ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1497/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC C. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări: (i) anularea documentului constatator din 27 februarie 2013; (ii) obligarea pârâtului la elaborarea unui nou document constatator atunci când hotărârea privind litigiul apărut în derularea contractului dintre părți rămâne definitivă și irevocabilă; (iii) obligarea pârâtului la comunicarea către A.N.R.M.A.P.

a deciziei de anulare a documentului constatator din 27 februarie 2013; (iv) obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri în valoare de 100.000 RON pentru prejudiciul de imagine cauzat reclamantei; (v) suspendarea executării documentului constatator din 27 februarie 2013 până la pronunțarea instanței de fond, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004. În motivarea cererii reclamanta a susținut, în esență, că în data de 26 septembrie 2012, în urma unei proceduri de achiziție publică, a încheiat cu pârâta contractul nr. BB pentru livrarea, instalarea și punerea în funcțiune a unor sisteme de supraveghere video și perimetrale, în Centrele Regionale Maramureș, Rădăuți, Timișoara, Săvinești și București.

A mai arătat că în data de 4 martie 2013 a primit din partea pârâtei documentul constatator din 27 februarie 2013, emis în baza art. 97 1 din H.G. nr. 925/2006, pe care l-a criticat ca fiind neîntemeiat și emis cu exces de putere. Prin sentința civilă nr. 323 din 26 februarie 2014, Tribunalul Brăila a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări, prin întâmpinare, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ. Instanța a reținut că pretențiile reclamate prin cererea introductivă derivă dintr-un contract de achiziție publică, reglementat de dispozițiile O.U.G.

nr. 34/2006, iar conform art. 286 din acest act normativ procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, în speță Tribunalul București. Prin sentința civilă nr. 7251 din 6 noiembrie 2014, Tribunalul București a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de această instanță din oficiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Această instanță a reținut că finanțarea pentru contractul de furnizare nr. BB este nerambursabilă, prin fonduri provenite de la Uniunea Europeană, iar pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări este organ de specialitate al administrației publice centrale, condiții în care sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1 1 ) din Legea nr. 554/2004. Dispozițiile art. 10 alin. (1 1 ) din Legea nr. 554/2004 sunt aplicabile și în cazul în care finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene este folosită pentru plata aferentă unui contract de furnizare încheiat în baza O.U.G. nr. 34/2006, deoarece art. 286 din acest act normativ nu derogă de la dreptul comun în materie reprezentat de art. 10 alin. (1 1 ) din Legea nr. 554/2004, care stabilește expres competența de soluționare a curții de apel pentru situațiile când actele administrative emise de autoritățile publice centrale au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene.

La rândul său, prin sentința civilă nr. 35 din 12 ianuarie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de această instanță din oficiu, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Curtea a apreciat că litigiul este în legătură cu executarea unui contract de achiziție publică, fiind aplicabile dispozițiile art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006, dat fiind caracterul special al acestora, iar nu Legea nr. 554/2004, art. 10 alin. (1 1 ), dat fiind caracterul de normă generală a acestei din urmă reglementări. Constatând existența conflictului negativ de competență, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a decis, în temeiul art. 133 și urm. C. proc.

civ., înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia. Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte constată că în speță, în raport de obiectul litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei aparține Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal. Litigiul dedus judecății are ca obiect, în esență, un act emis de către pârâtul Inspectoratul General pentru. Imigrări, în calitate de autoritate contractantă, în baza art. 97 1 din H.G. nr. 925/2006, în legătură cu executarea unui contract de achiziție publică încheiat cu reclamanta SC C. SRL. Potrivit dispozițiilor art. 286 alin. (1) din O.U.G.

nr. 34/2006 „procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate, în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante". Întrucât cererea dedusă judecății în prezenta cauză se referă la executarea unui contract de achiziție publică, competența de soluționare a acesteia urmează a se determina în raport de dispozițiile art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, norme cu caracter special, aplicabile cu prioritate față de normele cu caracter general cuprinse în art. 10 alin. (1 1 ) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În aceste condiții, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II contencios administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC C. SRL în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 martie 2015.