ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3831/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3831/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Hotărârea pronunțată de instanța de fond
Prin
Sentința civilă nr. 2134 din 25 iunie 2013, Curtea de Apel București, secția a
VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea
formulată de reclamanta SC "A." SA Tulcea pentru anularea Deciziei
nr. 136787 din 6 septembrie 2012 și a notei de constatare a neregulilor din 3
iulie 2012 întocmite de pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor cu privire la
corecția financiară de 5% în sumă de 353.618 lei pentru contractul "Asistență
tehnică pentru managementul proiectului".
Instanța de fond a
constatat legalitatea celor două acte administrative contestate, reținând că
acestea au fost corect întocmite de către ministerul pârât cu aplicarea
dispozițiilor din O.U.G. nr. 34/2006 și din O.U.G. nr. 66/2011 care
reglementează activitatea de prevenire, de constatare a neregulilor, de
stabilire și de recuperare a creanțelor bugetare rezultate din neregulile
apărute din obținerea și utilizarea fondurilor europene și a fondurilor publice
naționale aferente acestora.
Astfel, s-a avut în
vedere că, activitatea de control a fost demarată după intrarea în vigoare a
O.U.G. nr. 66/2011 în baza notificării privind suspiciunea de neregulă din 19
ianuarie 2012 întocmită de Direcția Fondul de Coeziune - Serviciul Monitorizare
Raportare.
Concluzia instanței
de fond cu privire la norma de drept aplicabilă în cauză s-a întemeiat pe
dispozițiile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, conform cărora, activitățile de
constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în
desfășurare la data intrării în vigoare a acestui act normativ se finalizează
și se valorifică cu aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 79/2003, aprobată prin
Legea nr. 529/2003, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, s-a avut
în vedere că, verificarea legalității procedurii de atribuire s-a efectuat de
către autoritatea pârâtă în raport cu O.U.G. nr. 34/2006 și cu H.G. nr.
925/2006, acte normative în vigoare la data procedurii de atribuire a
contractului.
Pe fondul cauzei, s-a
constatat de asemenea legalitatea actelor administrative deduse judecății cu
privire la încălcarea de către reclamantă a dispozițiilor art. 75 alin. (1) și
art. 71 din O.U.G. nr. 34/2006, atât cu privire la reducerea termenului de
depunere a ofertelor, cât și cu privire la publicarea unui anunț tip erată,
fără majorarea corespunzătoare a termenului de depunere a ofertelor.
Cu privire la
reducerea termenului minim de depunere a ofertelor ca urmare a publicării
anunțului de intenție din 23 februarie 2008, s-a reținut că reclamanta a
încălcat dispozițiile art. 75 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 34/2006, care
prevăd că reducerea termenului de depunere a ofertelor de la 52 la 36 de zile
este permisă în cazul în care anunțul de intenție a conținut toate informațiile
care sunt prevăzute pentru anunțul de participare - în măsura în care acestea
sunt cunoscute la data publicării anunțului de intenție - și a fost transmis
spre publicare cu cel mult 12 luni și cu cel puțin 52 de zile înainte de data
transmiterii spre publicare a anunțului de participare.
Argumentele prin care
reclamanta a invocat faptul că, la momentul publicării anunțului de intenție,
nu deținea toate informațiile privind criteriile de calificare și de selecție,
au fost respinse ca nefondate de prima instanță, cu motivarea că, într-o
asemenea situație, autoritatea contractantă nu avea dreptul să beneficieze de
reducerea termenului de depunere a ofertelor de 36 de zile.
Pentru această
abatere, rezultând din aplicarea necorespunzătoare a unor elemente auxiliare
procedurii de atribuire, instanța de fond a considerat că echipa de control a
aplicat corecția financiară în conformitate cu prevederile art. 75 alin. (1) -
(4) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 28 și pct. 1.12 din Anexa nr. 1 la O.U.G. nr.
66/2011, avându-se în vedere un potențial impact financiar asupra bugetului UE
prin aceea că, a afectat concurența, în sensul împiedicării unor potențiali
ofertanți de a depune oferte în cadrul termenului legal.
