ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1497/2015

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Brăila, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC C.

SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări:

(i) anularea documentului

constatator din 27 februarie 2013;

(ii) obligarea

pârâtului la elaborarea unui nou document constatator atunci când hotărârea privind

litigiul apărut în derularea contractului dintre părți rămâne definitivă și irevocabilă;

(iii) obligarea

pârâtului la comunicarea către A.N.R.M.A.P. a deciziei de anulare a documentului

constatator din 27 februarie 2013;

(iv) obligarea

pârâtului la plata unor despăgubiri în valoare de 100.000 RON pentru prejudiciul

de imagine cauzat reclamantei;

(v) suspendarea

executării documentului constatator din 27 februarie 2013 până la pronunțarea instanței

de fond, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În motivarea cererii

reclamanta a susținut, în esență, că în data de 26 septembrie 2012, în urma unei

proceduri de achiziție publică, a încheiat cu pârâta contractul nr. BB pentru livrarea,

instalarea și punerea în funcțiune a unor sisteme de supraveghere video și perimetrale,

în Centrele Regionale Maramureș, Rădăuți, Timișoara, Săvinești și București.

A mai arătat că

în data de 4 martie 2013 a primit din partea pârâtei documentul constatator din

27 februarie 2013, emis în baza art. 97

1

din H.G. nr. 925/2006, pe care

l-a criticat ca fiind neîntemeiat și emis cu exces de putere.

Prin sentința

civilă nr. 323 din 26 februarie 2014, Tribunalul Brăila a admis excepția necompetenței

sale teritoriale, invocată de pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări, prin

întâmpinare, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ.

Instanța a reținut

că pretențiile reclamate prin cererea introductivă derivă dintr-un contract de achiziție

publică, reglementat de dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006, iar conform art. 286 din

acest act normativ procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru

repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele

privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea

unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță

de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția

căruia se află sediul autorității contractante, în speță Tribunalul București.

Prin sentința civilă nr. 7251 din

6 noiembrie 2014, Tribunalul București a admis excepția necompetenței sale materiale,

invocată de această instanță din oficiu și, în consecință, a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Această instanță

a reținut că finanțarea pentru contractul de furnizare nr. BB este nerambursabilă,

prin fonduri provenite de la Uniunea Europeană, iar pârâtul Inspectoratul General

pentru Imigrări este organ de specialitate al administrației publice centrale, condiții

în care sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr.

554/2004.

Dispozițiile

art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004 sunt aplicabile și în cazul

în care finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene este folosită pentru

plata aferentă unui contract de furnizare încheiat în baza O.U.G. nr. 34/2006, deoarece

art. 286 din acest act normativ nu derogă de la dreptul comun în materie reprezentat

de art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, care stabilește expres

competența de soluționare a curții de apel pentru situațiile când actele administrative

emise de autoritățile publice centrale au ca obiect sume reprezentând finanțarea

nerambursabilă din partea Uniunii Europene.

La rândul său,

prin sentința civilă nr. 35 din 12 ianuarie 2015, Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței

sale materiale, invocată de această instanță din oficiu, și, în consecință, a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Curtea a apreciat

că litigiul este în legătură cu executarea unui contract de achiziție publică, fiind

aplicabile dispozițiile art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006, dat fiind caracterul special

al acestora, iar nu Legea nr. 554/2004, art. 10 alin. (1

1

), dat fiind

caracterul de normă generală a acestei din urmă reglementări.

Constatând existența

conflictului negativ de competență, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a decis, în temeiul art. 133 și urm. C. proc. civ., înaintarea

cauzei către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Examinând conflictul

negativ de competență, Înalta Curte constată că în speță, în raport de obiectul

litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei aparține

Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Litigiul dedus

judecății are ca obiect, în esență, un act emis de către pârâtul Inspectoratul General

pentru. Imigrări, în calitate de autoritate contractantă, în baza art. 97

1

din H.G. nr. 925/2006, în legătură cu executarea unui contract de achiziție publică

încheiat cu reclamanta SC C. SRL.

Potrivit dispozițiilor

art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 „procesele și cererile privind acordarea

despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate, în cadrul procedurii de atribuire,

precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea

sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în

primă instanță de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în

circumscripția căruia se află sediul autorității contractante".

Întrucât cererea

dedusă judecății în prezenta cauză se referă la executarea unui contract de achiziție

publică, competența de soluționare a acesteia urmează a se determina în raport de

dispozițiile art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, norme cu caracter special,

aplicabile cu prioritate față de normele cu caracter general cuprinse în art. 10

alin. (1

1

) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În aceste condiții,

în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta

Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea

Tribunalului București, secția a II contencios administrativ și fiscal, soluționând

conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC C. SRL în contradictoriu cu pârâtul

Inspectoratul General pentru Imigrări în favoarea Tribunalului București,

secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi

31 martie 2015.