s-a dispus interdicția de a se afla pe teritoriul Republicii Austria față de Ț.C.D. pentru o perioadă de 10 ani. Însă, întrucât autoritățile austriece au comunicat, prin adresa nr. 33565 din 8 aprilie 2013 că, din punctul de vedere al autorităților judiciare austriece, procedura de transfer este închisă, urmare a faptului că unul din cei doi condamnați persoane transferabile, respectiv numitul Ț.C.D.

și-a retras consimțământul, deși, conform cu actele de la dosar nu și l-a dat vreodată, față de ansamblul împrejurărilor, Curtea a constatat că se impune respingerea cererii de transfer formulată de autoritățile austriece, ca fiind nefondată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs condamnatul persoană transferabilă T.L.D. Apărătorul a lăsat la aprecierea instanței admisibilitatea recursului declarat de persoana transferabilă față de adresa emisă de Ministerul Justiției, Direcția Drept Internațional și Tratate, Serviciul cooperare judiciară internațională în materie penală prin care autoritățile judiciare austriece consideră dosarul de transfer închis. Recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă T.L.D.

este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente. Examinând actele și lucrările dosarului Înalta Curte constată următoarele: Prin adresa nr. 68201/2012 (57448/2012) din 16 iulie 2012 Ministerul Justiției, Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu prevederile Legii nr. 302/2004 republicată, cererea formulată de autoritățile judiciare din Republica Austria prin care se solicită transferarea persoanelor condamnate T.L.D. și Ț.C.D. într-un penitenciar din România pentru a continua executarea pedepsei cu închisoarea aplicată sus-numiților de către instanțele statului solicitant. Din relațiile referitoare la lichidarea condamnării transmise de statul solicitant, rezultă că T.L.D.

are de executat o pedeapsă de 3 ani închisoare, pedeapsă ce va fi considerată executată la 04 noiembrie 2015 și din care a fost dedusă perioada arestului preventiv cuprinsă între 13 august 2008 - 05 noiembrie 2008 și 04 ianuarie 2012 - 10 aprilie 2012. Persoana condamnată T.L.D. și-a manifestat consimțământul pentru a fi transferat în vederea executării acestui rest de pedeapsă într-un penitenciar din România, iar Ț.C.D. a revenit asupra acordului; prin hotărârea nr. 1-1028263/FP/12 din 04 mai 2012 a Direcției de Poliție Federală din St. Polten s-a dispus interdicția de a se afla pe teritoriul Republicii Austria față de Ț.C.D. pentru o perioadă de 10 ani. Întrucât Înalta Curte constată că autoritățile austriece au comunicat, prin adresa nr. 33565 din 8 aprilie 2013 că, din punctul de vedere al acestor autorități judiciare, procedura de transfer este închisă, urmare a faptului că unul din cei doi condamnați persoane transferabile, respectiv numitul Ț.C.D.

și-a retras consimțământul, și față de adresa trimisă la dosar de Ministerul Justiției, Direcția Drept Internațional și Tratate, Serviciul cooperare judiciară internațională în materie penală din care rezultă de asemenea că autoritățile judiciare austriece consideră dosarul de transfer închis, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă T.L.D. Totodată va obliga recurentul condamnat persoană transferabilă la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă T.L.D. împotriva Sentinței penale nr. 193 din 22 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul condamnat persoană transferabilă la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 17 ianuarie 2014. Procesat de GGC - GV