Cu privire la
publicarea unui anunț tip erată, fără majorarea corespunzătoare a termenului de
depunere a ofertelor, judecătorul fondului a constatat că este corectă
concluzia organelor de control referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 71
din O.U.G. nr. 34/2006, care obligă autoritatea contractantă să asigure
operatorilor economici interesați o perioadă suficientă pentru elaborarea și
depunerea ofertelor.
În fapt, s-a reținut
că, la 20 de zile de la publicarea anunțului de participare, autoritatea
contractantă a publicat în SEAP erata nr. x1 la anunțul de participare nr. x2
din 6 noiembrie 2008, prin care a modificat cerințele privind experiența
necesară, fără modificarea corespunzătoare a termenului limită de depunere a
ofertelor - 11 decembrie 2008.
Cererea de recurs
Împotriva Sentinței
civile nr. 2134 din 25 iunie 2013 a declarat recurs reclamanta SC A. SA Tulcea,
în condițiile prevăzute de art. 483 C. proc. civ., republicat.
2.1. Motivele de
casare
În susținerea
recursului, recurenta a invocat motivele de nelegalitate reglementate de dispozițiile
art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., republicat, respectiv
când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde
motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei și când
hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept
material.
2.2. Principalele
argumente invocate.
În temeiul art. 488
alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, s-a susținut că hotărârea primei
instanțe nu a fost motivată în fapt și în drept, conform dispozițiilor art. 425
alin. (1) din C. proc. civ., republicat.
Considerând că
hotărârea atacată nu cuprinde o analiză corectă și completă a problemelor
juridice deduse judecății, recurenta a învederat că din motivarea expusă nu
rezultă argumentele care au determinat convingerea judecătorului pentru
pronunțarea soluției de respingere a acțiunii.
În temeiul art. 488
alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, s-a susținut că au fost
aplicate greșit normele de drept material, atât cu privire la actul normativ în
baza căruia au fost încheiate actele administrative contestate, cât și cu
privire la abaterile pentru care a fost aplicată corecția financiară de 5%.
În dezvoltarea
acestui motiv de recurs, au fost invocate următoarele argumente:
- Pentru neregula
pretins a fi fost săvârșită în perioada noiembrie - decembrie 2008, echipa de
control a aplicat prevederile O.U.G. nr. 66/2011, încălcându-se astfel
principiul neretroactivității legii civile noi.
- Pentru reducerea
termenului de depunere a ofertelor, au fost interpretate greșit dispozițiile
art. 51 alin. (1), art. 75 alin. (2) și art. 89 alin. (2) din O.U.G. nr.
34/2006, potrivit cărora, autoritatea contractantă poate beneficia de reducerea
termenului chiar dacă anunțul de intenție nu a conținut toate informațiile
pentru anunțul de participare, în măsura în care acestea nu sunt cunoscute la
data publicării anunțului de intenție; recurenta a învederat că, publicarea
anunțului de intenție nu obligă autoritatea contractantă să efectueze achiziția
respectivă și că această pretinsă abatere are un caracter formal, așa după cum
rezultă din faptul că, după data publicării anunțului de participare, nu au
existat operatori care să solicite prelungirea termenului stabilit pentru
pregătirea ofertelor și nu a existat un potențial impact financiar, astfel că
nu a fost prejudiciat bugetul UE și nici nu s-au plătit sume în mod necuvenit.
- Pentru erata
publicată fără majorarea corespunzătoare a termenului de depunere a ofertelor,
recurenta a arătat că a acționat în limitele stricte ale dispozițiilor art. 72
din O.U.G. nr. 34/2006, întrucât majorarea termenului și de altfel, o
prelungire a acestui termen ar fi reprezentat o încălcare a reglementării
respective; recurenta a mai precizat că dispozițiile art. 71 din O.U.G. nr. 34/2006,
care au constituit temeiul juridic al actelor întocmite de către intimat, nu
erau aplicabile în cauză, pentru că se referă la modalitatea de stabilire a
termenului înainte de publicarea anunțului de intenție, dar după publicarea
acestuia, devin aplicabile prevederile art. 72 referitoare la prelungirea
termenului respectiv.
Apărările
intimatului
Prin întâmpinarea
formulată intimatul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice a solicitat
respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de
instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Procedura de
soluționare a recursului
4.1. Cu privire la
examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în
cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., republicat,
a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza
încheierii de ședință din data de 25 martie 2014, în conformitate cu
dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.
Prin încheierea
Camerei de Consiliu din data de 27 mai 2014, completul filtru a constatat față
de conținutul raportului întocmit în cauză că recursul îndeplinește condițiile
de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul recurentei SC
"A." SA Tulcea ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493
alin. (7) din C. proc. civ., republicat și a fixat termen de judecată pe fond a
recursului.
4.2. Cu privire la
fondul recursului
4.2.1. Analiza
motivelor de casare invocate.
Înalta Curte constată
că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivului de
nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat,
reținând în acest sens, în dezacord cu recurenta, că instanța de fond a
examinat toate argumentele invocate prin acțiunea în anulare, prin raportare la
probele care au fost administrate și la normele de drept aplicabile litigiului,
expunând printr-o motivare coerentă și lipsită de contradicții sau de
ambiguități, considerentele de fapt și de drept pentru care s-a pronunțat
hotărârea de respingere a acțiunii.
În conformitate cu
dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat, hotărârea
atacată cuprinde considerentele referitoare la susținerile părților, expunerea
situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de
fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele
pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile
părților.
Ca una din garanțiile
procedurale ale dreptului la un proces echitabil, în sensul dispozițiilor art.
6 parag. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților
fundamentale, motivarea hotărârii trebuie să cuprindă argumentele decisive
pentru soluționarea cauzei, fără însă ca obligația de motivare să impună și o
anumită întindere a motivării sau un răspuns la fiecare susținere a părților,
mai ales dacă aceasta se subsumează altor apărări care au fost deja examinate,
cu expunerea raționamentului juridic care a determinat aprecierea lor și
convingerea judecătorului pentru soluția pronunțată, astfel cum în mod constant
s-a reținut și în jurisprudența Curții europene a drepturilor omului (cauza
Hadjianastassiou c. Grecia - Hotărârea din 16 decembrie 1992, cauza Van der
Hurk c. Olanda - Hotărârea din 19 aprilie 1994, cauza Gheorghe c. România - Hotărârea
din 15 martie 2007).
În consecință,
cerința motivării hotărârii judecătorești a fost respectată în cauză prin
expunerea tuturor circumstanțelor litigiului, avute în vedere pentru
soluționarea corectă a problemei deduse judecății.
Înalta Curte constată
că nu se impune casarea hotărârii recurate nici prin prisma motivului de
nelegalitate invocat în baza art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.,
republicat, cu privire la actul normativ incident în cauză și cu privire la
abaterile pentru care a fost aplicată o corecție financiară de 5% în sumă de
353.618 lei.
Argumentul recurentei
privind încălcarea principiului neretroactivității legii civile noi a fost
corect respins de judecătorul fondului, constatându-se întemeiat că, în cauză
activitatea de control s-a efectuat ca urmare a emiterii documentului intitulat
"Suspiciunea de neregulă" din 19 ianuarie 2012 transmis de Direcția
Fondul de Coeziune - Serviciul Raportare din cadrul Direcției Generale AM POS
Mediu, deci după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, astfel că din punct
de vedere procedural era aplicabil acest act normativ, chiar dacă fapta a fost
săvârșită sub imperiul legii vechi și anume, O.G. nr. 79/2003.
Legalitatea
procedurii de atribuire a contractului de servicii din 3 februarie 2009
"Asistență tehnică pentru managementul proiectului" a fost însă
verificată de către ministerul intimat în raport cu actele normative din
domeniul achizițiilor publice în forma în vigoare la data determinării
procedurii de atribuire a contractului, respectiv O.U.G. nr. 34/2006 și H.G.
nr. 925/2006.
Această concluzie se
impune față de dispozițiile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, conform cărora,
activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare
care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de
urgență se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr.
79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003; interpretând această
reglementare prin raționamentul per a contrario, judecătorul fondului a
stabilit în mod corect că activitățile de constatare a neregulilor și de
stabilire a creanțelor bugetare care se desfășoară după data intrării în
vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 se finalizează și se valorifică cu aplicarea
acestui ultim act normativ, astfel că, ministerul intimat, în calitate de
autoritate publică emitentă a actelor administrative deduse judecății, nu a
încălcat principiul constituțional al neretroactivității legii civile noi.
Argumentul recurentei
privind reducerea termenului de depunere a ofertelor de la 52 la 36 de zile în
conformitate cu prevederile art. 75 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006 a fost
respins de asemenea în mod întemeiat de prima instanță, constatându-se
legalitatea actelor administrative prin care intimatul-pârât a aplicat o
corecție financiară în baza pct. 1.12 din Anexa 1 la O.U.G. nr. 66/2011 pentru
abaterea rezultând din aplicarea necorespunzătoare a unor elemente auxiliare
procedurii de atribuire.
În sensul acestei
reglementări, abaterea poate fi constatată atunci când contractul a fost
atribuit cu respectarea legislației privind achizițiile publice, însă nu au
fost respectate unele obligații auxiliare, cum ar fi publicarea anunțului de
atribuire a contractului.
Recurenta a uzat de
procedura reducerii termenului minim de depunere a ofertelor, urmare publicării
anunțului de intenție din 23 februarie 2008, cu încălcarea regulii instituite
prin art. 75 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, conform căreia, reducerea
termenului de depunere a ofertelor la 36 de zile este permisă în cazul în care
anunțul de intenție a conținut toate informațiile care sunt prevăzute pentru
anunțul de participare - în măsura în care acestea sunt cunoscute la data
publicării anunțului de intenție și a fost transmis spre publicare cu cel mult
12 luni și cu cel puțin 52 de zile înainte de data transmiterii spre publicare
a anunțului de participare.
Față de aceste
prevederi legale, judecătorul fondului a constatat în mod judicios că, în cazul
în care nu sunt cunoscute toate informațiile care sunt prevăzute a fi cuprinse
în anunțul de participare, autoritatea contractantă nu are dreptul să
beneficieze de reducerea termenului de depunere a ofertelor la 36 de zile, iar
apărarea recurentei că nu deținea toate informațiile referitoare la criteriile
de calificare și de selecție nu poate fi reținută ca o justificare rezonabilă
pentru nerespectarea prevederilor art. 75 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006.
Condiția impusă de
art. 75 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006 a fost preluată din legislație
comunitară, respectiv din art. 38 al Directivei 2004/18/CE a Parlamentului
European și a Consiliului privind coordonarea procedurilor de atribuire a
contractelor de achiziții de lucrări de bunuri și servicii, care prevede că
reducerea termenelor de primire a cererilor de participare și a ofertelor este
permisă cu condiția ca anunțul de informare prealabilă să fi cuprins toate
informațiile necesare pentru anunțul de participare prevăzut de anexa VII A, în
cazul în care respectivele informații sunt disponibile în momentul publicării anunțului
și în care respectivul anunț de informare prealabilă a fost trimis spre
publicare cu maximum 52 de zile și maximum 12 luni înainte de data trimiterii
anunțului de participare.
Avându-se în vedere
faptul că legislația națională în materie de achiziții publice asigură
transpunerea acquis-ului comunitar referitor la acest domeniu, pentru o
interpretare corectă a prevederilor art. 75 din O.U.G. nr. 34/2006 este
necesară o coroborare cu prevederile art. 45 din Directiva 2004/17/EC și art.
38 din Directiva 2004/18/EC.
Modalitatea de
interpretare a acestor dispoziții legale, potrivit auditorilor Curții Europene
de Conturi și reprezentanților serviciilor tehnice ale Comisiei Europene, este
următoarea:
- reducerea
termenelor limită de depunere a ofertelor aferente procedurilor de licitație
deschisă și restrânsă, ca urmare a transmiterii unui anunț de intenție, este
posibilă numai în măsura în care se respectă condițiile impuse de lege și numai
dacă se regăsesc la nivelul acestuia toate cerințele minime de calificare și
selecție solicitate de autoritatea contractantă pentru acea procedură, cerințe
minime a se regăsi în mod obligatoriu și în viitorul anunț de participare;
- în cazul
criteriului de atribuire "oferta mai avantajoasă din punct de vedere
economic", în măsura în care se cunosc la momentul transmiterii anunțului
de intenție, se vor detalia și factorii de evaluare;
- reducerea de termen
este posibilă numai în măsura în care criteriile de calificare și selecție,
precum și criteriul de atribuire publicate la nivelul anunțului de intenție se
regăsesc și în anunțul de participare.
Prin urmare,
anunțurile de intenție care nu conțin toate aceste informații nu pot fi
invocate pentru a beneficia de reducerea termenelor în cazul publicării unui
anunț de intenție.
Nefondată este și
susținerea recurentei că, față de caracterul formal al abaterii constatate, nu
se impunea aplicarea unei corecții financiare.
Pentru abaterea
săvârșită prin aplicarea necorespunzătoare a unor elemente auxiliare, instanța
de fond a apreciat corect că aplicarea sancțiunii s-a impus pentru un potențial
impact financiar asupra bugetului UE, prin aceea că a fost afectată concurența,
în sensul împiedicării unor potențiali ofertanți de a depune oferte în cadrul
termenului legal.
În consecință, la
stabilirea valorii corecției financiare aplicate au fost avute în vedere
consecințele abaterii săvârșite de către autoritatea contractantă în raport cu
prevederile art. 28 din O.U.G. nr. 66/2011, art. 13 din H.G. nr. 875/2011 și cu
Orientările nr. COCOF 07/0037/03 - RO aprobate de Comisia Europeană pentru
stabilirea corecțiilor financiare care trebuie aplicate cheltuielilor
cofinanțate din fondurile structurale și fondul de coeziune în caz de
nerespectare a normelor în materia de contracte de achiziții publice.
Argumentul recurentei
că prin erata publicată la data de 26 noiembrie 2008 nu a modificat anunțul de
participare și deci nu se impunea prelungirea termenului de depunere a
ofertelor a fost corect respins de instanța de fond, constatându-se că modificarea
cerințelor de calificare fără prelungirea corespunzătoare a termenului de
depunere a ofertelor încalcă dispozițiile art. 71 din O.U.G. nr. 34/2006, care
impun autorității contractante să asigure operatorilor economici interesați o
perioadă suficientă pentru elaborarea și depunerea ofertelor.
Prin modificarea
cerințelor de calificare și selecție, fără prelungirea corespunzătoare a
termenului de depunere a ofertelor, autoritatea contractantă a scurtat durata
minimă legală pentru elaborarea și depunerea ofertelor, neacordând
potențialilor ofertanți timp suficient pentru elaborarea și depunerea
ofertelor; de asemenea, se reține că, operatorii economici care deja
solicitaseră documentația de atribuire au fost nevoiți să refacă oferta
elaborată în funcție de modificările aduse prin erata nr. x1 publicată în SEAP.
Susținerea recurentei
că, pentru erata publicată la data de 26 noiembrie 2008 a fost aplicat în mod
retroactiv cazul de prelungire a termenului de elaborare și de depunere a
ofertelor prevăzut în O.U.G. nr. 77/2012, prin care a fost modificat art. 72
din O.U.G. nr. 34/2006, se dovedește a fi nefondată în raport cu temeiul
juridic al actelor administrative contestate, care l-au constituit dispozițiile
art. 71 din O.U.G. nr. 34/2006, în redactarea în vigoare la data procedurii
verificate și care impuneau autorității contractante obligația de a asigura
operatorilor economici interesați o perioadă suficientă pentru elaborarea și
depunerea ofertelor.
În consecință,
concluzia instanței de fond privind legalitatea actelor întocmite de
intimatul-pârât corespunde probatoriul administrat și cadrului legislativ
aplicat pentru constatarea neregulilor, stabilirea corecției financiare și
recuperarea creanțelor bugetare rezultate din neregulile apărute în obținerea și
utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente
acestora.
4.2.2. Soluția
instanței de recurs
Față de considerente
care au fost depuse, Înalta Curte constată că este legală hotărârea pronunțată
de instanța de fond, că sunt neîntemeiate motivele de nelegalitate invocate în
temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., republicată și în
baza dispozițiilor art. 497 alin. (1) C. proc. civ., republicat și art. 20 din
Legea nr. 554/2004, va respinge ca nefondat recursul declarat de SC
"A." SA Tulcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de SC "A." SA Tulcea împotriva Sentinței civile nr. 2134 din
25 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 octombrie 2014.
Procesat de GGC - CL